Rezultatele comerciale ale uzinelor de automobile Dacia, în 2009, reprezintă un succes pentru şefii acestei companii şi pentru Renault, proprietarul Dacia. Cu toate acestea, am putea spune că liderii producă­torului naţional de automobile râd cu un ochi în timp ce plâng cu celălalt, având în vedere că, după relansarea acestui brand, în 2004, odată cu introducerea celebrului Logan, vânzările pe piaţa româ­neas­că au scăzut sistematic, an de an.

Este evident că nu o singură piaţă aduce succesul, aşa cum s-ar putea crede de­spre Dacia referitor la piaţa locală, România. Renault nu a gândit şi creat Dacia şi seria Logan pentru români, deoarece investiţiile făcute nu ar fi justificat niciodată această abordare. Dar francezii au mizat, cu certitudine, pe un aport considera­bil al pieţei româneşti în vânzările Dacia, iar acest lucru s-a adeverit în toţi aceşti ani. Anul 2009 a adus cea mai bună balanţă comercială pentru companie, cu un volum de 311.282 de automobile vândute în toată lu­mea, o creştere de 20,5% faţă de anul trecut, în condiţiile în care lumea în­treagă şi mai ales industria auto a trecut printr-o criză fără precedent. Astfel, în timp ce majoritatea producătorilor de automobile au raportat scăderi lună de lună, Dacia a crescut permanent, depăşindu-şi performanţele anterioare şi ocupând pozi­ţii discrete, dar rapide pe mai multe pieţe vestice.

Succesul major a fost reprezentat de Germania, unde volumul a ajuns la aproape 85.000 unităţi, cea mai ma­re piaţă din Europa (circa 4 mili­oane de maşini vândute în 2009!) luând locul României în ceea ce pri­veşte poziţia de lider în vânzări Da­cia. O evoluţie aproape similară s-a produs în Franţa, iar Italia a raportat creşteri serioase la rândul său, acesta fiind şi Top 3 al exporturilor.

Criza favorabilă
Explicaţiile sunt simple şi dove­desc că planurile bune ale celor de la Renault au fost ajutate de criză şi de noroc. Să nu uităm că în iarna trecu­tă Dacia făcea concedieri şi reducea ritmul de producţie. Şansa s-a nu­mit, pe de o parte, mutarea atenţiei unei părţi a publicului european de la maşinile scumpe către produsele pragmatice ale Dacia, pe fondul cri­zei. Pe de altă parte, norocul a ve­nit de la programele de subvenţionare, de tip „Rabla”, introduse de cele trei state europene amintite mai sus. Ba­nii oferiţi de guvern pentru schimbul „maşină veche/maşină nouă” au însemnat, de exemplu, în Germania, o reducere de 2.500 de euro, adică preţul Logan şi Sandero a coborât sub 5.000 de euro, ceea ce nu poate fi decât o mană cerească pentru tineri, persoane cu venituri modeste sau cei care au nevoie de o a doua ma­şină, nemaifiind nevoiţi să apeleze la achiziţii second-hand.

Dacă ne raportăm la creşterile anunţate de aceste state pe pieţele de maşini, în cazul Germaniei fiind vor­ba despre circa 25% în plus, ve­dem că Dacia a picat pe un trend extrem de favorabil. Cota sa de piaţă a crescut cu câteva zecimi în Europa, la circa 1,5%, o valoare nu foarte mare, dar extrem de importantă. Şi spu­nem asta deoarece, cu excepţia Toyota şi Nissan, toate asiaticele au o cotă sub 2% în Europa, de exemplu. Lancia, o marcă cu mult mai multă notorietate şi tradiţie, nu are nici 1% în UE. Dar şi mai important este că Dacia a depăşit Chevrolet, principa­lul său competitor, am putea spune, pe pieţele europene.
Toate acestea reprezintă motive­le pentru care cei de la Dacia trebuie să se bucure. Dar există şi reversul medaliei, care ar trebui să aducă preocupare pentru 2010.

Perspective
Mai întâi, pieţele cele mai bune, Germania, Franţa şi Italia, nu vor mai avea programe de subvenţio­na­re. Astfel, preţurile modelelor Dacia nu vor mai fi chiar atât de competiti­ve. Apoi, bazinul de cumpărători de maşini low-cost şi-a erodat, în ­a­ces­te ţări, potenţialul de cumpărare, cu sau fără reduceri de preţ. Iar dacă Ger­mania se aşteaptă la o stagnare sau chiar scădere a vânzărilor, atunci Dacia trebuie să mizeze pe o scădere mult mai mare. Un alt motiv de în­grijorare ar trebui să fie ţările din estul Europei, care n-au fost cucerite de Dacia: Ungaria, Polonia - una dintre marile pieţe ale estului, Cehia - cu o putere de cumpărare foarte ma­re, şi celelalte.

Nu în ultimul rând, ajungem la pia­ţa locală, România, unde lucru­ri­le nu stau tocmai pe roze. Logan a fost lansat în 2004, iar vânzările au atins recordul în anul următor, pri­mul an complet de comercializare a Logan. De atunci, în ciuda faptului că au fost lansate rând pe rând versiunile MCV, plus comercialele Van şi Pick-Up, apoi Sandero şi Step­way, vânzările au scăzut, la fel şi cota de piaţă a mărcii Dacia, la sub 30% (de la peste 50%!). În ulti­mul an, criza a adus cea mai mare scădere pe piaţa ro­mânească pentru Dacia, la acelaşi nivel cu măr­cile de import, dar un nivel periculos de la care cu greu se mai poate reveni. Pe scurt, românii cumpărau 113.000 de maşini Dacia în 2005, doar Logan, iar în 2009 doar 42.000, cu o gamă mult lărgită. Şi to­tul în ani în care s-au derulat şi Pro­gra­me­le „Rabla”, care au redus pre­ţul unui Logan cu 800-900 de euro.

Soluţii
Concluziile ar fi că România nu mai poate absorbi atât de multe maşini Dacia, singura speranţă fiind dată de SUV-ul Duster, dar nu cu vo­lume extraordinare, deoarece preţul său va depăşi 10.000 de euro. Peste hotare, vânzările vor scădea faţă de 2009, din motivele enunţate mai sus. În acest context, Dacia are două so­luţii: să caute pieţe noi şi să-şi extin­dă gama, astfel încât să poată păstra un ritm apropiat de pragul celor 300.000 de automobile anual.