E greu, în condiţiile în care globa­lizarea aduce de multă vreme orice client mai aproape de orice destinaţie, să inventezi lucruri noi, capabile să te ţină pe harta universală a ţintelor turistice. Când poţi bea Château Petrus în Beijing şi poţi mânca sushi în Chile, argumentele oeno-gastronomice cad în derizoriu. Rămân simbolurile şi experienţele neobişnuite. Este, poate, şi motivul pentru care revistele de specialitate au ales în acest an să pună cap la cap două topuri ieşite din comun, care se bazează mai mult pe „experienţa consumatorilor“ decât pe criterii de genul luxului, preţurilor sau serviciilor.
Primul top ia în considerare cele mai frumoase castele din lume şi, ca motiv de gâ­dilare a orgoliului naţio­nal, castelul Bran este inclus în pri­mele 10 destinaţii din lume, alături de „stelele“ Angliei, Ţării Galilor, Sco­­ţiei, Germaniei, Franţei şi Elve­ţiei. În mod cert, a contat, în rea­li­za­rea topului Budget Travel, şi di­ver­si­ficarea „după naţiuni“ a topului, altfel ar fi fost greu de găsit ceva mai departe de insulele britanice sau de văile franceze.
Celebrul Macbeth al lui Roman Polanski din 1971 nu a reuşit să spo­rească decât cu o picătură notorie­tatea castelului englez Bamburgh, ri­dicat în secolul al XII-lea de către Henric al II-lea, pe locul unor fortificaţii de secol V. Cu un veac mai bă­trân şi la fel de celebru este Leeds Cas­tle, din comitatul Kent, unde Hen­ric al VIII-lea şi multele sale soţii se refugiau foarte des.
Scoţia are drept reprezentant al Evului Mediu un castel construit în mijlocul unui lac (loch) din Hig­h­lands, Eilean Donan (asemănător cas­telului Aaa din celebrul „Monty Python and the Holy Graal”). Cons­truit în 1220 şi dărâmat aproape in­tegral în 1719, a fost reconstruit în 1919 după revelaţia din vis a unui meş­ter pietrar, Farquar Macrae, pe banii unui locotenent scoţian, John Macrae-Gilstrap, care a cumpărat rui­nele. Câteva decenii mai târziu, do­­cumente descoperite în castelul E­dinburgh au arătat că „viziunile“ lui Macrae corespundeau planurilor iniţiale ale castelului.
Topul continuă cu bavarezul Neus­­chwanstein, comandat de re­ge­le Ludwig II în 1869, a cărui cons­trucţie a durat mai bine de două de­cenii, devenind mai târziu sursă de inspiraţie pentru imaginea clasică a castelului din „Frumoasa din pădu­rea adormită“, cu danezul Kronborg (1420), unul dintre cele mai bine con­servate simboluri renascentiste şi leagăn al lui Hamlet, şi cu Châ­teau de Castelnaud din Dordogne, u­na dintre cele mai impresionante for­tăreţe franceze, aşezat, practic, pe graniţa dintre teritoriile engleze şi cele franceze din timpul Războiului de 100 de ani.
În încheiere, Alsacia este repre­zentată de Haut-Koenigsbourg, un castel distrus în 1462 şi în 1633, apoi abandonat pădurii, fiind azi motiv de vizite romantice, România are în top castelul Bran, cu al său „farmec înspăimântător“ dat de alăturarea cu Vlad Ţepeş şi Dracula, iar Elveţia - Château de Chillon, făcut celebru de Lord Byron la începutul lui 1816 („seven pillars of Gothic mold that stand in Chillon's dungeons deep and old“).

Ciudăţenii de pretutindeni
În 2008, Budget Travel publica pentru prima oară un top al destina­ţiilor ciudate, care includea hote­luri în formă de câine, complexuri turistice construite în copaci (SUA), ţevi de canalizare (Germania), vile vic­torie­ne în care girafele îşi băgau ca­pul în camere (Kenya), camere de lux suspen­date de o macara la 20 de metri deasupra solului (Olanda), o ru­lotă pictată şi amenajată pop-art ca „hotel itinerant, de o cameră“, de că­tre doi artişti elveţieni (a fost vă­zută ultima oară pe acoperişul mu­zeu­lui Palais du Tokyo, pe malul Se­nei) sau căruţe de lux, cu duş şi robinet controlate de un computer, bu­că­tărie, antenă satelit şi pat „king size“.
Topul s-a bucurat de o popularita­te neaşteptată, aşa încât a conti­nuat în acest an cu oferte cel puţin egale. Pe primul loc al ciudăţeniilor se si­tuează un avion luat de la fiare vechi, „înfipt“ într-un munte (în po­zi­ţie de decolare, nu de prăbuşire, să nu fie de rău augur): 727 Fuselage Suite din Costa Rica. Urmează bu­da­nele de fermentare a vinului (cu ca­pacitate de 150 de tone) de la Hotel De Vrouwe Van Stavoren (Olanda), fo­losite pe vre­muri de un produ­că­tor de vin el­veţian, şi Propeller Is­land City Lodge din Berlin, un hotel-operă de artă în care „nimic nu e fals, nimic nu e de­cor, nimic nu e cum­părat“. În City Lod­ge, fiecare ca­meră spune o po­veste: una este pictată astfel încât să pară că se află în mijlocul unui oraş medieval, în alta, mobila este pusă pe tavan, Camera Libertăţii arată ca o celulă de penitenciar (inclusiv cu toa­leta lângă pat), iar într-o cameră poţi să dormi în paturi aşezate în cuşti de leu ur­cate pe stâlpi. Mezina lui Ho Şi Min, cu veleităţi de artistă, are în acest top Hang Nga Guest House and Art Gallery, o construcţie numită de localnici mai simplu, Casa Nebună, datorită combinaţiei de Gaudi, LSD şi casa din coşmarurile vrăjitoarei din „Hansel şi Gretel“. Un fost laborator subacvatic din Key Largo, Flo­rida, a­dă­posteşte astăzi turişi care vor să doarmă printre anghile, bara­cude şi anemone, iar o capsulă de salvare din anii ’70 a fost transformată în mini-ho­tel fără locaţie stabilă de către „ar­hitectul gunoaie­lor“, Denis Ouden­dijk. Tot în ideea de hotel itinerant a fost lansat (şi se bucură de succes) Ex­ploranter O­ver­land Hotel, un camion de 25 de tone care cară un minihotel cu 24 de locuri. Într-o inversiune benignă a ideii de mobilitate, hotelul Grand Daddy din Capetown are pe aco­pe­riş o flotă de şapte rulote Airs­tream, decorate tematic de diverşi artişti ai locului - de la „Pleasantville“ la „Afr-funk“ şi de la „Balada lui John şi Yoko“ (aşa-numita „rulotă albă“) la „Teracota fluxurilor lunare“, tot atâ­tea regrete că nu aveţi ce să agăţaţi în spatele maşinii personale…