Se ascut săbiile pe stânga şi pe dreapta

Cele mai importante partide politice româneşti, ju­de­când după numărul de voturi, trec prin momente nu tocmai plăcute. La PSD, după înfrângerea lui Mircea Geoană, au apărut deja vocile care cer o decontare, un bilanţ cu analiză. Ca la partid, vorba aceea. Să ve­dem dacă primeşte cineva şi votul de blam. Sunt câ­teva persoane importante care se gândesc la schim­bări necesare la vârful partidului. Amintesc doar două: Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Nu ştiu dacă vreunul dintre cei doi va deveni preşedintele partidului, pentru că se feresc să-şi asume în mod public voinţa de schimbare a lui Geoană. În sinea lor, sunt convins că o do­resc. Alt nume sonor ce stimulează schimbarea ar fi Mi­ron Mitrea. Mulţi îşi fac planuri cu susţinerea lui Cristian Diaconescu pentru funcţia de preşedinte al PSD, la viitorul Congres. Întrebarea esenţială este: va rămâne Mircea Geoană atât de puţin susţinut şi descoperit în faţa valului schimbării, încât să piardă cu siguranţă fotoliul numărul unu din Kiseleff? E greu de oferit un răspuns sigur. În ecuaţia asta contează şi Li­viu Dragnea, proaspăt secretar general al PSD. Un li­der local cu rezultate senzaţionale pentru formaţiunea de stânga în zona Teleorman. Ceea ce-i dă dreptul să comenteze. Dacă nu va candida chiar el pentru pre­şe­dinţia partidului, Dragnea îl va susţine cu siguranţă pe Geoană. În ciuda amărăciunii pe care i-a provocat-o prin pierderea alegerilor prezidenţiale.
PSD e cel mai complicat partid românesc. Multe or­golii, foarte mulţi lideri locali influenţi, bogaţi şi răi de gură. Destule persoane care se legitimează cu trecutul în partid, dar şi un clocot discret al celor care privesc mai degrabă spre viitor, când ei vor conduce fără bă­trânii care-i incomodează în orice decizie.
Nici la PD-L lucrurile nu sunt tocmai pe roze. Repri­mân­du-şi orice nemulţumire la adresa unor personaje influente şi foarte apropiate de Traian Băsescu (mă refer în primul rând la Elena Udrea), câteva figuri cu­noscute şi-au dat frâu liber imaginaţiei. Cel mai vehement este europarlamentarul Cristian Preda, care i-a pus gând rău „academicianului“ Honorius Prigoa­nă, cel care a devenit deja simbolul PD-L pentru cel mai apropiat turnir electoral, de la sectorul 1 din Bucureşti. Preda spune că Boc acceptă oligarhizarea partidului. La adăpostul celor cinci ani de mandat la Bruxelles, intelectualul Preda se declară incomodat de prigonizarea şi oligarhizarea PD-L. Dar n-a scos un cuvinţel despre Elena Băsescu. Sau despre miliardele venite de la oligarhi pentru ca Traian Băsescu să fie reales.
Sever Voinescu şi Theodor Stolojan vorbesc şi ei des­chis despre reformarea şi restructurarea PD-L, în special în sectorul de resurse umane. Ce-or fi vrând să spu­nă domnii? Mai precis, despre cine? Au ei permisiunea de la Vodă să crâcnească? Nu e niciun secret pentru nimeni, fără acceptul lui Băsescu, nu se mişcă un deget în Modrogan. Totul e perfect controlat, disciplina e de fier. Toate nemulţumirile despre Elena 1 şi 2, Roberta, Monica 1 şi 2 se exprimă pe la colţuri, în batiste portocalii ce nu pot fi scuturate la televizor.
Când credeam că am scăpat de politică şi ne apucăm de lucruri serioase în ţara asta, cum ar fi tocarea mai marilor zilei pentru jalea din infrastructură (de exemplu), iată că se mişcă din nou apele. În primăvară se dezgheaţă apele şi se organizează congresele. În cele două formaţiuni desprinse din trupul FSN se ascut să­biile. Aştept cu nerăbdare să văd cine din PSD şi PD-L va fi tăiat. Şi cine îşi va face harakiri.