Sub pretextul combaterii evaziunii fiscale, succesivele guverne Boc au depus toate eforturile pentru ca pe piaţa românească să rămână activi doar marii contribuabili. Micilor contribuabili li s-a limitat pe rând spaţiul de manevră, până la desfiinţare, prin introducerea impozitului minim în 2009, prin respingerea amendamentului la bugetul pe 2010 de anulare a acestuia şi prin încercarea de a elimina statutul microîntreprinderilor din 2010.
Filosofia executivelor Boc a fost enunţată încă de la început de fostul ministru al finanţelor Gheorghe Pogea, care într-un interviu acordat SFin şi intitulat sugestiv „Cri­za - o oportunitate pentru o revo­lu­ţie fiscală“ se întreba retoric: „(...) dacă te uiţi la serviciile de consultanţă, de intermedieri fi­nan­ciare, IMM-uri, observi că ele n-au profituri. Din 685.000 de fir­me, 1.000 şi ceva aduc peste 90% din venitul public, şi restul de peste 600.000 nu aduc a­proape nimic. Cum e posibil aşa ceva?!“ Drept urmare, în urma unui calcul cost-beneficiu, s-a trecut la un veritabil genocid fiscal, menit a elimina puzderia de mici firme şi a reorienta controlul fiscal numai către marii contribuabili.
Primul pas - introducerea im­po­zitului minim anual cuprins între 2.200 de lei (aproximativ 500 de eu­ro), dacă o firmă are venituri totale de până la 52.000 de lei, şi 43.000 de lei (circa 10.000 de euro), pentru ve­nituri de peste 129 de mi­lioane de lei. Rezultatul: în 2009 şi-au sus­pen­dat activitatea de 11 ori mai mul­te firme ca în 2008 (o creştere de 1009,59%!?), peste 133.000 de mici companii prefe­rând să stea cu mâinile în sân şi să nu mai achite nici măcar salariile celor câtorva an­gajaţi sau să plătească celelalte taxe şi impozite aferente unei acti­vităţi, indiferent care ar fi fost aceea. Numărul di­zol­vărilor a crescut şi el de a­proa­pe cinci ori, la 18.766, iar cel al ra­die­rilor cu 247%, la 43.615. Criza e­co­nomică a jucat şi ea un rol, evident, însă, cel puţin în cazul în ca­zul firmelor active, im­pozitul minim a fost cel care le-a dat lovitura decisivă.

Microîntreprinderile vor dispărea doar prin modificarea Codului Fiscal
A cum, premierul Boc, secondat de astă-dată de Sebastian Vlădescu, şi nu de Gheorghe Pogea, refuză să le acorde micilor an­treprenori o gură de oxigen, în­curajându-i pe parlamentarii PD-L să respingă cu succes un amendament care prelungea aplicarea cotei de impozitare a microîntreprinderilor de 3% pe termen nedeterminat. Amendamentul aparţine fostului şef al ANAF, Daniel Chiţoiu.
Mai grav însă, ministrul finan­ţe­lor crede că prin votul din Parla­ment de săptămâna trecută au fost desfiinţate microîntreprinderile. „De la 1 ianuarie a dispărut regi­mul de taxare diferenţiat pentru mi­croîntreprinderi, adică impozi­tarea cu 3% a veniturilor, şi este in­trodus impozitul de 16% pe profit sau impozitul minim“, a declarat, mândru de performanţa parlamentarilor PD-L, ministrul finanţelor Sebastian Vlădescu.
Legea bugetului nu prevede în­să abrogarea Titlului IV din Codul Fiscal, referitor la impo­zitarea mi­croîntreprinderilor, şi niciun articol nu face referire la desfiinţarea a­cestora, ci pur şi simplu lasă ne­schim­bat Codul Fiscal. Chiar propriul său proiect de buget îl contra­zice pe minis­trul Vlădescu: proiectul, devenit lege, confirmă, şi nu in­firmă, cum face ministrul, faptul că mi­croîntreprinderile sunt încă im­po­zitate pe venit. La capitolul venituri bugetare figurează o sumă de 444 de milioane de lei (mai mare cu 9,31% decât veniturile de 369 de milioane din 2009) pe care autorii legii (angajaţii MFP) prognozează că o vor încasa în 2010 din „impozitul pe venitul microîntreprinderilor“ (şi nu pe profitul acestora, cum ar vrea Vlădescu). Alţi 131.000 de lei sunt estimaţi a fi încasaţi din „im­pozitul pe veniturile microîntre­prin­derilor realizate de o persoa­nă fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică care nu generează o persoană juridică“.
Argumentul celor care, la fel ca şi Vlădescu, susţin dispariţia micro­în­treprinderilor, se ba­zează pe faptul că articolul 107 din Codul Fiscal nu precizează nicio cotă de impozi­tare pentru microîntreprinderi du­pă 31 decembrie 2009: „Cota de im­pozitare pe veniturile micro­între­prin­derilor e: 2% în anul 2007; 2,5% în anul 2008; 3% în anul 2009”. Însă nicăieri nu scrie că înce­pând cu 2010 titlul IV va dispărea şi că mi­cro­întreprinderile devin plăti­toa­re de impozit pe profit. Ei mai consi­deră că impozitul pe profit este re­gu­la generală, iar impozitul pe mi­cro­în­treprinderi doar o excepţie. Nu­mai că articolul 2 al Codului Fis­cal pune pe picior de egalitate cele două tipuri de impozitare, cea pe profit şi cea pe venitul microîntreprinderilor, şi nu în vreo relaţie de subordonare, conform căreia pri­ma reprezintă regula, iar a doua excepţia: „Im­pozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt ur­mătoarele: a) impozitul pe profit; b) impozitul pe venit; c) impozitul pe ve­niturile microîntreprinderi­lor; d) impozitul pe venitu­rile ob­ţi­nute din România de nerezidenţi; e) impozitul pe reprezentanţe; f) ta­xa pe valoa­rea adăugată; g) accizele; h) impozitele şi taxele locale“.
În fine, argumentul „dacă nu există cotă, nu există impozit, deci trebuie aplicată regula im­po­zitului de 16% pe profit“ este anulat de articolul 15, care prevede că „sunt scutite de la plata im­pozitului pe pro­fit persoanele juridice ro­mâne care plă­tesc impozitul pe veniturile mi­croîn­tre­prinderilor, în conformita­te cu prevederile cuprinse în titlul IV“. Faptul că un contribuabil (în acest caz o microîntreprindere) nu poate plăti impozitul pentru că le­giuitorul nu a prevăzut în text cota de impozitare nu poate atrage răs­pun­derea contribuabilului. Şi nici nu îi dă dreptul statului să-i aplice un alt impozit, după bunul plac al organului fiscal.

