Când s-apleacă Udrea

„În acest moment nu avem resurse. Nu putem deocamdată, acum, când motoarele economiei nu sunt pornite pe deplin.” Iată un citat nu ne­apă­rat celebru, ci recent din Boc. Emil Boc. Pre­mie­rul României. Abia acum putem spune că s-a încheiat campania electorală, că au trecut ale­gerile şi că Traian Băsescu este de-adevăratelea şi pentru cinci ani preşedintele românilor. Acum, când primul-ministru poate spune fără să ro­şeas­că, de la înălţimea funcţiei şi staturii sale, că are bu­zunarele goale, că se află în fruntea unui gu­vern care e pus pe luat şi nu pe dat, e clar că za­rurile sunt aruncate şi că s-a instaurat ordinea până şi în cele mai obscure cotloane ale politicii.
Adoptarea bugetului, prin trecerea bruscă de la „nu-l votăm nici morţi” la „şefu’, ajunge dacă ridic o singură mână sau trebuie p’amândouă?”, arată că întrebarea cu privire la capră, dacă e animal sau atitudine, rămâne de actualitate. Altfel, pentru cei care au avut răbdarea să aştepte carantina de câteva săptămâni, lucrurile vor intra în normalitate. Fiindcă cine trebuia să trădeze a trădat, cine trebuia să se lepede a făcut-o, de-acum se va putea trece prin Parlament orice trăsnaie, buget, atenţie sau măslină, e drumul deschis şi… vânt din pupa!
În păienjenişul de aranjamente şi codoşlâcuri  de alcov politic, un singur lucru este clar, chiar dacă abia acum se întrezăreşte. Acela că vremea răfuielilor a venit. Au cârcotit pe la toate colţurile gazetele? S-au pus ele în slujba mogulilor şi în calea fericirii neamului? S-au pus. Şi iată acum ce se întâmplă… Ziarele dispar cu viteza gândului şi nici televiziunile nu se simt prea bine. Iar despre ziarişti, ca despre morţi, numai de bine. Au demonstrat pensionarii în piaţa publică în direct şi la un moment de vârf al campaniei? Acu­ma rabdă! Au votat şi sponsorizat multinaţio­nalele cu cine nu trebuia? Acum hamburgerul e prea gras şi trebuie impozitat în plus, desigur pentru protecţia populaţiei şi realizarea mult promisei scăderi ponderale globale. Şi probabil că sunt tot felul de categorii sociale, partide politice, for­ma­ţiuni şi chiar persoane fizice care, în nemernicia lor, ca un câine turbat, au muşcat mâna care i-a hrănit şi acum trebuie să plătească. Cu vârf şi îndesat.
Un alt semn al demarării campaniei porţilor deschise la „noaptea biletelor lungi” este reactivarea doamnei Udrea în rolul de „ooops, mi-a scăpat!”, pe care îl ştie cel mai bine. Domnia sa nu trebuie să bată din picior, a încercat-o în faţa comisiei parlamentare, în precedentul mandat ministerial, şi consecinţa nu a fost una dintre cele mai fericite. Întocmai ca în scandalul bileţelului roz, care la vremea lui a spulberat practic o coa­li­ţie, doamna ministru nu are decât a se apleca şi a găsi, din întâmplare, un alt bileţel, o ste­no­gra­mă, o înregistrare, o amintire de genul cu Ma­rie-Jane. Şi este suficient. De restul se ocupă aleşii înşişi.
Iar faptul că, pentru a vota bugetul, fiecare parlamentar PNL sau PSD a primit, pentru colegiul său, câte trei miliarde de lei demonstrează că năs­truşnica şi ciclica idee a deputatului Prigoană de a transforma Casa Poporului în iarmaroc a deve­nit deja o realitate. Atâta doar, nu a fost anunţată în Monitorul Oficial.