Speriaţi de ideea impozitării averilor şi de suprataxarea business-ului, la companiile locale care se ocupă cu în­fiin­ţa­rea firmelor în paradisuri fisc­a­le au început să vină şi oameni de a­fa­ceri care vor să „securizeze“ sume mai mici de 100.000 de euro. Până anul trecut, doar patronii cu profituri mult mai mari apelau la această so­lu­ţie. Companiile-paravan au preţuri de start-up cu­prinse între 3.000 şi 20.000 de euro, la care se adaugă costuri anuale de până la 2.000 de euro.

Nesiguranţa dată de evo­lu-ţia economiei locale a creat un val de cereri de în­fiinţare a companiilor offshore. Aceste vehicule pot prelua părţi sociale, imobile sau bani de la un om de afaceri local, toate bunu­ri­le fiind astfel transferate în străi­nă­ta­te şi apoi recuperate uşor de cel ca­re a apelat la această soluţie. Iar taxa pe avere a umplut paharul, spun con­sul­tanţii, spre care au ve­nit să ceară informaţii despre mo­dul în care pot ascunde bunurile de Fisc nu numai milionarii în euro, ci şi micii întreprinzători. În funcţie de gradul de „protecţie“ cerut de beneficiari, struc­tura companiilor create de fir­mele de consultanţă a de­venit în ultima vreme tot mai so­fisticată, fără a fi prea costisitoare. Jucătorii a­cestei industrii spun că, în momentul de faţă, există combinaţii care as­cund perfect identitatea persoanelor care vor să rămână ano­nime sau „să­race“ în mediul de afaceri autohton.

Averi ferite de autorităţi, ziarişti şi anchetatori
Pe finalul anului trecut, când eco­nomia gâfâia şi bătălia electo­rală era în toi, consultanţii spun că au simţit neliniştea mediului de afa­­ceri. Patronii au început să se pună la adăpost pentru că ştiau că men­ghina fiscală se va strânge după alegeri şi economia îşi va continua declinul. „De obicei, în ultimul tri­me­stru afa­ce­rea offshore scade, recuperând în primele luni ale anului următor. A­nul trecut, în ulti­me­le trei luni, cere­rea s-a triplat însă“, spune Laszlo Kiss, managerul La­mark Tax Consul­ting, unul dintre pionierii acestei in­dustrii. Atunci oamenii de afaceri se pregăteau de alegeri, crede consultantul, iar o parte din ei voiau să fie siguri că nu vor pierde ceea ce agonisiseră. Nu numai acţiunile sau alte bunuri mobile şi-au schimbat astfel proprietarul; firmele româneşti, în ca­re au apărut ulterior investitori din Liechtenstein, Panama sau Elve­ţia, şi-au pus la adăpost până şi ac­tive imobiliare.
„Acum, ideea impozitării averi­lor, tot mai des vehiculată, îi face pe întreprinzători să găsească soluţii pentru a minimiza sumele supuse im­pozitării. Se vorbeşte de un plafon de 500.000 de euro, peste care va fi impus acest impozit. Soluţia este simplă: ceea ce depăşeşte plafonul va fi pus, în mai multe «pa­che­te», în com­panii offshore din Pa­nama, Beli­ze sau Seychelles, unde secretizarea conturilor este mai ri­guroasă“, este de părere Răzvan Păs­culescu, partener la firma de avo­catură Dumitres­cu & Asociaţii, care operează pe acest segment cu firma de avocatură Katzmann, Schindler & Partners din Londra.
Sunt însă cu adevărat ascunse a­ceste averi transferate unor compa­nii offshore? Chiar scapă ele de alon­ja Fiscului românesc dacă se mu­tă într-un paradis fiscal? Consul­tanţii spun că proprietarii scapă astfel de taxe, impozite şi stres. „Aşa cum SUA şi Germania nu au reuşit să ajungă la conturile unor cetăţeni ai lor, în In­sulele Cayman, Bahamas sau în alte jurisdicţii, e greu de cre­zut că au­torităţile române ar putea să desecretizeze unele conturi aco­lo. Băn­ci­le din Elveţia, Uruguay sau Caraibe nu răspund niciunei so­maţii, iar Hong Kong sau Singapore ignoră solicitările Chinei, care este o mare putere, cu influenţă masivă în acea zonă. Ele vor răspunde cu atât mai puţin cererilor din partea altor au­to­rităţi, ziarişti sau anchetatori. De o­bicei, de aceste entităţi se feresc“, spu­ne avocatul.
Firma bulgĂreascĂ, vehicul investiŢional
Şi pentru încheierea unor tranzacţii simple sunt folosite tot mai des vehiculele offshore. La vânza­rea u­nei case sau a unui teren, pentru ca­re statul cere acum impozit, soluţia offshore optimizează tranzacţia. Nu se mai vinde imobilul, ci firma din jurisdicţia „prietenoasă“ care deţine societatea românească, posesoare a casei sau terenului. Ast­fel, taxele afe­rente vânzării sunt de numai 200 de euro. „În România se mai pregăteşte o măsură ciudată: în legea medierii există un pasaj controversat, care spu­ne că, în caz de litigiu, tranzacţia imobiliară poa­te fi făcută printr-un mediator, care nu e obligat să aibă studii ju­ri­dice. Mai mult, mediato­rul poate in­vesti cu formulă executorie deci­zia de me­diere. De aceea oamenii de afa­ceri încearcă să ducă fi­na­li­zarea a­cestor tranzacţii imobiliare în zone foarte bine reglementate, cum sunt Elveţia, SUA sau Cipru“, a­ra­tă re­pre­zentantul Lamark Tax Consulting.
În momentul de faţă, spune Lasz­lo, cea mai accesată formă de transfer pe un offshore este repre­zentată de structuri care au în componenţă fundaţii panameze. „Acum încep să vină spre noi şi oamenii de afaceri de talie mai mică, cei care au până în 100.000 de euro, pe care vor să şi-i pună la adăpost”, punctează repre­zen­tantul Lamark.
Ultima găselniţă în domeniu sunt firmele înmatriculate în Bul­ga­ria. Procedura de înregistrare du­rea­ză câteva ore, capitalul social este de 2 euro, impozitarea este de 10% şi orice cheltuială pentru firmă este deductibilă. Firma bulgărească este acum un veritabil vehicul in­vesti­ţional, apreciază consultanţii, care spun că nu este exclus ca mul­te afa­ceri româneşti să fie conduse de la sud de Dunăre.