Sub privirile îngăduitoare ale celor de la Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), compania Petrom continuă să sfideze consumatorii de gaze din România, înregistrând în fiecare an aproape un miliard de metri cubi drept consum tehnologic propriu. Mai mult, Petrom şi-a completat obiectul de activitate cu încă un domeniu din Codul CAEN, respectiv exportul de gaze naturale, care va deveni posibil începând de anul viitor, după darea în funcţiune a conductei Arad-Szeged. Astfel, o parte din gazele naturale extrase din România vor putea fi exportate în Vest la preţuri mai mari decât cele de pe piaţa internă, în detrimentul consumatorilor români. Ordinul Autorităţii de Reglementare privind obligativitatea valorifi­cării gazelor naturale pe piaţa internă este „respectat” şi contestat de trei ani de către Petrom, cu precizarea că prioritari la alimentarea cu gaze sunt tocmai consumatorii din componenţa Petrom, care iau gaze ieftine pe motiv că le-ar utiliza în consumul tehnologic.

Consumul de gaze na­tu­rale în România este stabilit de către Au­to­ritatea Naţională de Re­glementare în domeniul Ener­giei (ANRE) prin realizarea  unui coş format din gazele din producţia internă şi gazele din import. Cele două mari companii producătoare de gaze din România, respectiv Petrom şi Romgaz, au obligaţia, conform Ordinului ANRE 102.136/530/ 97/2006, să valorifice cantită­ţi­le extrase exclusiv pe piaţa in­ternă, astfel încât toţi consumatorii, atât cei eligibili, cât şi cei captivi, să aibă dreptul de a fi alimentaţi cu gaze naturale în aceeaşi structură intern/im­port. Titularii de acorduri pe­tro­liere au obligaţia de a dis­po­nibiliza întreaga producţie de ga­ze naturale pentru asigura­rea componentelor din produ­c­ţia internă în structura ames­tecului de gaze naturale. Dacă Rom­gaz a respectat întocmai Or­dinul ANRE, în schimb, Pe­trom a găsit soluţii de a dimi­nua drastic aportul de gaze proprii la formarea coşului, prin utilizarea a circa un miliard de metri cubi de gaze, anual, în scop tehnologic, pentru pro­priii consumatori: rafinăriile Arpechim şi Petrobrazi, dar mai ales pentru combinatul chimic Doljchim, unul dintre cei mai mari consumatori de ga­ze naturale din România. Petrom a jucat de fapt la două capete, după încălcarea principiului referitor la gazele teh­nologice, încercând să revoce Or­dinul ANRE încă de la emi­te­rea lui.

Concurenţă neloială
Pentru a înţelege mai bine insistenţa cu care Petrom a contestat obligaţia de a disponibiliza întreaga producţie de gaze naturale pentru asigurarea componentelor din producţia internă, trebuie să precizăm că preţul intern al gazelor naturale a fost anul acesta de 160 dolari/1.000 metri cubi, faţă de circa 250-300 dolari/1.000 me­tri cubi, cât costă gazele din import. Dacă nu avea posibilitatea, până acum, de a exporta gaze, pentru simplul motiv că nu aveam realizată o interconexiune la graniţa de Vest a ţării, Petrom a considerat necesar să-şi aprovizioneze cu gaze companiile din subordine, la preţuri pe care niciun alt consumator din România nu le poate obţine, căci aceştia din urmă sunt obligaţi să cumpere gaze în amestec, mult mai scumpe. Din această combi­na­ţie Petrom reuşea să economi­sească anual zeci de milioane de dolari. Interesant este că, deşi compania a încercat pe toate căile să conteste Ordinul ANRE, iar în final tot nu a avut succes, Autoritatea de Regle­men­tare continuă să treacă cu vederea găselniţa celor de la Pe­trom, care sfidează reglemen­tările în vigoare livrând o mare parte din gazele extrase către unităţile proprii sub forma consumului tehnologic. Prin comparaţie, trebuie să spunem că Romgaz, celălalt mare producător intern de gaze, are destinat consumului tehnologic puţin peste un procent din cantitatea extrasă, faţă de circa o cincime, cât are Petrom.

