Cine ar da bani pe o prăjitură păroasă? La această întrebare există cel puţin un copywriter care îşi imaginează că răspunsul este: „Toată lumea”. Dar legătura dintre iubire şi gaura în perete o ştiţi? Dar dintre decapitare şi pufuleţii clasici? Publicitarii au ştiut să dezlege aceste mistere şi de aceea le acordăm astăzi o grămadă de medalii.
2009 a fost un an în care publicitatea a fost lovită greu nu numai de criza economică, dar de o şi mai gravă criză de creativitate. Foarte rar mai dai de o reclamă inspirată, în timp ce spoturile stupide, penibile, enervante, de prost gust sau trase de păr sunt peste tot.
Participarea la festivalurile de profil din 2009 a fost extrem de re­dusă, oficial din motive de criză, neoficial, din lipsă de „marfă”. După cum merg lucrurile, probabil anul următor competiţiile publicitare vor rămâne fără obiect. Mai degrabă ar avea cu ce să ţină un festival al re­cla­melor stupide şi neinspirate.
 
Categoria enervante Gold: Cosmote
De departe, reclama Cosmote Po­ket Minute a enervat cei mai mulţi consumatori. Cel puţin în mediul online, rareori un spot a luat atâtea înjurături. Nişte puşti de o voioşie ce pare simptom de retard mintal te fac să arunci televizorul pe geam când îi auzi cum cântă:
„Acum sunt pregătit să îmi reîncarc cartela/Bag 30 de minute să o sun pe Mirela/...direct din cartier, mai ieftin ca o cola”. Consumatorul înţelege cât se poate de clar ce vrea să-i vândă Cosmote. Însă copywriter-ul n-a nimerit prea bine limbajul de grup, care se utilizează în reclame pentru ca audienţa să înţeleagă cui se adresează reclama: unor retardaţi sau unor băieţi de cartier?

Silver: Măgura
Prăjiturica Măgura este uşoară şi pufoasă. Ca să înţeleagă consumato­rul acest aspect, nişte piţipoance iz­bu­cnesc în crize de isterie de câte ori văd ceva pufos: un căţeluş, nişte pa­pucei, un telefon învelit în blăniţă roz. În orice caz, toate obiectele sunt îmblănite, pentu a crea sentimentul de pufos. Numai că dacă este vorba de „prăjiturica prăjiturelelor”, oricât de pufoşi ar fi, perii de blană nu alunecă prea bine pe gât, ci dimpotrivă, stau în gât. Plus că ideea cu crizele de isterie la vederea unor obiecte-fetiş (pantofii în cazul fe­mei­lor, respectiv berea, în cel al băr­ba­ţilor) pare extrasă din bine-cunoscutul spot Heineken.

Bronze: Adeplast
Sunt atât de răsuflate şi de doi lei aluziile sexuale cu zugravul sau in­sta­latorul, încât reclama pentru gle­dul meseriaşului de la Adeplast este de-a dreptul enervantă. Un zugrav îl întreabă pe altul cu „ţi s-a întărit?”. Pe fundal, o blondă se miş­că lasciv. Poanta: consumatorul is­teţ se prinde că de fapt era vorba de gled, nu de...
Mai sunt câteva reclame atât de penibile încât şi-au asigurat un loc în istoria advertisingului autohton. Cu ani în urmă, un brand respectabil cum este Saunier Duval a rulat campania „Căldurică de la păsărică”, pentru centrale termice. Cum sigla producătorului era o păsărică, ad­ver­tiserului i-a plăcut rima şi a co­mis o reclamă memorabilă, menţio­nată în manualele de advertising. Şi ar mai fi celebra campanie Krescova sau Kres co vaaa...

