Percepţii ferfeniţă

Alegerile prezidenţiale s-au încheiat şi nimeni nu poate spune care a fost vo­in­ţa reală a cetăţenilor români care au votat cinstit şi o singură dată în 6 decembrie. Dar acest episod discu­ta­bil rămâne în urmă şi noi trebuie să mer­gem mai departe, într-o atmosfe­ră încărcată de resentimente şi în­crân­cenare. Campania a pus faţă în faţă oameni cu interese şi preferinţe di­ferite. Cuvinte grele s-au scris şi s-au rostit. Va fi greu să refacem o bru­­mă de solidaritate naţională pe rui­ne­le discursurilor violente şi ale unor metode urâte de campanie.
Acest ultim mandat prezidenţial al domnului Traian Băsescu are toate şansele să fie încă mai sterp decât primul, cunoscută fiind priceperea domnului preşedinte de a tăia în fâşii pacea socială şi de a o servi câinilor războiului româno-român. Guvernul, chiar presupunând că va fi format din ce are PD-L mai de soi, nu va produce politici mai bune decât cele se­cretate folcloric de primul guvern Boc. Pro­gra­mul esenţial al acestui pa­r­tid este de reducere a puterilor, di­­mensiunii şi re­surselor sectorului pu­blic, sub numele de „moderni­za­re“. Într-o perioadă în care toate gu­vernele europene şi-au accentuat pre­zenţa în economie şi în societate, PD-L îşi asumă o adevărată lobotomizare a statului.
Românii sunt de acum fiecare pe cont propriu. Viitorul apropiat va fi aşa cum vom putea fiecare dintre noi să ni-l construim, fără o umbră de susţinere guvernamentală. Totuşi, 5.300.000 de români au o percepţie optimistă a viitorului. Ceilalţi sunt mai degrabă pesimişti. În vremuri tulburi, oamenii au percepţii şi speranţe foar­te diferite nu doar în privinţa po­li­ticii, ci şi a si­tua­ţiei economice. Per­cep­ţiile mana­ge­rilor în privinţa mediului de afaceri sunt mai uşor de explicat prin cu­noaş­terea volumului şi va­lorii vân­ză­rilor, a calităţii relaţiilor lor cu me­diul bancar sau a semnalelor pe care piaţa le dă în privinţa pre­ţu­rilor. Dar, când privim la studiile sa­vante dedicate percepţiei exuberante a mediului de afaceri, publicate cu doar un tri­mes­tru înainte de declan­şa­rea crizei, credibilitatea metodolo­giilor şi re­zul­ta­telor acestor studii este tare îndo­ielnică. Totuşi, în speranţa unor veşti mai bune, continuăm să le dăm un oa­recare credit.
Cel mai recent barometru Deloitte le­gat de percepţia mediului de afaceri ne spune că optimismul a crescut în rândul companiilor româneşti. Euro­cham­bres - Camerele Europene de Co­merţ şi Industrie - ne arată că fir­me­le noastre au cele mai pesimiste aş­teptări pentru anul 2010. Institutul Naţional de Statistică publică şi el rezultatele celor mai recente anchete de conjunctură, pesimiste la cam toa­te capitolele. Managerii români cred că situaţia economică se deteriorează în continuare şi că numărul salaria­ţi­lor va continua să scadă. Aşa că a­vem de unde alege fiecare în materie de percepţii, şi fericiţii, şi ciuruiţii.
Dacă percepţiile managerilor par a fi vraişte, percepţiile cetăţenilor obiş­nuiţi sunt ceva mai coerent prezenta­te de toate sondajele. Românii sunt pe­simişti, mult mai pesimişti decât cei­lalţi europeni. Ei ştiu din proprie ex­perienţă că de la momentul reluării creşterii economice mai trec 4-5 ani până când locurilor de muncă desfiinţate acum le vor lua locul altele. Scepticismul lor are încă un argument puternic, acela al diferenţialului teh­no­logic. Deja ştim că locurile de mun­că se creează susţinut în Ro­mâ­nia doar la o creştere economică de pes­te 5% şi în condiţiile unei guver­nări ac­tive în domeniu. Deo­camdată, în contradicţie cu toate celelalte gu­verne europene, guvernul PD-L va continua programul de creştere a şo­majului pe seama sectorului public. Suntem în răspăr cu lumea care se eliberează de dogma economică neoliberală.
Mulţi români ştiu că urmează un nou drum în jungla economică şi socială. Dincolo de percepţii şi de discursurile prezidenţiale de bună intenţie, se vor convinge în curând că ceea ce părea să strălucească în campania electorală nu este aur, ci tinichea. Vom învăţa pe pielea proprie că impresia artistică nu ţine de foame.