Concursul „Bucătarul de aur”, primul de acest fel dedicat integral reaşe­zării bucătăriei româneşti într-un context modern, l-a desemnat drept câştigător pe David Contant, actualul „chef” de la Crowne Plaza, ajuns în România odată cu lansarea primei „versiuni” a restaurantului Heritage. Finala concursului, desfăşurată la începutul lui decembrie, a demonstrat tuturor celor care încă mai consideră că avem o bucătărie grea şi primitivă că nu este nevoie decât de un pic de imaginaţie şi un strop de efort pentru a transforma „bucătăria bunicii” într-un lexicon competitiv de gusturi şi arome.
Relansarea industriei ospitaliere de după 1989 a în­semnat o dublă provocare: naşterea unei generaţii de consumatori capabili să ceară mai  mult de un şniţel cu cartofi prăjiţi şi a unor bucătari capabili să gătească mai mult de atât. Însă două decenii de fasole cu ciolan, ciorbă de burtă, tochitură şi hamsii, oricât de bine făcute ar fi, nu reprezintă un progres remarcabil, indiferent de cât de bio sunt ingredientele sau cât de ra­pidă este servirea. Depăşiţi de r­e­pe­ta­rea până la saţietate a aceloraşi me­niuri (care cuprind, inevitabil, şi aceleaşi vinuri, beri, vodci şi „uischia­ne” industriale), românii au dat bu­z­na în restaurante italieneşti, arăbeşti şi „internaţionale”, ajungând rapid la concluzia că e mai bine să gă­teas­că acasă.
„Bucătarul de aur”, un concurs care promite să devină un reper anual, şi-a propus să facă „pasul cel mare”: să declanşeze transformarea bucătăriei româneşti într-o cultură gastronomică europeană. Au fost chemaţi toţi cei care au considerat că au ceva de spus în acest sens. S-au în­scris 14 bucătari, s-au prezentat la pri­ma etapă doar nouă, dintre aceş­tia fiind selectaţi, în funcţie de me­niu­rile propuse şi preparate, doar şa­se: Henrik Sebok (Howard Johnson Grand Plaza Hotel), Ion Toma (Inter­continental), Marilena Pîrvu (Grand Hotel Continental), Kovacs Attila Gellert (Festival 39), Nicolae Lică (JW Marriott Bucharest Grand Hotel) şi David Contant (Hotel Crowne Plaza). În final, a venit rândul concursului, unde cuvântul hotărâtor l-a avut un ju­riu de profesionişti: Wynand Vogel - (preşedintele juriului, cu 40 de ani de experienţă în gastronomie şi „an­trenor al echipelor naţionale” de bu­cătari ale României), Martin White (Regent Casino, cel care a condus timp de zece ani bucătăria de la Hil­ton Athenée Palace), Sergiu Ne­de­lea, unul dintre cei mai apreciaţi somelieri români, Cornelia Ghişoi (Ma­estru în Arta Culinară şi Lady Chef al României, confirmată de World Association of Cook Societies) şi Ma­ria Ghinghină (instructor THRCG şi Maestru în Arta Culinară). La fel de important a fost publicul ma­rii gale „Bucătarul de aur” - un grup consistent de oameni de afa­ceri, diplomaţi străini şi reprezentanţi ai industriei ospitalităţii, cei ca­re - prin sumele cu care au premiat meniurile - au contribuit, de fapt, la cel de-al doilea scop al serii, strân­gerea de fonduri pentru Spitalul „Marie Sklodowska Curie”.

Meniuri cåştigătoare
Titlul de „Bucătar de aur” i-a re­ve­nit francezului David Contant, al cărui meniu a fost alcătuit din: patru stiluri de a servi racii de Dunăre + Ru­salcă Albă - Crama Oprişor (la capitolul „Gustare”), viţel de Buzău în suc propriu, preparat în vid, aco­perit cu legume curcubeu şi cartofi noi + Drăgaică Roşie - Crama Oprişor (pentru felul principal) şi un produs special - „reinventarea sandvişului ro­mânesc”, constând într-un desert inovator: căpşune feliate, pe un pat de jeleu de gutui şi cremă de vanilie, învelite în aluat crocant. Un premiu special a fost oferit somelierului Cătălin Petru Ion, de la Grand Hotel Continental, pentru modul în care a ales băuturile asociate preparatelor servite.
Deşi Contant a fost marele câşti­gă­tor, toţi concurenţii au avut câte ceva de spus, reuşind să identifice noi forme de prezentare, asortare şi „temperare” a unor feluri tradiţio­na­le. Până şi banala tochitură s-a transformat într-o ruladă de carne, cu to­cătura de organe în interior şi sosul aşezat, elegant, alături (număraţi şi „trilogia de mămăliguţă şi sos de brânză” şi alăturarea cu Domain Cep­tura Rouge de la DAVINO) . S-au mai perindat pe mese: coaste de vi­ţel afumate cu lemn de măr, cu ciu­perci texturate de la Muntele Ne­goiu, gel pi­cant de Cabernet şi sos cremos de trufe de Ardeal; ruladă de spinare de miel dobrogean cu mousse de ierburi aromatice şi piure de păstârnac trufat; bulzi, cârnaţi de Pleşcoi şi alte cele, iar ca deserturi - îngheţată de colivă pe firimituri de negrese şi ciocolată deshidratată, corul găluştelor de aur cu sos de vanilie, urmat de jeleu de fructe de pădure şi ciocolată de casă, clătite cu urdă şi mărar cu sos de Muscat sau cremă de zahăr ars cu nuci zdrobite.
Ce înseamnă, de fapt, toate acestea? Care este conceptul ascuns sub cuvinte tocite, precum „reinven­ta­re” sau „redefinire”? Pentru preşe­dinte­le Federaţiei Române a Bucăta­rilor, Ştefan Szekeres, lucrurile sunt simple: „În bucătărie nu prea mai e ma­re lucru de inventat. Majoritatea exis­tă deja, însă sunt alte lucruri ca­re se schimbă şi la care bucătăria tre­buie să se adapteze. Materia pri­mă, tehnologia, tehnicile de lucru, gramajele, proporţiile - toate acestea au intrat într-un nou context, la care bucătăria românească va fi nevoită, la un moment dat, să se adapteze. Este aproape un rebranding. Este, de fapt o abordare nouă, care ţine sea­­ma de cerinţele, nevoile şi plăce­rile apărute în ultimele decenii în mod natural. Nu mai mâncăm atât de mult şi de gras ca înainte, exis­tăm în­tr-un context european şi în mij­locul unui proces de globalizare, nu mai  putem servi mâncarea - la un ni­vel primar - în aceleaşi cantităţi şi fără nicio prezentare. Orezul cu lap­te şi tochitura, coliva şi clă­titele pot fi servite şi altfel, nu aşa cum ne-am obi­ş­nuit cu toţii. E ne­voie de o aborda­re nouă, proaspătă, care să revigo­reze imaginea bucătă­riei tra­diţionale, chiar dacă nu-i schim­bă esenţele”.