Noul an a venit cu scadenţa datornicilor la bănci, după ce pe par­cursul lui 2009 instituţiile de credit au preferat să amâne rambursarea restanţelor prin acordarea unor perioade de graţie sau reducerea valorii ratelor. Mulţi dintre cei care nu reuşesc să-şi achite datoriile nici după restructurare sau care pur şi simplu refuză acest lucru, după cum spun bancherii, riscă să-şi piardă casa sau alte bunuri gajate, chiar şi pentru datorii semnificativ mai mici decât valoarea ipotecii.

O dramă este pe cale de a se produce în familia Rodi­căi. E din Târgovişte şi riscă să-şi piardă locuinţa, ipotecată în favoarea unei bănci pentru a garanta un împrumut contractat de un prieten. Instituţia de credit a publicat deja anunţul de vânzare a apartamentului, licitaţia urmând a avea loc la începutul lunii februarie. Preţul de pornire este de 42.000 de euro, adică 725 de euro pe metru pă­trat. Banca a luat decizia de a vinde imobilul cu toate că acesta aparţine unui garant, şi nu persoanei care a angajat creditul, în ciuda faptului că datoria se ridică la doar 3.000 de euro. Motivul? Cel care a încasat îm­prumutul a acţionat premeditat, iar apoi a dispărut, ca multe alte persoa­ne care au profitat de perioada exu­be­rantă în care băncile acordau cre­dite în condiţii prea relaxate. Aces­ta este însă un caz fericit pentru bancă, deoarece îşi va recupera banii din apartamentul ce urmează a fi vân­dut. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Rodica, nevoită acum să plă­tească pentru încrederea de a garanta creditul altei persoane, într-o peri­oadă în care nimeni nu-şi imagina că se va ajunge într-o asemenea si­tua­ţie. Ea are acum mai multe variante pentru a-şi păstra casa: de la cea mai dificilă, de a încerca să dea de urma beneficiarului finanţării şi a-l obliga să achite datoria către bancă, până la soluţia de ultimă instanţă, de a stinge ea însăşi debitul, chiar şi cu ajutorul unui nou credit. Altfel, ris­că să piardă şi mai mulţi bani dacă apartamentul se va vinde la un preţ ce poate fi redus cu 25% sau chiar mai mult, conform proceduri­lor legale de desfăşurare a licitaţiilor.

După restructurare, executarea silită
Supraîndatorarea reprezintă o altă problemă a românilor atraşi anii trecuţi în mrejele vieţii bune pe cre­dit, cu ajutorul băncilor. Soţii Maria şi Dumitru din Craiova vor asista neputincioşi, tot luna viitoare, la licitaţia pentru vinderea apartamentului evaluat acum la doar 28.000 de euro, dar cu care au garantat anii trecuţi credite obţinute de la două bănci, în valoare de 34.000 de euro. Pentru că veniturile familiei
s-au redus substanţial din cauza cri­zei, ei nu-şi mai pot plăti ratele la cre­ditul cel mai mic, de 8.000 de euro, chiar şi în urma măsurilor de re­struc­turare, astfel încât banca a decis să scoată la licitaţie imobilul în ve­derea recuperării debitului. Întreaga familie riscă astfel să rămână fără lo­cuinţă, dar şi cu datorii suplimentare, întrucât din vânzarea casei nu se va acoperi în întregime valoarea cre­ditelor la cele două bănci, mai ales dacă se va ajunge ca tranzacţia să se finalizeze la un preţ redus cu 25% faţă de cel evaluat.

