
La sfârşitul lunii, o nouă ediţie a Forumului economic mondial de la Davos se va desfăşura fără o participare românească notabilă. În 2010 Forumul marchează a 40-a întâlnire, un prilej de a reuni minţi luminate din lumea afacerilor, culturii şi politicii. Nu este un eveniment monden, deşi latura aceasta este intens vânată de media de o anumită factură. Cel mai important punct de referinţă al Forumului este că aici se pun în circulaţie ideile care pun în mişcare lumea în următorii ani, se deschid abordări noi, sunt prezentate punctele sensibile, cu potenţial de risc global pentru economia lumii. Cine este atent la ceea ce se întâmplă la Davos, la ceea ce se spune în cadrul şedinţelor plenare sau în cel mai restrâns al întâlnirilor liderilor va avea un reper solid, un ghid pentru ce va să vină. Un singur exemplu, edificator pentru percepţia noastră, din cronica deja istorică a Davosului. În 1987, vicecancelarul german Gencher îl elogia pe Gorbaciov, apreciat ca o mare şansă pentru oprirea Războiului Rece. Dacă „senzorii“ lui Ceauşescu din Elveţia l-ar fi avertizat că la Davos se pune lumea la cale într-un anumit sens, probabil că decembrie ’89 nu ar fi avut programată în calendar şi crima oribilă de la Târgovişte.
Revenind la ediţia 40, s-a difuzat deja un raport incitant despre riscurile globale din 2010, raport care se va afla în dezbatere peste câteva zile. El trage semnalul de alarmă asupra datoriilor publice colosale agravate de generoasele planuri anti-criză care ar putea să fie la originea următoarei crize economice dacă nu sunt rapid asanate. Raportul subliniază că intervenţia statelor s-a arătat vitală în criza financiară, dar în viitoarea etapă trebuie urmărit ca tocmai această intervenţie să nu devină principala cauză a crizei. Statele Unite şi Marea Britanie, ţări care au intervenit cu sume uriaşe în sprijinul băncilor şi instituţiilor financiare, acuză acum rigorile unor deficite publice gigantice. Criza datoriei publice a atins Grecia, iar în Dubai doar un plan de urgenţă a salvat emiratul de derapajul în colaps financiar.
Credeţi că discuţiile de la Davos nu ar fi interesante şi pentru autorităţile române? Datoria publică, deficitele presează asupra economiei chiar şi în absenţa finanţării unor programe anti-criză.
Din informaţiile noastre nici la ediţia 2010 nu s-a anunţat vreo participare românească. Ignorarea unui Forum cum este cel de la Davos vine, cred, în primul rând din ignoranţă. Lipsa de orizont a politicilor economice, primitivismul politicienilor şi mizele derizorii pe care se joacă au explicaţii şi în ruperea contactului cu dezbaterile de ţinută. Politicienii şi magnaţii României merg la Davos doar în concedii luxoase. Accesul la discuţiile inteligente s-a închis pentru ei. Au intrat, din păcate, în zodia manelelor cântate la Ateneu.
Poate mai prind, totuşi, ultimul tren pentru Davos. Este doar o speranţă.