Industria vânzărilor directe a cunoscut în cei 11 ani de funcţionare creşteri spectaculoase. Dacă în 1999 cifra totală de afa­ceri din acest sector trecea cu puţin de 35 de milioane de euro, în 2009 - anul vârfului de criză economică - companiile care activează în „multi-level-marketing” au avut o cifră totală de afaceri de peste 330 de milioane de euro. În intervalul 1999-2009, domeniul a reuşit performanţa de a pune „în mişcare” peste 1,8 miliarde de euro. Pentru aceşti bani nu trudesc decât 1.107 angajaţi cu carte de muncă, restul de 350.000 fiind colaboratori.
Anul trecut, când criza a călcat în picioare economia autohtonă, industria vân­ză­rilor directe a înregistrat o creştere de 10% comparativ cu 2008, ajungând la o cifră totală de afaceri de peste 330 de milioane de euro. Acest trend ascendent are şi o explicaţie logică, având în vedere că foarte mulţi români şi-au pierdut lo­cu­rile de muncă şi au fost obligaţi să caute portiţe de salvare. Pentru aceş­tia, sistemul „multi-level-marketing” (MLM) a reprezentat şansa de a rea­liza nişte venituri. „În Româ­nia ac­tuală, în care găsirea unui job a devenit o adevărată problemă, foarte multe persoane caută oportunităţi de câştig. Aşa s-a ajuns ca numărul colaboratorilor să se majoreze, de aici rezultând şi această creştere a cifrei de afaceri. Potrivit datelor de­ţi­nute de organizaţia noastră, la ora actuală domeniul beneficiază de o reţea de 350.000 de distribuitori di­recţi şi de peste un milion de consumatori”, ne-a declarat Dan Marius Dumitraş, preşedintele Romanian Direct Selling Association (RODSA).
Potrivit acestuia, trei sferturi din cei implicaţi în acest sistem realizea­ză câştiguri lunare egale cu salariul minim pe economie. Sunt însă şi persoane care fac performanţă şi în­casează lunar câte 15.000 de dolari. Un exemplu este Maria Radu, lider la Gano Excel. Ea s-a transformat în doar patru ani de activitate într-o ve­ritabilă femeie de afaceri, pregătin­du-se să investească banii câştigaţi din MLM într-o clinică de sănătate. „Am început în 2005, atunci când am fost disponibilizată din socie­ta­tea în care lucram. Pentru mine a fost singura posibilitate de a mă în­treţine şi acum am ajuns să fac o ca­rieră din ceva care a pornit ca o joa-că. În primele 3-4 luni am avut ve­nituri de 40 de lei, iar acum realizez peste 15.000 de dolari la fiecare 30 de zile, având o reţea de 20.000 de consumatori”, ne-a explicat Maria Radu.

Profit cu angajaţi puţini
Expansiunea acestui tip de servicii pe piaţa din România a determinat marile companii din lume să-şi deschidă reprezentanţe aici. Dacă la început erau puţini vânză­tori „din uşă în uşă”, produsele distribuite vi­zând în special asigurările de viaţă, acum gama s-a extins, în jur de 70 de firme de acest tip activând în ţara noastră. Cifrele de afaceri derulate de societăţile din domeniu arată că aici se învârt sume mari de bani: anul trecut, primii trei jucători - Avon, Oriflame şi Amway - au avut venituri totale de peste 150 de mili­oane de euro. Potrivit datelor fur­ni­zate de RODSA, Avon a reuşit în 2008 performanţa de a realiza cu doar 311 angajaţi un profit net de 18.162.599 de euro, în timp ce Am­way a raportat un profit de 3.434.119 de euro, schema de personal a com­pa­niei afişând 38 de salariaţi cu carte de muncă. Ocupanta locului trei într-un top al încasărilor reali­zate în 2008, firma Oriflame a avut, la rândul său, un profit de 3.116.389 de euro la un număr de 127 lucră­tori. De altfel, acesta este specificul in­dustriei vânzărilor directe: domeniul se bazează pe colaboratori şi nu pe angajaţi. Potrivit statisticilor oficiale, toată industria de vânzări di­recte din România înglobează 1.107 salariaţi.

Evaziune fiscală sau afacere curată?
Asupra sectorului planează însă suspiciunea că multe dintre venitu­rile încasate nu sunt impozitate. De altfel, chiar preşedintele RODSA re­cu­noaşte faptul că există această po­si­bilitate. El spune că vina nu apar­ţine firmelor pe care le reprezintă, ci acelor jucători care preferă sistemul vânzărilor din catalog. „Avem informaţii potrivit cărora apar rupturi în acest lanţ al vânzărilor directe, iar aceste rupturi generează fraudă. Fenomenul este greu controlabil, în con­diţiile în care legislaţia din Ro­mâ­nia nu este prea clară în ceea ce priveşte MLM sau vânzările directe. În spatele multor companii se poate ascunde distribuţia la negru. Ceea ce pot spune este că acei 350.000 de distribuitori, câţi există în industrie, plătesc impozite la stat, fie prin fir­mele pe care le deţin, fie prin taxa­rea la sursă. Evaziunea poate să apară în rândul celui un milion de consumatori, care pot vinde produ­sele mai departe fără a declara acest lucru”, a precizat Dumitraş.
Şi Gabor Szocs, managerul Fore­ver Living Products, susţine varianta unor distribuţii la negru şi ne-a de­clarat că, din punctul său de ve­dere, statul ar trebui să se implice mai mult în acest domeniu. „Economic, sistemul MLM reprezintă o mare şansă deoarece oferă posibilitatea oa­menilor să-şi suplimenteze venitu­rile. Se impune o legislaţie mai clară. De asemenea, cred că ar trebui ca în acele coduri CAEN să existe şi aceas­tă profesie, pentru că este o profesie”, a explicat Gabor Szocs.
Am încercat să obţinem un punct de vedere şi de la instituţia care trebuie să controleze sistemul şi este îndreptăţită să furnizeze date de­spre încasările virate la bugetul statului din afacerile de tip MLM, dar ANAF nu a dat curs solicitării noastre. De altfel, până acum, în cei 11 ani de când funcţionează industria vânzărilor directe nu a existat niciun punct de vedere oficial legat de banii care ajung la stat din genul acesta de afaceri, aşa că este greu de spus cât din cele 1.800 de milioane de euro derulate în intervalul 1999-2009 în MLM reprezintă taxele care trebuie achitate în mod normal.