Deşi abia s-a confruntat cu un precedent în ceea ce priveşte eşecul unei campanii de vaccinare, Ministerul Sănătăţii nu a tras nicio învăţătură. De data aceasta a comunicat şi mai prost. Cum s-a ajuns ca vaccinul, considerat până mai ieri în opinia publică drept salvatorul omenirii, să fie privit astăzi ca un exterminator în masă? Răspunsul stă în comunicare. Ultimii ani au produs o mutaţie majoră în mecanismele de comunicare cu publicul, pe care organizaţiile de sănătate publică nu au sesizat-o.

În majoritatea ţărilor, campa­niile de vaccinare împotriva gripei porcine pot fi conside­rate eşecuri „istorice” ale co­mu­nicării instituţionale. În Germania a degenerat într-o controversă politică foarte serioasă. Presa a relevat că înal­ţii funcţionari, militarii şi res­ponsabilii din sănătate beneficiază de un vaccin special, care nu conţine adjuvanţii ce dau efecte secundare. În Belgia, campania a debutat în aceeaşi zi în care un grup de cetăţeni au depus o plângere la tribunal, în ca­re acuzau că vaccinul nu a fost su­ficient testat şi conţine un adjuvant periculos. În Statele Unite, mediatizarea unei acţiuni în justiţie contra vaccinării forţate a personalului din sănătate a alimentat suspiciunile.

Toate aceste exemple sună cunoscut pentru că s-au întâmplat şi la noi. Nu numai în campania de vaccinare contra gripei porcine, dar şi în cea anti-HVP. Cauzele apariţiei acestor obstacole în comunicare sunt co­mune şi, din păcate, nu au fost luate în seamă de organizaţiile responsa­bile, cu toate că erau previzibile.

Zilele trecute, Margaret Chan, director în cadrul OMS, afirma că nu a anticipat refuzul oamenilor de a se vaccina. Tot ea a spus că, într-o eră în care informaţiile de orice fel pot circula nestingherite, credibilita­tea specialistului care face recoman­dări este puternic afectată.
Într-adevăr, neglijarea acestor as­pecte a dinamitat toate campaniile de comunicare pentru vaccinarea anti-A/H1N1, declanşând rateuri în serie.

Vaccinuri sezoniere vs vaccin anti-A/H1N1
De ce oameni care şi-au făcut an de an vaccinurile sezoniere evită să şi-l facă pe acesta, care nu e fundamental diferit de unul obişnuit?
Recent, specialiştii de la ECDC (Eu­ropean Centre for Disease Pre­ven­tion and Control) au dat publici­tăţii un raport cu privire la aspectele care trebuie luate în considerare în campaniile de comunicare a vacci­nă­rii. Una dintre atenţionările in­clu­se în raport este aceea că orice vac­cin nou legat de un eveniment, cum este pandemia va evolua într-un context schimbător în ceea ce pri­veşte percepţiile şi atitudinile publicurilor-ţintă. Teama colectivă determină acţiuni necontrolate. Din acest motiv, decizia de vaccinare are o com­ponentă emoţională foarte pu­ter­nică, nu este rezultatul unei cer­cetări aprofundate. Pornind de la această observaţie, ECDC arată că efor­turile de educare ar trebui să compenseze deficitul de cunoştinţe despre vaccin. Exact aceasta a fost şi concluzia Ministerului Sănătăţii, în urma eşecului campaniei de vacci­nare anti-HVP, când 90% din părinţi au refuzat injectarea fetiţelor lor. Re­luarea campaniei de vaccinare se va face după o campanie intensivă de in­f­ormare. Şi totuşi, greşeala s-a re­petat la vaccinarea anti-A/H1N1.

Comunicarea medic-pacient, ratată
Pentru a fi eficace, o comunicare privind o campanie de vaccinare trebuie să aibă la bază o bună comunicare interpersonală între pacient şi medic. Medicii de familie au un rol esenţial în comunicarea referitoare la sănătatea publică. Ei ar fi tre­buit să fie primii informaţi şi pri­mii convinşi cu privire la utilitatea vaccinului. Am văzut însă că nici măcar membri ai breslei nu vor să se vacci­ne­ze, ceea ce s-a transformat într-un ma­re semn de alarmă pentru public.

