Claudia-Dorit trebuie să-şi schimbe paşaportul. Ba­nal, îţi zici, căci toată lumea trebuie să-şi prelun­gească sau să-şi schimbe paşaportul din când în când. OK, banal, dar când o fată de 22 de ani te sună şi te roagă cu tremol în glas să stai cu ea la coa­dă, n-ai ce face… te execuţi. Iorga, ad­minis­tra­ţia cea mai obositoare din oraş. De ce nu o mută undeva mai spaţios/civilizat/curat/de­mocratic/a­daptat? Ca tot ce ţine de „mituri“, şi acesta rămâ­ne un mister. Trei ore mai târziu, plictisit la culme, paşaportul prelungit, o mică foame. Alături, doar o cafenea „bio“. Clau­dia, evident, o cunoaşte. Mare amatoa­re de masaje, fitness şi alte torturi moder­ne, ştie unde poţi să mănânci „curat“ în oraş. O ur­mez cu oarecare reticenţă. Decor modern, chiar hy­permo­dern. Statui la intrare, apoi un demisol co­rect amenajat. Ne instalăm. Aşa că am ajuns la stu­­diul meniului. Claudia-Dorit a ales prima, o cre­mă de legume bio cu carpaccio de trufe proaspete, fără smântână... cât să slăbeşti… puţin. Eu m-am de­dat la o terină de raţă cu fistic şi dulceaţă de cea­pă. Dacă e pre­pa­ratul casei, atunci… bravo! Felul al doilea a fost mai greu de ales, având mai multe (poate prea multe) opţiuni. CD a fost mai rapidă decât mine şi s-a decis la o caracatiţă ma­rinată la grătar cu un sos de usturoi combinat în mod subtil cu uleiul de măsline şi oregano. Pentru mine, a fost să fie un muşchi de vită cu sos Beaujo­lais şi cartofi roşii. Nu ştiu dacă sosul era într-adevăr cu vin Beaujolais, sau poate tocmai de aceea (Beaujolais-ul este totuşi un vin mediocru, care, este drept, beneficiază în fiecare an de un marke­ting excepţional), dar nu m-am omorât după sos. M-am revanşat în schimb cu tortul de ciocolată şi nucă servit cu un sos cald (excepţional) de vin dul­ce. Ea s-a oprit la o prăjitură cu brânză dulce şi ceva sos de mentă pe deasupra. Din acest de­sert nu am gustat, dar Claudia spune că era bun. S-o credem pe cuvânt. Cât despre pivniţă, desigur că aici s-ar putea vorbi mult despre alegere sau mai ales despre preţurile prohibitive. Am renunţat şi eu odată la vinurile în sticlă, mai ales că la prânz… mai ai o zi întreagă în faţa ta. Am luat o apă plată şi pentru ea un cocktail bio-fresh din sfe­clă, ţelină şi morcovi. Brrrr! O cafea şi un zâm­bet mai departe ne-am despărţit în Piaţa Ro­ma­nă, fie­care încer­când să-şi răspundă la întreba­rea fireas­că „a fost un prânz reuşit?“. În ce mă pri­veşte, habar n-am. Astfel îi acord un 7. Cu respect.


Miko Palace Cafe
- Nicolae Iorga nr. 19
- Tel.: 021.650.21.25
- 236 de lei pentru două persoane