Amnezia ANRE
Amestecul de gaze este stabilit de către Autoritatea Naţio­nală de Reglementare în domeniul Energiei, astfel încât „să fie asigurat accesul nediscriminatoriu al tuturor consumatorilor la surse de gaze naturale din producţia internă”. Con­form Ordinului 102.136/25.05.2006, privind valorificarea cantită­ţi­lor de gaze naturale pe piaţa in­ternă, emis de Ministerul Eco­nomiei, ANRE şi Agenţia Naţio­nală pentru Resurse Minerale (ANRM), furnizarea gazelor trebuie făcută în amestec. Com­pa­nia Transgaz (operatorul de transport) întocmeşte la înce­putul fiecărei luni un Raport de fundamentare privind necesarul de cerere şi sursa de aco­perire (intern şi import), avizat de ANRE. Acelaşi Ordin preve­de, la articolul 11, că, „în situa­ţia în care consumul efectiv în­registrat este diferit de cel estimat prin Raportul de funda­men­tare privind cererea de gaze naturale şi sursele de acoperire, operatorul de piaţă va recalcula la finele lunii struc­tura amestecului de gaze, pe baza cantităţilor de gaze din producţia internă şi din im­port, disponibile pe piaţă”. Or­dinea de prioritate în stabilirea amestecului de gaze este: preluarea întregii cantităţi de gaze naturale din producţia internă curentă, cel puţin la nivelul pro­gramat la începutul lunii, respectiv preluarea cantităţilor de gaze naturale din import la nivelul notificat de fiecare im­portator. Simplu ca bună ziua. Numai că ANRE, la sfâr­şitul lunii, se face că uită să recalcu­leze structura amestecului de gaze, iar diferenţele ce apar se ajustează proporţional. O sinteză pe anul 2007, când economia duduia, asupra acestei pro­bleme ne arată că, la o cerere totală programată de 17.616.446 mii metri cubi de gaze, s-au realizat oficial doar 16.366.106 mii metri cubi.

Din surse in­terne au fost programaţi 12.376.839 mii metri cubi, dar s-au realizat oficial 11.593.774 mii metri cubi. Surpriza vine la importuri, unde s-a programat o cantitate de 5.242.607 mii metri cubi şi s-au realizat 4.772.332 mii metri cubi. La coş, adică în amestecul amintit mai sus, procentul este însă aproape identic între cel programat (34,31%) şi cel realizat (34,30%). Concluzia este că sur­sele interne luate în consumul efectiv au fost mai mici decât cele iniţial prognozate. Dife­renţa anului 2007 este de nu mai puţin de 783 milioane me­tri cubi, reprezentând 5% faţă de consumul anual total de 16.366 milioane metri cubi. Con­form aceluiaşi Ordin co­mun (102.136/2006), la arti­colul 8 se prevede că „obligaţia de a respecta structura ames­te­cu­lui de gaze naturale revine ope­ratorilor licenţiaţi din do­me­­niul gazelor naturale, pentru cantităţile de gaze naturale destinate consumului propriu”, cu excepţia unor situaţii pre­­văzu­te la un alt articol. Acesta (ar­ti­colul 7) prevede că titularii de acorduri petroliere au obli­gaţia de a disponibiliza întreaga producţie de gaze naturale pentru asigurarea componentelor din producţia internă în structura amestecului de gaze. Sunt ex­cep­tate cantităţile de gaze des­tinate consumurilor teh­nolo­gice specifice operaţiu­ni­lor petro­liere desfăşurate de titularii de acorduri petroliere. Ni se pare un lucru normal. Nu­­mai că prin operaţiuni pe­tro­liere se în­ţelege „ansamblul de activi­tăţi de explorare, dezvoltare, ex­ploa­tare şi abando­nare a unui zăcământ, înmaga­zinarea subterană, transportul şi tranzitul petrolului pe conducte magistrale”. Aşa se face că ajungem la Petrom, compa­nie care exploa­tează circa ju­mă­tate din resur­sele de gaze naturale ale Româ­niei, dar care are în componen­ţă şi activităţi de rafinare şi pe­trochimie. A­ceste activităţi consumă gaze naturale, care nu in­tră în niciun caz sub incidenţa acelui „con­sum tehnologic”.

Inechitabil doar pentru unii
Aşa cum aminteam mai sus, Petrom a cerut revocarea Or­di­nului ANRE imediat după apa­riţia lui, în anul 2006. Pentru că în prima fază nu a avut câştig de cauză, avocaţii companiei au intentat o acţiune în suspen­dare în instanţele de contencios administrativ, invocând „pagu­be iminente” în dauna activită­ţii Petrom. Compania a menţ­i­o­nat că prin aplicarea actului normativ ar fi nevoită să pună la dispoziţia pieţei întreaga cantitate de gaze din producţia proprie şi să importe anual o cotă de 33% din necesarul de consum propriu, adică 341 mili­oa­ne metri cubi de gaze. Pentru că nu şi-ar fi putut folosi gazul propriu pentru consumul său intern, Petrom pretindea că trebuie să importe gaze de circa 62 de milioane de dolari/an. La toate aceste argumente, Curtea de Apel Bucureşti (sentinţa nr. 2048/28.09.2006) a respins ca ne­fondată cererea de suspenda­re a Ordinului ANRE. Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea de către Înalta Curte de Ca­saţie şi Justiţie a recursului for­mulat de Petrom, prin Deci­zia nr. 2090/19.04/2007. Şi ac­ţiu­nea în anulare a Ordinului, depusă de Petrom tot în 2006, a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti, ca neîntemeiată, iar recursul la Înalta Curte de Ca­saţie şi Justiţie s-a soldat iarăşi cu o respingere definitivă şi irevocabilă. Înalta Curte menţio­nea­ză ceea ce era cât se poate de evident, respectiv faptul că pâ­nă la liberalizarea completă a pie­ţei gazelor şi la realizarea convergenţei preţului produc­ţiei inter­ne cu preţul gazelor din import, ar fi inechitabil ca unii consu­matori să obţină avantaje de pe urma poziţiei pe care o deţin, în sensul înregis­trării de consum de gaze naturale din producţia internă. In­clusiv Consiliul Con­cu­ren­ţei (adresa nr. 5906/ 04.08.2006) tra­ge concluzia că exceptarea su­cursalelor Petrom de la aplicarea mecanismului de dozaj al consumului de gaze naturale ar fi de natură să asi­gure acestora un avantaj neconcurenţial pe piaţă.

