Manipularea de sine

„Văleleu, mămucă, sări că ne manipu­lează ăştia!”. Cam acesta este răcnetul ce se aude de mai bine de o lună din toate studiourile televiziunilor de ştiri. Când s-a vorbit despre potenţiala extrădare a lui Omar Hayssam, analişti atoatecunoscători, de talia unui Chireac sau Ciuvică, au strâmbat suveran din năsucurile lor fine şi au decretat că asta e manipulare pe faţă, subiectul fiind aruncat pe piaţă ca să ne abată atenţia de la adevăratele probleme ale ţării. După Hayssam, analiştii s-au azvârlit cu gurile larg deschise asupra atacurilor energetice şi a flăcărilor violet scoase pe nări de fiorosul balaur de la Cotroceni. Evident, după două săptămâni de dezbateri acerbe s-a ajuns la concluzia şi că aceasta este o manipulare moşmondită în laboratoarele secrete ale lui Băsescu pentru a atrage atenţia de la problema cu Hayssam. Şi tind să cred acest lucru, mai ales cand îl aud de la Ciuvică şi Chireac.
Între Hayssam şi flacăra violetă, machiavelicii manipulatori au aruncat pe piaţă tema zăpezii şi a troienelor. Altă invenţie de sinteză, care ar fi trebuit să ne mute mintea de la dezbaterile tradiţionale ocazionate de celebrarea sărbătorilor de iarnă atât pe stil nou, cât şi pe stil vechi şi străvechi, antic şi acceptat. Jurnalişti experimentaţi, peste care au trecut mii de ore de emisie şi care s-au bălăcit în lacuri de cerneală tipografică, nu au putut decela dintru bun început mârşăvia pusă la cale de către acele minţi diabolice care nu au altceva de făcut decât să perturbe bunul mers al ştirilor despre violuri şi găini ce nasc pui vii. Şi uite aşa, fără să ne dăm măcar seama, ne-am petrecut sfârşitul de 2009 şi începutul de 2010 cu manipularea la masă.
Deşi ne este foarte clar că aveam subiecte arzătoare de dezbătut, nici nu apucam să punem de un talk-show serios cu administratorul blocului pe tema murăturilor lăsate de izbelişte în boxă, că interveneau manipulatorii ăştia nenorociţi cu ştiri despre pensii, buget, autostrăzi, FMI, comisari europeni samd.
Clar subiecte manipulative, menite a ne distrage atenţia. Dar pe astea jurnaliştii le observau repede şi, cu scârbă, le şi înlăturau de pe lista de priorităţi, pentru a face loc temelor fundamentale ale omenirii.
Exact în acest moment, scriind exact aceste cuvinte, simt la rându-mi cum manipularea se insinuează pe sub pielea-mi şi mă împinge a aşterne pe computer fraze necugetate. Iar cea mai mare manipulare care îmi abate gândurile în aceste momente mă face să întreb de câte dispariţii de ziare şi de câte concedieri în mass media mai este nevoie pentru ca aşa-zişii jurnalişti să-şi dea seama că, deşi orgoliul le spune altceva, ca să ai audienţă trebuie să fie şi alţii în afară de tine care să te găsească interesant. Căci proşti putem fi fiecare în propriile case, fără a mai avea nevoie să ne vedem puţinătatea intelectuală în ecranele televizoarelor.