„Alte ţărmuri“ se intitu­lează o consistentă antologie de proză, editată de Socie­ta­tea Română de Science-Fic­tion şi Fantasy. Graţie unei sponso­ri­zări, cartea a fost lan­sată şi îm­părţită gratuit la Târgul Gau­dea­mus 2009, ca un gest gene­ros şi meritat de popula­rizare pentru SF-ul româ­nesc, deloc neglijabil.
Acest gen, aflat la noi pe val cândva, cu cenacluri în mai fiecare oră, a fost ui­tat o vreme şi apoi, mai ales pe componenta Fantasy, revine şi tinde, cum observa cu un prilej public Liviu Radu, unul dintre expe­rimentaţii autori prezenţi şi în acest vo­lum, să se integreze în mainstream.
Nouă autori dintre cei mai reputaţi ai ge­nului menţionat, membri sau nu ai SRSFF, aduc, în cele peste 300 de pagini a­părute cu sprijinul meritoriu al Coca Cola Hellenic Romånia, proză fantastică în care componenta S e destul de vagă încât eu, u­nul, le-aş introduce oricând într-o an­to­logie de proză fără specificaţii anu­me. Sunt fic­ţiu­ni de bună calitate dato­ra­te unor vete­rani care au ucenicit mult şi oferă satis­fac­ţie cititorilor, fie ei amatori sau nu de SF: Cris­tian Tama (doar cu un scurt eseu introductiv), Silviu Genescu (un Titanic pe cinste), Liviu Radu (autor al romanului - neuitat de mine - de retro-fic­ţiune „Constanţa 1919“, acum mai aproa­pe de SF clasic, parabo­lic), Sebas­tian A. Corn (bine cu­noscut iubitorilor de SF prin rea­li­zările publicate de Nemi­ra), Cris­tian M. Teo­do­rescu (cu fic­ţiunea pli­nă de u­mor ne­gru „Moartea dom­nu­lui Teo­do­­rescu“, pe ca­re unii comen­ta­tori au luat-o de bu­nă), Geor­­ge La­zăr, Balin Feri, Ma­rian Truţă, Dănuţ Un­gu­reanu (su­cu­lenţă argotică în plin SF despre „Hi­percubul paişpe“ şi „feti­ţe­le cu interfaţa customi­za­tă“). 
Nu încape îndoială că an­tologia repre­zin­tă un înce­put care trebuie să aibă, pentru a servi, urmări pe măsură. Cred că a­tractivitatea acestui tip de literatură, do­vedită pe atâtea meridiane, îl îndrept­ă­ţeş­te la succes chiar în condiţii de reflux al pieţei de carte. Cum romane SF se scriu mai rar, primând povestirea, antologiile par un mij­loc potrivit de promovare, iar lansarea u­nei asemenea lucrări măcar a­nual ar putea să se constituie într-o plă­cută tradiţie.
Pentru antologia „Alte ţărmuri“ am sim­ţit nevoia unei cât de mici secţiuni bio-bibliografice despre cei nouă, mai ales că aveau cu ce să se laude. Dar merge şi aşa. Concluzia: am parcurs cu plăcere un vo­lum de valoare ridicată, compact din acest punct de vedere, dar divers te­matic, de citit integral şi de recomandat oricui.