Deciziile instanţelor sunt ignorate în continuare
Toate aceste argumente nu au fost suficiente însă pentru Petrom, care a solicitat instan­ţei supreme să trimită Curţii Eu­ropene de Justiţie o întreba­re vizând compatibilitatea dispoziţiilor actului atacat, cu dispoziţiile din Tratat, care stabi­lesc libera circulaţie a bunuri­lor în Comunitatea Europeană. Ghinion şi aici, căci Curtea Europeană de Justiţie a respins cererea Petrom, în şedinţa pu­blică din 9 noiembrie 2007. Şi totuşi, Petrom nu renunţă şi formulează o cerere de revizui­re - cale extraordinară de atac - împotriva sentinţei definitive şi irevocabile nr. 428/07.02.2008. Înalta Curte de Casaţie şi Jus­tiţie respinge irevocabil şi de da­ta aceasta calea extraordinară de atac prin Decizia nr. 4.722/12.12.2008. S-a încercat din nou apelul la Curtea Eu­ropeană de Justiţie, dar acesta a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Să nu înţele­gem de aici că toate aceste deci­zii sunt şi respectate, căci, în continuare, sub privirile nepă­să­toare ale celor de la Auto­ri­tatea Naţională de Reglemen­tare în domeniul Energiei, Pe­trom continuă să folosească mare parte din gazele extrase pentru consumul tehnologic, în detrimentul livrării lor către ceilalţi consumatori din Româ­nia. Nu întâmplător, în ultima perioadă Petrom anunţă că intenţionează să vândă combinatul Doljchim, desigur, atunci când nu-i va mai putea furniza gazele din producţia proprie, mult mai ieftine. Ministerul Eco­nomiei încearcă să compenseze echilibrul pe piaţa consumatorilor industriali de gaze nu prin a aduce în legalitate Petrom, ci prin continuarea alimentării cu gaze din producţia internă şi a altor mari consu­matori, recu­nos­când însă faptul că de a­ceastă facilitate nu beneficiază şi consumatorii casnici. Adică po­pu­laţia poate plăti gazele mai scump, căci are cu

Întrebări fără răspuns
„Săptămâna Financiară” a solicitat Biroului de presă al companiei Petrom un punct de vede­re privind Ordinul ANRE 102.136/2006, precum şi răspunsul la următoarele întrebări: care a fost producţia totală de gaze pe primele 9 luni, ce cantitate de gaze a fost destinată consumatorilor din România, care a fost consu­mul tehn­o­logic al companiei şi dacă anul viitor va exista posibilitatea de a exporta gaze.
Până la închiderea ediţiei nu am primit răs­puns la aceste întrebări, în schimb, directorul de co­mu­nicare al Petrom, Dan Pazara (foto), ne-a pre­­­cizat telefonic că, de la contestarea Or­di­nu­lui ANRE şi până în prezent, compania a res­pec­tat Ordi­nul. „Noi am respectat legea”, a spus domnul Pazara, fără a face însă vreo men­ţiune cu privi­re la valoarea consumului tehnologic, care este cheia întregii probleme. 

Gata de export
Producţia de hidrocarburi a Petrom a scăzut în primele nouă luni ale anului în curs cu 5%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în condiţiile în care producţia de ţiţei şi gaze s-a redus cu 4%, la un nivel de 51,12 milioane bep (barili echivalent petrol). Producţia de gaze naturale a companiei a atins valoarea de 3,963 milioane metri cubi, cu 6% mai mică faţă de intervalul similar din 2008. Vânzările de gaze ale Petrom, în primele nouă luni, au scăzut cu 7%, în timp ce consumul total estimat de gaze naturale în România a scăzut cu 21% în aceeaşi perioadă. Preţul gazelor pentru producătorii interni a fost de 160 dolari/1.000 metri cubi (495 lei/1.000 metri cubi) cu 22% mai mic comparativ cu cel înregistrat în aceeaşi perioadă din 2008, din cauza evoluţiei cursului de schimb a monedei naţionale. În acelaşi timp, preţul gazelor naturale pentru consumatorii casnici şi industriali din România s-a redus cu 3%, începând cu data de 1 mai 2009 şi cu încă 5%, începând cu 1 iulie 2009. Tocmai de aceea perspectiva exportului de gaze, pentru Petrom, vine ca o mănuşă prin darea în funcţiune a conductei Arad-Szeged (Ungaria), conductă la care deja Petrom şi-a rezervat capacitatea de transport.  .