200.000 de noi falimente
Totuşi, dată fiind aversiunea Gu­vernului pentru micii antrepre­nori, este de aşteptat ca viitorul Cod Fis­cal republicat, eveniment anun­ţat deja de Vlădescu, să abroge prevederile articolului IV şi impli­cit impozitarea microîntreprinderilor cu 3% pe venit pentru restul anului. „Dacă introducerea impozitului minim a dus la radierea a peste 200.000 de firme în 2009, neaplica­rea impozitului de 3% va duce practic la falimentarea unui nu­măr similar de firme în 2010“, consideră fostul şef al ANAF Daniel Chiţoiu. În opinia sa, dată fiind situaţia econo­mică a României, există po­sibilita­tea ca toate microîntreprinderile să înre­gistreze pierderi, iar statul să nu mai încaseze niciun ban. „Mi­nis­terul Finanţelor nu a făcut nicio evaluare să vadă câte din cele 700.000-800.000 firme înregistrate în Româ­nia sunt microîntre­prin­deri şi cât încasează prin aplicarea impozitului de 3%, bani pe care îi lua sigur. Aşa băgăm pe cheltuieli tot, iar cei care întreabă contabilul vor plăti zero lei la buget, iar cei care nu, vor plăti 16% pe profit, deci bugetul pier­de astfel“, a declarat şi Cristian Pâr­van, secretarul general al Aso­ciaţiei Oamenilor de Afaceri din România.
Potrivit datelor oficiale, anul trecut erau înregistrate aproximativ 300.000 de microîntreprinderi, so­cie­tăţi cu până la 9 angajaţi şi venituri anuale de cel mult 100.000 de euro.

Plăteşti forfetarul şi mori
O veste bună pentru cei care au supravieţuit genocidului din 2009, dar rea pentru cei asupra cărora va fi aplicat este că impozitul minim va fi înlocuit cu impozitul forfetar începând cu se­mestrul al doilea şi se va aplica pen­tru serviciile unde se înregis­trează evaziune fiscală.
Autorităţile au elaborat deja o listă cu 26 de servicii prestate po­pu­laţiei şi propuse pentru aplicarea impozitului forfetar, care urmează să fie analizată începând cu această săptămână.
Potrivit listei, serviciile propuse pentru impozitul forfetar sunt ho­teluri şi alte facilităţi de cazare si­mi­lare, facilităţi de cazare pentru va­­canţe şi perioade de scurtă du­ra­tă, parcuri pentru rulote, campingu­ri şi tabere, alte servicii de cazare.
De asemenea, sunt cuprinse res­taurantele, activităţile de alimenta­ţie (catering) pentru evenimente, alte activităţi de alimentaţie, baruri şi alte activităţi de servire a bău­tu­ri­lor, agenţiile turistice, tur-operatorii şi firmele care asigură alte servicii de rezevare şi asistenţă turisti­că. Lista continuă cu centrele de fit­ness, bâlciurile şi parcurile de distracţii şi alte activităţi recreative şi distractive, cu firmele de reparare a calculatoarelor şi a echipamen­te­lor periferice, echipamentelor de co­municaţii, a dispozitivelor de uz gospodăresc şi cele pentru casă şi grădină, fiind luate în calcul şi centrele de reparare a încălţămintei şi a articolelor din piele, a mobilei şi a furniturilor casnice, a ceasurilor şi a bijuteriilor. Firmele care oferă servicii de reparare a articolelor de uz personal şi gospodăresc, spălare şi curăţare a articolelor textile şi a produselor din blană, coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare, în­treţinere corporală, precum şi fir­mele de pompe funebre comple­tea-ză propunerea. Ministrul finan­ţe­lor a primit de la premier ca termen de implementare a noului impozit luna februarie.