Executivul a convenit cu FMI reducerea cheltuielilor bugetare cu 2,5% din PIB şi, ambiţios, după chipul şi asemănarea premierului Emil Boc, s-a şi pus pe treabă. A avizat peste 60 de hotărâri prin care a concediat 7.800 de angajaţi ai agenţiilor guvernamentale. Economiile obţi­nu­te la buget: 150 de milioane de lei (0,03% din PIB).

Vizita delegaţiei FMI de săptămâna trecută a deschis apeti­tul vechiului şi nou desemnatului premier Emil Boc pentru prezentarea „rea­lizărilor” din mandatul său. Nici preşedintele Traian Bă­sescu nu s-a lăsat mai prejos, anunţând că în plină campanie electorală au fost luate măsuri nepopulare. Cei doi făceau probabil trimitere la de­cizia de restructurare a agen­ţiilor guvernamentale, prin care a fost redus numă-rul acestora la jumătate, au fost desfiinţate 9.300 de posturi bugetare şi concediaţi peste 7.800 de angajaţi. Po­trivit Executivului, numărul de posturi desfiinţate este unul considerabil, reprezentând 21% dintr-un total de 43.268 funcţii bugetate în cele 223 de agenţii restructurate.

Dar se pare că Guvernul nu­mără numai ceea ce dor­eş­te. Potrivit unui raport al mi­nistrului finanţelor Gheor­ghe Pogea, în România 30% din personalul bugetar (şi nu 3% cât apare din situaţia pre­zentată la restructurare) este angajat în instituţii publice care se autofinanţează (din ta­xe şi impozite parafiscale) sau care se autofinanţează şi be­ne­ficiază şi de subvenţii de la buget, şi anume 454.000 de bu­getari. Alţi 382.000 sunt angajaţi în administraţia centrală şi alţi 696.000 în cea lo­cală. Dacă raportăm dispo­ni­bilizările „dureroase” anun­ţate la aceste cifre, rezultă că numai 1,7% din angajaţii sta­tului în instituţiile care se ocu­pă cu spolierea persoa­nelor fizice şi juridice au fost trimi­se pe piaţa muncii să-şi gă­sească o slujbă productivă, şi nu una parazitară. Şi nu ori­cum, ci beneficiind de plăţi com­pensatorii. E drept că vaj­ni­cul guvern Boc al II-lea a pro­­mis că vor urma alţi 5.416 de angajaţi din compa­niile şi regiile auto­no­me subordonate Ministerului Eco­nomiei până la sfârşitul anului. Cu alte cuvinte, alţi 1,2% din cei 454.000 de bugetari care pa­ra­zitează economia privată.

3.200 de lei pe cap de disponibilizat
Dar ce economii se vor face în urma adoptării acestor măsuri? Potrivit Executivului, este vorba de 150 de milioane de lei. Dacă ne raportăm la nivelul total al cheltuielilor de personal din instituţiile autofinanţate din 2008, de 9,78 mi­liarde de lei, la care adăugăm creşterea cheltuielilor cu personalul de 4,7% din primele zece luni ale lui 2009, rezultă o economie la buget, prin dis­ponibilizarea celor 7.800 de bugetari, de 174 de milioane de lei. Cele 24 de milioane sunt probabil plăţile compensatorii estimate a fi primite de disponibilizaţi. Şi anume 3.200 de lei pe cap de disponi­bi­lizat.
 
Potrivit Legii 329/ 2009, „încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului, ca urmare a re­organizării, se face cu respec­tarea procedurilor legale apli­cabile categoriei de personal din care face parte şi a preve­de­rilor legale privind protecţia socială, pe baza criteriilor stabilite între conducerea autori­tăţii ori instituţiei publice şi re­prezentanţii salariaţilor sau, după caz, ai sindicatelor”. Pri­mii disponibilizaţi vor fi cei ca­re nu au copii în între­ţi­ne­re, iar dacă măsura ar afecta doi soţi care lucrează în ace­eaşi unitate, va fi desfăcut contractul de muncă al soţu­lui cu salariul cel mai mic. Estimările guvernanţilor s-ar putea să fie extrem de optimiste, mai ales dacă luăm în calcul puterea sindicatelor bugetare, care ştiu foarte bine că o concediere colectivă re­pre­zintă o disponibilizare ma­sivă de personal dictată de mo­tive economice sau din orice alte motive independen­te de persoana salariatului, cum ar fi dizolvarea angajatorului persoană juridică. Po­trivit legii, persoanele dis­po­nibilizate prin concedieri co­lective, ca urmare a restruc­tu­ră­rii sau reorganizării societă­ţi­lor comerciale şi regiilor au­tonome, beneficiază nu nu­mai de o sumă egală cu de do­uă ori salariul mediu net pe economie, ci şi de indemni­zaţia de şomaj, precum şi de un venit lunar de completare.
 
