O adevărată invazie sonoră acoperă o­ra­şul. De trei săptămâni, alegeri-nea­le­geri, criză sau banalul cotidian sunt zdro­bite de colinde. Din maşini, televizoare, magazine, din cer şi de sub pă­mânt tot felul de „silent night“ şi „jingle bells“ se aud la nesfârşit, într-un si­ropos fluviu atotbiruitor. Năucit de a­tâţia decibeli de nea, reni, cadouri, şe­mineuri şi alte simboluri de sezon, mă refugiez cu M. într-un restaurant în faţa ASE-ului. Aici, în surdină, muzică clasi­că. Ca doi tomnatici flăcăi ne clătim ochii cu mulţimea de fetişcane economiste care intră şi ies din clădirea de vizavi. Oftăm periodic de invidie. Dar ne consolăm spunându-ne că fiecare vârstă are plăcerile ei, şi mâncarea este una dintre ele pentru noi. Acest loc strategic este o oază de linişte la întretăierea lui Eminescu cu Dorobanţi, în nebunia pregătitoare de sărbători ca­re a cuprins oraşul. Decorat în versiunea „lux“ a unui bistro, localul are o po­dea de parchet, tapet „vieux rose“ cu frunze. Tavanul este crem, la fel şi perdelele. Fotoliile sunt comode - aco­pe­rite cu ţesătură în dungi galben şi aur. Lămpile şi aplicile din perle de sticlă dau un plus de lux luxului puţin fanat deja existent. Cu un bourbon a­peritiv, luăm la puricat meniul. M. ale­ge pentru felul întâi „penne mare e mon­te“ (ciuperci, anşoa, parmezan, roşii), iar eu - o salată cu somon afumat şi parmezan. Cum se apropie Cră­ciunul, facem nebunii culinare şi financiare la felul al doilea: raţă cu portocale pentru mine (cam uscată raţa, cam dulce sosul), iar M., ca un gluton ce se află, se decide pentru „filetto al ba­rolo“, un muşchi de vită în sos de vin roşu, foarte bine preparat. La de­sert, tiramisu cu fructe de pădure şi o salată de fructe. N-aş spune că este un prânz foarte echilibrat, dar o mică siestă ar putea să remedieze di­gestia puţin dificilă care va urma. Dar vă jur că nu am atins nici măcar o firi­mi­tură de pâine! Din modesta (şi, ca de obicei, prea scumpa) pivniţă a res­tau­ran­tului am ales un Merlot de Si­ci­lia, un vin care se lăsa băut cu uşu­rin­ţă. Un Cha­blis la 100 de lei şi un Can­ti­na di Montalcino la 220 ne fac cu o­chiul, dar am hotărât să fim cumpătaţi şi să nu depăşim o sticlă de vin, mai a­les la prânz. Câteva cuvinte şi despre serviciu: corect, fără excese, nici prea-prea, nici foarte-foarte. În afară de no­ta de plată foarte piperată, am putea defini lo­cul ca simpatic, iar vederea (vezi mai sus) face toţi banii. Nota 7. Şi Săr­bă­tori fericite!

Mon Amour
✔ Str. Mihai Eminescu nr. 17
✔ Tel.: 021.211.10.99
✔ 280 lei pentru două persoane