Categoria stupide Gold: Dedeman
Campania Dedeman pare dovada clară că dragostea tâmpeşte. Altfel care ar fi legătura dintre WC-ul „Mondial” şi frumoasele sentimente de iubire? Iată câteva analogii ului­toare, care ne şochează la fiecare colţ de stradă, datorită unei mega-campanii outdoor: „Când eşti îndrăgostit simţi că pluteşti chiar şi pe parchetul Spirit”, „Nicio inimă nu rezistă dra­gostei cum niciun perete nu rezistă maşinii de găurit”, „Dragostea trece, cabina de duş rămåne”, „Nimic nu te poate feri de dragoste. Nici măcar vata minerală Baudeman”, „Când iu­beşti toată lumea e a ta, inclusiv setul de baie Mondial (un closet şi o chiuvetă - n.r.)”, „În tainele îndrăgos­ti­ţilor, nici maşina de găurit nu pătrunde”.
Creativul campaniei a mizat pe umorul absurd generat de asocierile neaşteptate, însă era probabil prea în­drăgostit ca să poată vedea limpe­de că aceste reclame n-au nicio relevanţă pentru consumator: nu-i dau argumente şi nici nu-l inspiră să-şi dorească produsele.
Dedeman are antecedente la ca­pitolul „creativitate”. În 2007 a stârnit proteste din cauza unei gafe: „Şi soţia ta are fantezii cu un instalator? Vino la Dedeman să i le îndepli­neşti”. Aşa ceva nu întrebi când e vorba de soţia sau mama consumatorului!

Silver: Murfatlar
Abia la sfârşit aflăm că spotul este făcut pentru o promoţie Mur­fa­tlar, la care participanţii sunt invitaţi să găsească o sticlă de un milion de lei noi. Doar că puţină lume ar pu­tea să reziste să vadă reclama până la capăt. Protagonistul acesteia încear­că să convingă consumatorii, în tri­luri de operetă, că au făcut cea mai bună alegere: Domnule, vă infor­mez/Că alegerea v-o apreciez... Şi me­lodia nu se mai termină.

Bronze: Tomi
Pe locul al treilea în topul stupi­di­tăţii este un spot pentru ketchup-ul Tomi. De data aceasta, analogia ne­aşteptată, generatoare de umor ab­surd în opinia creativului, este cea cu gimnastica feminină, „o delicată împletire între graţie şi armonie”, cam cum sunt şi cartofii prăjiţi cu so­sul Tomi.

Categoria horror  *(New entry) Gold: Gusto
Ce vrea să transmită spotul Gusto este că trebuie să fii optimist, chiar dacă ţi-ai tăiat gâtul din gre­şeală atunci când curăţai o portocală. Gusto e un brand nou pentru  pufuleţii clasici, pe care îi mâncam în copilărie şi pe care îi mai molfăie copiii şi în ziua de azi, prin parcuri. Este clar că advertiserul vrea să mai crească limita de vârstă a consumatorului, vizând în special adoles­cen­ţii. Problema este că nu toţi sunt emo, ca să guste un „homorror” în care apare un individ cu capul tăiat, în ciuda faptului că restul corpului, neavând cap, face numai tåmpenii şi într-un final se aruncă pe geam. Ce contează, capul rămâne optimist pentru că mănâncă pufuleţi! Totuşi, oricât ar fi de absurd, pufuleţii cu sânge nu prea merg. Gândul la o de­capitare îi face pe cei mai slabi de îngeri să vomite.
Ideea optimismului absurd a fost abordată cu succes în campania Pepsi Max, în care protagoniştii îşi păstrau cumpătul chiar când constatau că taxiul în care s-au  urcat e condus de o maimuţă sau când erau în cădere de pe zgârie nori. Don’t worry, there’s no sugar...

Silver: Coca-Cola ZERO
Nişte limbi umblătoare tip „fa­mi­lia Adams” se ceartă cu un ochi care, citind eticheta de pe o sticlă, le aten­ţionează că beau Coca-Cola ZERO. Lim­bile, nefiind văzătoare, n-au cum să vadă ce scrie pe etichetă şi cred că beau Coca Cola obişnuită. Poan­ta e bună, însă limbile sunt prea aproape de natural, existând ris­cul să fie considerate cam gre­ţoase şi să taie cheful de Coca-Cola.

Bronze: Puiul Familist de la Agricola Bacău
Pentru unii ar putea fi un accident genetic, însă pentru adverti­serul Agricola Bacău puiul cu 4 pi­cioare este familist, pentru că satisface pe fiecare membru al familiei: mama, tata şi cei doi copii. Oricum, suntem pe terenul imaginarului românesc, dacă ne gândim la găina care naşte pui vii.