Deficitul bugetar excesiv al executivului de la Atena, estimat la 12,7% din PIB, şi datoria publică estimată la 125% din PIB riscă să destabilizeze zona euro.
Criza economică şi cheltuie­li­le bugetare excesive au dus la majorarea deficite­lor bugetare în cea mai mare parte a ţărilor membre UE, dar si­tua­ţia Greciei a fost agravată de un lung şir de fraude statistice ale gu­ver­nu­lui de la Atena, a căror am­ploa­re nu este cunoscută cu exac­titate la ora ac­tuală. Conform datelor transmise de guvernul grec Comisiei Europe­ne la sfârşitul lui octombrie 2008, progno­za de de­fi­cit bugetar pe 2009 a fost majorată de la 3,7 la 12,5%, o re­vizie de o mag­nitudine considerată inac­cep­­­ta­bilă de autorităţile europe­ne, ca­re au refuzat să o valideze. Ace­leaşi suspiciuni de fraudă planează şi asupra datelor privind datoria pu­blică, al cărei nivel este estimat în prezent la 113% din PIB de executivul grec şi acceptat provizoriu de Comi­sia Europeană, dar agenţiile de ra­ting iau în calcul un nivel de 125%.
La mijlocul săptămânii trecute, executivul european a anunţat că va lua măsuri legale împotriva guver­nu­­lui grec pentru falsificarea cifre­lor privind nivelul real de îndato­ra­re a ţării şi a cerut noului premier so­cialist, George Papandreou, să re­du­că drastic cheltuielile pentru a rein­tra în ţinta de 3% deficit bugetar înscrisă în Pactul de Stabilitate până în anul 2013.

Datoria elenă, pericol public european
Deşi fraudarea datelor statistice este o practică a guvernului grec ca­re datează încă dinainte de aderarea  ţării la zona euro, în 2001, după cum relevă un raport al Comisiei Euro­pe­ne din 8 ianuarie, de data aceasta ma­trapazlâcurile executivului de la Atena riscă să afecteze serios stabilitatea zonei euro. În luna decembrie a anului trecut, ratingul suveran al Greciei a fost coborât în mai multe reprize de toate cele trei mari agenţii de evaluare a riscului de ţară, si­tuân­du-se în prezent la BBB+, pe scara Fitch şi Standard & Poors, cu două trepte peste nivelul la care nu este re­comandat să investeşti, şi la A2 cu perspectivă negativă pe scara Moo­dy’s, cu două trepte mai sus în no­taţii echivalente. În aceste condiţii, ecartul dintre titlurile de stat emise de guvernul grec şi cele emise de gu­vernul german a crescut de 6 ori în ultimii doi ani, situându-se în pre­zent la aproape 2,63%.
Situaţia din Grecia îngrijorează oficialii europeni şi conducerea Băn­cii Centrale Europene (BCE). Cu oca­zia audierilor lui Olli Rehn, co­mi­sarul desemnat pentru afaceri economice şi monetare, în Parlamentul European s-a pus în discuţie chiar vii­torul Greciei în zona euro, dar a­cesta a dat asigurări că dezechilibrul fiscal nu pune în pericol stabilitatea uniunii monetare. Cu toate acestea, Comisia Europeană a avertizat gu­ver­nul de la Atena să nu se aştepte la ajutor din partea Bruxelles-ului sau a celorlalte state şi să ia măsuri hotă­râte de reducere a deficitului. Con­form regulilor din Pactul de Sta­bi­li­tate, Comisia Europeană sau guver­ne­le nu au voie să repare găurile din bugetele unor state membre, însă este greu de crezut că Grecia va fi lă­sa­tă să se prăbuşească în cazul în care ar intra în incapacitate de plată.  În 2010, guvernul de la Atena s-a an­ga­jat să reducă deficitul bugetar la 9,1%, dar oficialii europeni se în­do­iesc că va fi în stare să îndeplinească această ţintă. George Papandreou, prim-ministrul Greciei, deţine o ma­joritate de 160 din 300 de deputaţi în legislativul elen şi a promis că va în­gheţa salariile din sectorul public şi va institui noi taxe pe avere pentru a creşte veniturile bugetare. Ca ur­ma­re a măsurilor de austeritate anun­ţa­te de Papandreou, noul an a început la Atena cu proteste sindicale.
