2010 a început sub semnul optimismului oficial înecat în oceanul de pesimism al populaţiei. Este greu de crezut că acest an va marca o schimbare a trendului descrescător în economie, atâta vreme cât semnele de optimism se bazează doar pe tranşele de împrumut primite de la FMI şi UE.
Traian Băsescu se arată foarte mulţumit de supravieţuirea lui politică în 2009. Se autofelicita pentru succesul electoral într-un fel de umor greu de înţeles pentru mediul în care o făcea – comunitatea investitorilor germani din România. După ce a respins fără nicio justificare „soluţia politică Iohannis”, desemnând în final anchilozata formulă Boc, preşedintele nu se putea aştepta să fie aplaudat la scenă deschisă chiar de nemţi. În urmă cu doar două luni ei sperau că primarul Sibiului va da un suflu nou şi mai mult calm încinsei atmosfere politice româneşti. Au rămas cu speranţa neîmplinită şi cu reticenţe noi faţă de administraţia de la Bucureşti care, în timpul regimului Băsescu, a fost puţin prietenoasă cu propunerile politice şi proiectele economice germane. Dacă ne gândim doar la proiectul „Frontiera” - considerat o vacă de muls de politicienii români - şi avem un reper pentru felul în care ne privesc nemţii.
Dar exemplele de acest fel sunt numeroase, aşa încât vorbele preşedintelui Băsescu nu prea încălzesc.
Mai mult, unele formulări din discursul prezidentului român pot transmite îngrijorări suplimentare în mediul de afaceri. În primul rând, ieşirea din recesiune se amână, Băsescu declarând că doar „ne pregătim să ieşim din recesiune fără a putea spune ferm că ieşim din recesiune în trimestrul IV”. Pragmaticii oameni de afaceri se întreabă, firesc, ce „pregătiri” se fac pentru ieşirea din recesiune? Parcă s-ar anunţa că vom merge la o nuntă sau altă sindrofie, pentru care îţi cumperi haine şi încălţări noi! Totul este trecut în zona probabilului şi reţinerea lui Băsescu devine astfel o contrapondere la optimismul afişat de Boc şi câteva agenţii de rating.
O altă veste proastă transmisă de şeful statului, de data asta nu doar nemţilor, ci şi cetăţenilor români, este cea privind sistemul de sănătate. În urmă cu o jumătate de an, Băsescu, luat de avântul campaniei electorale, anunţa că sistemul de pensii e falit, ceea ce s-a repercutat rapid în cursul de schimb al leului. Comentam atunci că… gura bate leul. Băsescu recidivează anunţând acum falimentul sistemului sanitar, printr-o formulă tranşantă - „nu ne mai putem păcăli că avem un sistem de sănătate”. O invitaţie investitorilor de a fugi de acest sistem, nici că se putea mai clară. Cine mai vine să bage bani în spitalele din România ştiind că urmează noi legi pentru reformarea a ceea ce s-a prăbuşit controlat sub supravegherea statului timp de două decenii?
Un alt semnal negativ îl trimite preşedintele Băsescu spre Uniunea Europeană. Astfel, România va negocia „consistent cu UE” pentru a-şi lua banii europeni în afara criteriilor de la Maastricht. Acest duş rece va da apă la moară celor care au considerat că intrarea României în UE a fost prematură. Băsescu a dat să se înţeleagă că doreşte un tratament egal cu ţările din Zona euro care nu se încadrează în criteriile Maastricht. Iar pentru a le îngheţa de tot speranţa nemţilor i-a anunţat că reforma fiscală nu înseamnă în niciun caz relaxare fiscală şi i-a invitat să nu mai ceară alte facilităţi peste cele admise de legislaţia europeană.
O concluzie amară pentru investitorii nemţi din România - după fiere nu vine miere, ci încă un polonic de fiere.
