În pat cu duşmanul

Întâmplarea a făcut să fiu de serviciu, la ziarul la care lucrez, chiar în duminica alegerilor. Aşa că le-am urmărit setat pe modul profesional fără emoţii, fără partipriuri şi microbisme, mai echi­distant decât eu însumi am crezut că pot fi. M-am indignat firesc la mârlănia startului furat cu câteva minute înainte de ora 21.00, m-am amuzat la gândul unui titlu de genul „Rezultatul-minune: Preşedintele doi-în-unul!“, m-am resemnat la gândul că va trebui să trecem prin ceea ce se numeşte „filiera romånească“ pentru a afla, în sfârşit, cine o să rostească urarea oficială de Anul Nou încă un cincinal de-acum încolo. Şi brusc haiosul rezultat „minune“ a devenit „Salam“, „de la Vâlcea“, „Bursuc“ sau „de aur“…  
Nu are sens să scriu acum despre ce s-a întâmplat la alegeri, a văzut (chiar) o lume întreagă. Merită comentată doar atmosfera de după, unde ţigara şi ceaşca de cafea au fost înlocuite cu denunţurile şi, de ce nu, un nou scandal al casetelor. De această dată, avându-l ca posibil protagonist pe Mircea Geoană. Despre caseta cu pricina a vorbit însuşi preşedintele Băsescu în maniera proprie. A spune că o ai, că e dezonorantă, dar că mai bine îţi tai o mână decât să o foloseşti este la fel de golănesc ca şi cum ar fi spus unei femei „Doamnă, eu nu vreau să zic că eşti curvă!“ şi apoi să mai şi pretindă că este domn. Altfel, scandalul nici nu merită luat în seamă. În primul rând, fiindcă lui Mircea Geoană i-ar sta în această ipostază „decoltată“ tot atât de rău cum i-a stat şi când a încălţat cizmele şantiereşti pentru a convinge bucureş­te­nii că e bun gospodar. În al doilea rând, deoa­rece, în virtutea neaoşei băşcălii autohtone, în special când vine vorba de politică, nu e exclus ca întreg mini-scandalul cu Geoană care ar fi fost filmat „făcându-i-se“ - cum foarte atent la poziţii, detalii şi gramatică se exprima intelectualul pre­şe­dintelui, Patapievici - să se transforme după modelul cunoscutului banc de la Radio Erevan cu bicicleta care nu a fost primită, ci furată…
Care este situaţia în momentul de faţă? Păi, una perfect românească! Adică nu avem guvern, nu avem buget, instituţiile financiare străine ne tra­tea­ză ca pe leproşi, primirea pensiei sau a sala­riilor pe luna viitoare pentru mulţi români intră la capitolul „poate că da, poate că nu“, dar avem contestaţii, dezvăluiri şi circ pentru un electorat care încearcă să se întoarcă la subiectul „pâine“, la normalitate. Chiar dacă pentru mulţi ar însemna sfârşitul lamentabil al tentativei de frondă încercate cu gândul la posibila schimbare. Cu alte cuvinte, „pauza s-a terminat, capul la fund!“.
Culmea acestor alegeri nu este noaptea dintre exit-poll şi dimineaţa rezultatelor oficiale. Culmea e că, indiferent cine ar fi câştigat (şi la scrierea acestor rânduri CCR încă nu se pronunţase), în spatele domniei sale, în dreapta şi în stânga mesei, ba chiar şi în pat, va avea un votant favorabil şi unul ostil. Unul care îl va aproba şi un altul care îl va înjura, indiferent ce face, în permanenţă. Poate părea de râs, dar poanta este alta şi nu vine de la… Ponta, cu celebrul lui „Sistemul lor a funcţionat mai bine!“. După un aşa rezultat chiar îţi vine să exclami, ca în celebrul banc cu miliţianul şi gemenii… „Cum naiba, unul alb şi unul negru?!“.