Deşi au depus o moţiune simplă pe tema publicării acordului de împrumut, în momentul votului din Camera Deputaţilor liberalii au tăcut mâlc
Acordul semnat cu FMI este al doilea subiect important, după cel reprezentat chiar de preşedintele Traian Băsescu, care a divizat şi clasa politică, şi poporul român. Nici după ce au eşuat cu moţiunea simplă „Dumneavoastră aţi promis, noi plătim. Spuneţi-ne adevărul!“, liberalii nu au renunţat să denunţe acordul, neîncetând, în cadrul emisiunilor televizate, să-l înfiereze. Dacă analizăm dezbaterile din Camera Deputaţilor, se pare că un singur ales a fost interesat şi a jucat un rol activ în discuţiile pe tema proiectului de lege privind ratificarea acordului cu FMI: preşedintele Camerei, Roberta Anastase.
„Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional. Este lege ordinară. Suntem prima Cameră sesizată. Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 191 voturi pentru, 8 împotrivă şi 57 abţineri“, a fost monologul susţinut de Roberta Anastase pe 20 octombrie 2009, în momentul votării unui acord extrem de important, catalogat de unii drept dezastruos, iar de alţii drept salvator. Nicio luare de cuvânt, niciun protest! Şi asta după ce, pe 23 iunie 2009, liberalilor şi udemeriştilor le fusese respinsă moţiunea simplă „Dumneavoastră aţi promis, noi plătim. Spuneţi-ne adevărul!“ cu un scor mai echilibrat: 174 de voturi împotriva moţiunii, 64 de voturi pentru şi două abţineri. Şi atunci, ca şi în octombrie, vedeta a fost tot Roberta Anastase. Preşedintele Camerei Deputaţilor a fost unul dintre cei doi membri ai PD-L care au votat pentru adoptarea moţiunii, deci împotriva propriului guvern. Votul este cu atât mai bizar cu cât, cu nici o săptămână înainte, textul acordului, a cărui deconspirare o solicitaseră parlamentarii liberali şi cei ai UDMR, fusese făcut public. E adevărat, nu de Guvernul României, ci de Fondul Monetar Internaţional (FMI). O fi ştiut demnitarul democrat-liberal ceva.
News
Restanţele populaţiei la creditele contractate de la bănci continuă să crească într-un ritm alert, arată datele Băncii Naţionale a României. Astfel, numai în luna ianuarie 2010 s-au...
România se află pe drumul cel bun, iar sectorul care ne va scoate din criză va fi cel al exporturilor. Acesta este noul exerciţiu de retorică al oficialilor români, dar...
De la adoptarea strategiei de ţintire directă a inflaţiei de către BNR, în 2005, indicele preţurilor de consum s-a încadrat o singură dată (în 2006) în limitele...
Daniel Funeriu, Attila Cseke, Teodor Baconschi şi Gabriel Sandu sunt patru dintre şefii de ministere din cabinetul Boc pentru care premierul a semnat documentele prin care le...
Piaţa gazelor naturale din România devine pe zi ce trece tot mai imprevizibilă. Deciziile Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE)...
Strict secret?
De altfel, o lungă perioadă de timp, până la publicarea de către FMI a textului Scrisorii de Intenţie şi a Memorandumului tehnic de înţelegere, asupra condiţiilor împrumutului a planat incertitudinea. Guvernul anunţa ce voia, iar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, alimenta indirect speculaţiile liberalilor prin declaraţiile sale. „În orice acord de finanţare apare ceea ce se numeşte market sensitiv indicators şi probabil că (...) sunt câţiva indicatori care în loc să ajute ca pieţele să funcţioneze bine, le pot distorsiona. Au fost dintotdeauna, sunt în toate ţările, nu suntem într-o situaţie netipică sau situaţie particulară. Aceia într-adevăr nu vor fi publicaţi. Sunt 3-4-5 şi probabil că exact aceia vă vor interesa“, declara pe 14 mai guvernatorul, răspunzând la o întrebare referitoare la întârzierea publicării acordului de către FMI.
Procedură de urgenţă lentă
Cu toate că de la publicarea celor două documente au mai fost semnate, în septembrie, o nouă scrisoare şi un nou memorandum, publicate şi ele în Monitorul Oficial, liberalii nu contenesc să acuze Guvernul de lipsă de transparenţă, de înţelegeri secrete. Ei au ocazia să se lămurească în cadrul dezbaterilor din Senat asupra proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional. Pentru că, deşi trebuia adoptat în procedură de urgenţă, proiectul se află în lucru, la comisiile permanente ale Senatului. Criza politică de la finalul anului trecut a prelungit cu mult termenele pentru aviz al Comisiei de politică externă (10 noiembrie) şi pentru raport al Comisiei de buget-finanţe (11 noiembrie). Astfel, liberalii au oportunitatea de a-şi lămuri suspiciunile, dacă nu cumva vor vota, la fel ca şi în Camera Deputaţilor, „ca primarul“. De altfel, dincolo de caracterul absolut necesar al împrumutului, în lipsa căruia probabil că BNR n-ar fi putut finanţa indirect deficitul bugetar pe 2009 şi 2010, iar Guvernul ar fi fost nevoit să apeleze la pieţele externe, la costuri umflate de CDS-uri (credit default swap) ridicate, câteva întrebări sunt legitime: Este constituţională intrarea în vigoare a unui acord prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă? Poate puterea executivă (board-ul Băncii centrale şi Guvernul) să-şi asume angajamente atât de importante (precum contractarea de împrumuturi de zeci de miliarde) şi să pună puterea legislativă (formată din aleşii celor care vor fi obligaţi să onoreze respectivele angajamente) în faţa faptului împlinit?
Pentru documentarea parlamentarilor liberali în contextul viitoarelor dezbateri din plenul Senatului, textele celor două scrisori de intenţie şi ale celor două memorandumuri se găsesc pe site-ul MFP, la secţiunea Pachet acorduri de Finanţare Externă (http://www.mfinante.ro/ link.jsp?body=/pachetacorduri/FMI/index.htm) şi chiar şi pe site-ul Senatului, la fişa proiectului de lege pentru adoptarea OUG 99/2009.