Consultanţi şomeri
Marii pierzători ai refor­mei agenţiilor sunt angajaţii Agenţiei Naţionale de Con­sul­tanţă Agricolă, de unde vor fi disponibilizate 1.092 de persoane. La cum arată agricultura românească şi gradul de absorbţie a fondurilor euro­pe­ne în domeniu, n-ar trebui să ne mire. O altă instituţie strâns legată de agricultură care va pierde 920 de posturi este Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară. Inspecţia Mun­cii (808 locuri) le urmea­ză îndeaproape, ceea ce nu este deloc surprinzător dată fiind ineficienţa instituţiei. O dovadă în acest sens este chiar structura de personal a acesteia. Din aproximativ 1.950 de inspectori, peste 250 au funcţii de conducere. Adi­că un şef la şapte subalterni. În plus, se finanţează din nu mai puţin de 17 taxe parafiscale recent comasate (şi evident majorate) de Guvernul Boc.

ONRC - victima luptei pentru resurse
O altă instituţie afectată de deciziile fostului şi actua­lu­lui guvern Boc va fi Oficiul Naţional al Registrului Co­mer­ţului, în cadrul căruia vor fi desfiinţate 513 posturi. La pri­ma vedere, şi această de­cizie este una motivată, cu atât mai mult cu cât, potrivit caselor de avocatură speciali­zate în drept comercial din România, mulţi investitori străini renunţă la planurile de afaceri pentru România din cauza termenelor foarte lungi, de un an, pentru înre­gistrarea operaţiunilor la ONRC. Vina nu aparţine însă angajaţilor ONRC, ci Guver­nu­lui, care nu vrea să cedeze şantajului judecătorilor care dau termenele şi care vor să nu mai fie implicaţi în aceas­tă activitate. Miza este păs­tra­rea veniturilor ONRC la bugetul Ministerului Justiţiei, do­vadă şi decizia Curţii Consti­tu­ţionale, care a declarat ne­constituţională legea prin ca­re ONRC trecea în subordinea Camerelor de Comerţ.

Aceasta este de fapt şi miza întregii reorganizări a agen­ţiilor publice: nu economia la buget, ci centralizarea controlului exercitat asupra acestor instituţii. Acestea îşi pierd independenţa şi sunt vămuite direct de premier şi de miniştrii de resort. Şefii lor vor fi numiţi exclusiv po­litic. Iar dacă ajungi să contro­lezi aceste agenţii, de ale căror avize şi servicii plătite prin taxe parafiscale depind antreprenorii, controlezi întreaga economie. Nimeni nu va pu­tea face business în România fără acordul politicienilor din guvern.
Guvernul Boc şi preşedintele Băsescu şi-au convins poate electoratul cu sacrifi­cii­le făcute, însă nu şi pe repre­zentanţii FMI. Aşa că vor trebui, vor, nu vor, să sca­dă cheltuielile cu personalul nu cu 0,03% ci cu 0,66%, fapt recunoscut chiar de mi­nistrul finan­ţelor Gheorghe Pogea. „Pro­iec­tul de buget pe anul 2010 prevede reducerea personalului cu aproximativ 10%. Pen­tru că 0,66% din PIB atât presupune. Cifra de 20% (...) este o prognoză avută în ve­de­re pentru reducerea cheltuie­li­lor de funcţionare ale sta­tului pe termen mediu, pâ­nă în 2015, când trebuie să a­jun­gem de la 1.384.000 la o ci­fră rezonabilă de 1.100.000 de bu­getari”, recunoştea Pogea.