De altfel, bancherii au declarat până acum că nici ei nu sunt interesaţi să treacă rapid la executare silită, din două motive: valoarea garanţii­lor a scăzut drastic pe fondul dimi­nuării activelor imobiliare, multe ajungând sub valoarea creditului, iar piaţa secundară de vânzare a bu­nurilor imobile ipotecate se mişcă foar­te greu, întrucât există puţini cum­părători. Totuşi, după o perioa­dă de peste un an în care băncile
s-au ocupat mai mult cu măsurile de restructurare a datoriilor, se pare că acum a venit scadenţa. Pe de o parte, instituţiile de creditare au finalizat procesul de triere a clienţilor capabili şi dispuşi să facă eforturi pentru a continua să-şi ramburseze ratele di­minuate sau după expirarea peri­oadei de graţie de 6 luni sau un an, astfel încât pot începe procedurile de valorificare a garanţiilor celor fă­ră perspectivă de a se redresa. Pe de altă parte, după cum am văzut, unele bănci, presate de pierderile tot mai mari rezultate în urma credi­telor neperformante, sunt nevoite să-şi recupereze cât mai rapid îm­pru­muturile restante, astfel că se lansează în executări silite chiar şi pentru datorii mici sau a căror va­loare se află cu mult sub cea a creditului. Cu atât mai mult cu cât nici în acest an nu se pot aştepta la o revi­gorare semnificativă a pieţei imobi­liare şi implicit a valorii ipotecilor, care reprezintă ponderea covârşitoa­re a garanţiilor, mai ales în cazul fi­nan­ţărilor acordate IMM-urilor. De exemplu, una dintre cele mai mari bănci româneşti a scos la licitaţie un imobil în Alexandria cu o valoare de 60.000 de lei, pentru recuperarea unei linii de credit acordată unui IMM cu o valoare de peste 80.000. Băncile trec la tot mai multe execu­tări silite şi din cauza legis­la­ţiei ri­gi­de a BNR, care le impune pro­vizioa­ne suplimentare de risc în cazul cre­ditelor neperformante re­struc­­turate, cu toate că oficialii băn­cii centrale au promis că vor mo­di­fi­ca legea, la soli­ci­tarea bancherilor.

La licitaţii aşteptăm provincia
Cele mai riscante garanţii imobiliare s-au dovedit, după cum arată situaţia executărilor silite, imobilele din oraşele din provincie şi tere­nu­rile, a căror valoare a scăzut cel mai mult după izbucnirea crizei. De exemplu, din cele 60 de licitaţii organizate în luna ianuarie de Raiffeisen Bank, 33 sunt reprezentate de tere­nuri cu sau fără o construcţie. În ca­zul CEC Bank, toate cele 50 de li­citaţii de vânzare a imobilelor ipotecate au loc în oraşe din provincie, iar jumătate din ele se desfăşoară în ju­de­ţul Bistriţa Năsăud, acesta dove­din­du-se campionul creditelor ne­per­formante. Şi în cazul Alpha Bank, din cele 25 de anunţuri cu executări silite publicate pentru luna ianuarie, toate se referă la imobile din afara Bucureştiului, iar 22 din acestea sunt terenuri, majoritatea fără o construcţie în derulare. La Volksbank, din cele 14 licitaţii de executare sili­tă, 8 au ca obiect vânzarea unor tere­nuri ipotecate, dintre care unul de 39.000 mp în Bucureşti, în valoare de 6,6 milioane de euro, după ce pre­ţul a fost redus cu 25% în lipsa cum­pă­rătorilor.

Creditele garantate cu o locuinţă sau un teren au însă o pondere mi­noritară în totalul împrumuturilor, majoritatea reprezentându-le cele fără garanţii, acestea fiind, de fapt, ade­vărata problemă a băncilor, în­tru­cât recuperarea lor este dificilă, iar pierderile sunt foarte mari. Ban­cherii spun că în aceste cazuri procentul datoriilor recuperate direct de bancă sau prin intermediul fir­me­lor de recuperare a creanţelor se situează sub 50%.

Băncile au mandatat firmele de recuperare să colecteze restanţe afe­rente creditelor acordate persoa­ne­lor fizice în valoare de peste 300 de mi­li­oane de lei în luna octombrie 2008, aproape dublu faţă de luna prece­den­tă şi de şase ori mai mult faţă de media lunară a primelor şase luni ale anului trecut. Şi asta în con­diţiile în care sumele restante au a­vansat cu 150 de milioane de lei în oc­tom­brie, la 2,55 miliarde de lei, în timp ce în luna precedentă valoarea re­stan­ţelor a crescut mai mult, cu aproa­pe 200 de milioane de lei.

Aproape un milion de debitori
Băncile aveau, la finalul lunii noiembrie 2009, un număr total de 989.425 debi­tori persoane fizice şi juridice, în scădere faţă de ultimele două luni. Şi numărul restanţierilor, de 210.973 de persoane, a scăzut uşor, dar se menţine cu aproa­pe 50% mai ridicat faţă de finalul lui 2008. Totalul sumelor restante a conti­nuat să avanseze în noiembrie 2009, ajungând la 7,65 miliarde de lei, de 2,3 ori peste nivelul de la finalul anului precedent. Restanţele de peste 90 de zile, încadrate în categoria pierdere şi pentru care băncile pot începe procedura executării silite, au înregistrat cel mai rapid ritm de creştere în 2009, fiind de peste 4,4 ori mai mari decât la sfârşitul lui 2008.