Chestiunea datoriei publice gre­ceşti se află şi pe agenda Băncii Cen­trale Europene, instituţia însărcina­tă cu stabilitatea monedei euro. O eventuală intrare în incapacitate de plată a Greciei ar fi o premieră pentru zo­na euro şi ar avea repercusiuni puternice asupra cursului de schimb al mo­nedei unice. La mijlo­cul lunii de­cembrie a anului trecut, oficiali ai Goldman Sachs au cerut BCE să nu mai accepte titlurile de stat greceşti ca şi colateral pentru îm­prumuturi, din cauza deteriorării calităţii acestora. În prezent, BCE şi-a relaxat regu­lile şi a acceptat chiar şi titluri de stat şi obligaţiuni notate BBB-, cu două trepte mai jos decât ra­tingul pentru titlurile de stat gre­ceşti. Guver­nul de la Atena se ba­zea­ză pe infuziile de li­chiditate ale BCE şi este îngrijorat de decizia acesteia de a reduce fa­ci­lită­ţile de creditare de urgenţă în cursul a­cestui an. Cu toate că BCE ur­mă­reş­te atent situa­ţia, oficialii băncii au ne­gat că moneda euro ar suferi un şoc semnificativ în cazul unei deterio­rări a finanţelor publice elene. 

Criza datoriei publice, la orizont în toată Europa
Deşi, după revizuirea datelor, Grecia a devenit ţara cu cel mai ma­re deficit bugetar şi cu cea mai mare datorie publică din UE, nivelul datoriei a crescut în toată zona euro la sfâr­şitul lui 2009, de la 69,25 la 78% din PIB, iar în ansamblul UE a urcat de la 61,5 la 73% din PIB-ul regiunii. Conform aprecierilor Comisiei Eu­ro­pene, este vorba de cea mai mare creştere pe timp de pace a datoriei publice din Europa, iar tendinţa va continua şi în anii următori, datoria publică atingând 88,25% din PIB în zona euro şi 83,75% din PIB în întreaga Uniune până în anul 2011. În to­pul celor mai îndatorate state membre, Grecia este urmată de Italia (114,6% din PIB), Belgia (97,2%), Por­tugalia (77,4%), Franţa (76,1%), Austria (73,1%), Germania (73,1%), Marea Bri­tanie (68,6%), Malta (68,5%) şi Irlanda (65,8%). La sfârşitul lui 2009, datoria publică a României era estimată de CE la 21,8% din PIB, în creştere cu 8,4% faţă de 2008, aceasta urmând să ajungă la 31,3% din PIB în 2011.
În aceste condiţii, costul asigu­rării creanţelor emise de guvernele europene pe piaţa internaţională a de­păşit pentru prima dată costul asigurării obligaţiunilor emise de cel mai bine cotate companii din Eu­ro­pa. Conform datelor companiei de in­­vestiţii financiare Markit, CDS-u­rile la media titlurilor de stat emise de cele mai dezvoltate 15 ţări din zo­na euro se situează peste aprecierile combinate de risc la obligaţiunile e­mise de cele mai performante 125 de companii europene. Indicele iTraxx Europe tranzacţionează un CDS pen­tru asigurarea celor 125 de companii private la 63 puncte de bază, ceea ce înseamnă că preţul unei asi­gurări pe cinci ani pentru creanţe de 10.000.000 de dolari este de 63.000 de dolari. În schimb, costul unui CDS pe indicele SovX, care urmă­reş­te titlurile de stat emise de guverne­le celor 15 cele mai dezvoltate ţări eu­ropene, este de 71,5 puncte de ba­ză, adică 71.500 de dolari la creanţe de 10.000.000 de dolari.
Creşterea explozivă a deficitelor bugetare şi a datoriei publice neliniş­teşte pieţele financiare, mai mulţi in­vestitori şi bancheri avertizând că Ma­rea Britanie şi SUA şi-ar putea pier­­de ratingurile AAA, ca urmare a deteriorării finanţelor publice.