Abia ce s-a terminat renumărarea voturilor şi a contestaţiilor nule, abia ce a fost validat al doilea mandat al lui Băsescu la Curtea Constituţională, că a şi început campania electorală pentru alegerile de anul viitor.
Ştiu că acum vă uitaţi uimiţi în calendarul creştin-ortodox din bucătărie şi sunteţi gata să-mi săriţi la gât cum că pentru anul viitor nu sunt programate alegeri, dar v-aţi pripi. Nici nu se vor fi aşezat bine în stomăcele răciturile şi sarmalele, că cel puţin doi oameni vor fi din nou nevoiţi să ia la picior televiziunile şi la pumni consilierii. Căci ianuarie se arată a fi luna marilor confruntări electorale din partidele ţării. Aşa şi nu altfel se explică tonul de campanie al declaraţiilor în continuare sforăitoare ce ies pe gura înfrânţilor din tururile 1 şi 2.
După ce, scoşi la tablă, unora nu le-a prea ieşit exerciţiul democratic în faţa drasticei comisii de examinare numită eufemistic popor, acum se văd nevoiţi să mai susţină diverse probe de măiestrie în faţa părinţilor din partid, care, cu cheltuieli imense, le-au angajat profesori particulari şi le-au dat tone de bani pentru rechizitele cu care au umplut şi cel mai amărât cătun. Doar că, acum, cei doi elevi trimişi acasă pe motiv de neasimilare a curiculei sunt singuri-singurei. Nu mai au meditatori care să le sufle, nu mai au fiţuici pe care să şi le ascundă dibaci prin mânecile largi şi nici comisiile nu mai muşcă la un protocol ieftin plătit din fondul clasei, cum se întâmpla până pe 6 decembrie la televizor. De aceea, au, n-au treabă, Mircea şi Crin sunt nevoiţi să meargă mai departe cu declaraţiile şi promisiunile de campanie, încercând să-şi convingă cotizanţii că nu ei sunt de vină, ci băiatul cel rău al dirigintei, care a avut pile în consiliul profesoral.
Cu excepţia iniţiaţilor, care ştiu că adevărul stă în flacăra violetă, ceilalţi membri ai partidelor sunt de găsit în faţa televizoarelor, deci este important ca acolo să se prezinte şi foştii candidaţi, pentru a convinge că-şi merită în continuare poziţiile în fruntea formaţiunilor lor politice. Prăbuşirea unui Geoană sau a unui Antonescu - oameni care şi-au lăsat, a nu ştiu câta oară, partidele fără reprezentanţi la masa bugetului - nu este şi nici nu are cum să fie una solitară. Aşa încât nici ei şi nici bolovanii din jur nu şi-ar dori să stea la originea unei avalanşe dărâmătoare. Pentru asta luptă acum învinşii lui Băsescu: pentru supravieţuire, încercând să schimbe obiceiurile haitelor politice ce-şi devorează masculii Alfa care au început să şchioapete. Aşadar, dacă îi mai vedeţi pe Antonescu şi Geoană chemând la luptă armată, staţi liniştiţi, căci nu cu dumneavoastră vorbesc, ci cu vasalii de pe propriile feude, sătui să plătească dări unui senior cu dizabilităţi.