„Gripa porcină a beneficiat de mai multă expunere persuasivă în presă decât HPV-ul. Cred însă că me­diatizarea nu a fost suficientă. Oa­me­nii nu se vaccinează doar pentru că văd la televizor, ci şi pentru că alt­cineva (un medic de familie, de exemplu) îi caută şi îi cheamă la vaccinare. Cu alte cuvinte, cred că a lipsit o componentă puternică în a con­vinge publicul să se vaccineze, şi anu­me un mesaj persuasiv venit de la medicii de familie”, este de părere Eliza Rogalski, Managing Partner Rogalski & Grigoriu.
Concluzia raportului ECDC in­sistă asupra importanţei adeziunii me­dicilor la campania de vaccinare. Aceasta nu este posibilă decât în condiţiile unei transparenţe a informaţiei ştiinţifice în ceea ce priveşte efectele vaccinului, inclusiv cele adverse. Comunicarea interperso­na­lă între pacient şi medic este primordială pentru efectul persuasiunii. Într-un sondaj recent efectuat în Franţa, s-a arătat că motivul pentru care o parte a medicilor nu se pro­nun­ţau în favoarea vaccinului a fost lipsa accesului la informaţii ştiin­ţi­fice valide. Acelaşi lucru s-a întâm­plat şi în România.
Printr-un comunicat al Societăţii Naţionale de Medicină a Familiei, me­dicii de familie şi-au exprimat în­gri­jorarea faţă de comunicarea de­fectuoasă între segmentele sistemului sanitar. De asemenea, refuzul unei părţi a populaţiei de a se vaccina a fost pus pe seama „unei campa­nii insuficiente de promovare naţio­nală”. Problema lipsei informaţiilor ştiinţifice valide a fost evidenţiată de iniţiative private de a acoperi acest ne­ajuns. De exemplu, Patronatul Me­dicilor de Familie din Arad a creat un forum de discuţie cu topic despre Cantgrip, pe care este afişat inclusiv prospectul vaccinului (piesă rară), pentru ca medicii să se poată consulta între ei cu privire la acest produs.

Prioritatea deciziilor personale
Pe de altă parte, informaţia la în­demână îi face pe oameni să se simtă în măsură să ia propriile decizii pentru a nu se lăsa manipulaţi de in­te­rese mercantile. O altă atenţionare a ECDC este aceea că oamenii au ne­voie să simtă că au luat ei înşişi de­cizia, că este alegerea lor. Însă de­ci­zia finală trebuie susţinută printr-o comunicare interpersonală mai ales cu medicii.
Ignorarea acestor aspecte a dus la una dintre consecinţele catastrofale ale comunicării în campania de vaccinare. Afirmaţiile hazardate ale au­torităţilor privind obligativitatea de vaccinare a medicilor şi reacţia negativă a acestora au sporit neîncrede­rea publicului.

Campania şi anticampania
După cum ne-a declarat Oana Gri­gore, purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii, „nu există o campanie specializată de promovare a vaccinului Cantgrip, în sensul că nu a fost angajată vreo firmă specia­lizată în comunicare, ca în cazul vaccinului anti-HVP. Campania pentru vaccinul împotriva gripei noi a fost realizată la nivelul Ministerului Să­nătăţii, prin discuţii în media, dezbateri şi anunţuri informative”.
„Reclamele” campaniei au constat practic în nişte cartoane fără nicio pretenţie în privinţa creativi­tă­ţii,  pe care scrie: „Vaccinarea îm­po­tri­va gripei A/H1N1: e cea mai sigu­ră metodă de prevenire; previne for­mele severe de boală şi reduce riscul de deces. Vaccinează-te. Te protejezi pe tine şi pe cei din jur”.
Însă nu s-a găsit nicio agenţie de publicitate care să facă ceva pro bono în această campanie. În alte ţări, vizualurile au fost mai creative, mesajul mai emoţional şi practic s-au bazat pe implicarea gratuită a agenţiilor. E drept că alte vaccinuri aparţin unor companii farmaceutice care sunt mari clienţi de publicitate, pe când la noi „autorul” este Institu­tul Cantacuzino.
Supraîncărcarea cu informaţie este generatoare de haos. Apar mi­tu­rile care se propagă rapid, aco­perind informaţiile relevante, dacă acestea nu sunt gestionate corect. Deşi vaccinurile sunt diferite, în majoritatea ţărilor au circulat aceleaşi mituri: că vaccinul nu a fost suficient testat, că pe termen lung produce cancere şi alte boli sau că suntem cobaii unei conspiraţii mon­diale: virusul ar fi creat în la­borator pentru a fi răs­pândit de companiile farmaceutice, în scopul de  a-şi creşte vânzările. În mare măsu­ră, aceste mituri sunt ge­nerate de oportuniştii marilor evenimen­te, care le folosesc pentru afir­ma­rea personală, plasându-se în opo­ziţie. Sunt tot felul de bloggeri care zilele acestea au ajuns celebri pe online, răspândind zvonuri referitoare la decese provocate de vaccin, la existenţa unor adjuvanţi mortali etc. Au fost răspândite chiar şi plian­te anti-vaccin, dar care fac trimitere la diverse site-uri fără legătură cu su­biectul. Într-o comunicare profesio­nistă, de regulă aceste zvonuri pot fi demontate.