Petreceri cu surprize
Cum poate deveni moment de criză în familie o petrecere dată în cinstea unei aniversări însemnate şi-au imaginat Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov când au scris scenariul unuia dintre foarte bine primitele şi premiate filme daneze, „Festen“. Ceea ce încearcă regizorul Vlad Massaci este o transferare a personajelor de pe peliculă pe scena de teatru. Destul de pretenţioasă intenţia numai dacă luăm în calcul numărul mare al personajelor... Adunarea prilejuită de împlinirea celor 60 de ani de Helge, capul familiei, scoate la iveală secrete nebănuite. Rememorarea trecutului loveşte dur şi dezvăluirile făcute modifică imaginea celui pe care crezi că îl cunoşti. Înconjurat de bunici, soţie, copiii, nepoţi, tatăl e „demascat“ de propriul fiu, care în loc de toastul pe care ar fi trebuit să-l ţină îl felicită apoi vorbeşte despre sora sa dispărută dintre cei vii şi despre cum - el, tatăl - şi-a violat copii când erau mici. Tensiunea momentului există ... şi nu prea. Reacţia mamei a fost aproape inexistentă, se pare că ea cunoaşte faptele de mult, ceilalţi consideră că a fost doar... o glumă. Sărbătoritul schiţează o intervenţie pentru a-şi cere iertare şi apoi decide să-şi părăsească familia. Petrecerea continuă, se face chiar şi o fotografie de familie, fiul cel mare anunţă că pleacă la Paris cu servitoarea. Nu sunt doar „simptomele“ unei familii, e imaginea unei societăţi bolnave ale cărei răni nu par nici azi vindecate. Fiecare personaj are greutatea sa, atitudinea lor se regăseşte într-un context în care se mizează pe astfel de atribute, textul fiind unul care ar putea fi uşor rostit doar în jurul mesei. Dar nu asta aştepţi de la un spectacol. Din păcate, piesa are secvenţe care trenează şi, deşi textul mizează pe latura emoţională, nu acelaşi lucru se poate spune despre montare. Actorii sunt bine distribuiţi, reuşesc să formeze o echipă, rămâne discutabilă conturarea personajelor. E destul de dificil chiar şi pentru creatorul piesei să depăşască etapa schiţării fiecărui personaj ţinând cont de numărul mare de roluri. Ipocrit şi infatuat, Alexandru Repan, violatorul-sărbătorit, îi are în jurul său pe Catrinel Dumitrescu (interpreta soţiei, tristă şi supusă unui bărbat autoritar), Ion Grosu - fiul sosit de la Paris (interpretare curată şi uşor emoţionantă), Dan Bordeianu - alt fiu (expansiv, aspru uneori), Ada Navrot (momente bune create de actriţă), Cristina Păun, Emil Hossu, Camelia Zorlescu, Raluca Gheorghiu, Eduard Epure. Scenografia izbutită, gândită până la detaliu de Ştefan Caragiu, este elementul care face agreabilă receptarea unui spectacol încă difuz.