Decizia Comisiei Europene de a desemna capitala Sloveniei drept gazdă a viitoarei Agenţii Europene pentru Cooperare a Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) a lăsat fără replică autori­tă­ţile de la Bucureşti. Această lovitură vine la nici un an de la înfiinţarea, la Ljubljana, a unei burse regionale de energie, în urma semnării unui joint-venture între compania slovenă Bor­zen şi bursa de derivative elveţiană Eurex. Numită pretenţios Proiectul South Pool, în replică la cea mai importantă bursă de energie din Eu­ropa - North Pool, bursa din Slo­ve-nia se vrea o bursă regională, anti­cipând rolul crucial al unei asemenea instituţii în viitoarele tranzacţii cu energie din Europa Centrală şi de Est. Pe punctul de a ieşi din cărţi, România nu face niciun efort pentru a recupera terenul pierdut.
Ministrul interimar al eco­nomiei, Adriean Videa­nu, ocupat în aceste zile cu campania electorală, s-a resemnat deja în faţa deciziei Co­misiei Europene, declarându-se dez­a­măgit de aceasta. „Asta este“, a spus domnul Videanu, care, cu numai câ­teva luni în urmă, era aproape convins că sediul viitoarei Agenţii Eu­ro­pene va fi la Bucureşti, şi nu la Ljubl­jana sau Bratislava, contracandida­tele noastre. La prima vedere, singu­rele avantaje directe din găzduirea vii­toarei Agenţii ar fi fost date de lo­curile de muncă ce vor fi create, plă­ti­te împărăteşte, şi de exportul de ser­vicii sau o vizibilitate mai bună în rândul statelor membre UE. În fond însă, aceste avantaje sunt mult mai multe şi mai concrete, dacă ţi­nem seama de viitorul politicii energetice comune şi de schimbările ra­di­cale ce vor avea loc în acest domeniu. Când puterea decizională plea­că totuşi din ţara-gazdă a viitoarei A­genţii, avantajele sunt cât se poate de evidente. În contextul în care politica Uniunii Europene în domeniul e­nergetic a dus deja la înfiinţarea pie­ţelor regionale, iar unificarea pieţe­lor naţionale va permite producă­to­ri­lor de energie să efectueze exporturi semnificative, pierderea de că­tre România a sediului viitoarei A­genţii indică faptul că şi visul de a avea o bursă regională este tot mai îndepărtat.

Speranţe îndepărtate
Conform planurilor iniţiale şi strategiei energetice a României pâ­nă în anul 2020, ţara noastră ar fi trebuit să găzduiască sediul unei burse regionale de energie încă din anul 2008, cel târziu 2009. Singura instituţie care a negociat cu ţările vecine, în speţă cu Bulgaria şi Ungaria, pentru ca sediul viitoarei burse de e­nergie regionale să fie la Bucureşti a fost OPCOM, care administrează de altfel şi platforma de tranzacţionare existentă la Bucureşti. Ministerul Economiei, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei au uitat complet de acest proiect am­biţios, chiar dacă era cât se poate de vizibil că toate ţările din regiune au început să aibă burse proprii, cu ten­dinţe clare de a se transforma în bur­se regionale. Marele avantaj al ţării ce găzduieşte o asemenea bursă re­gio­nală de energie nu provine nea­pă­rat de la veniturile pe care aceasta le aduce, cât mai ales din influenţa pe care o va avea în deciziile privind cooperarea energetică în regiunea respectivă şi controlul asupra opera­ţiu­nilor de tranzacţionare. O bursă regională de energie presupune, în primul rând, un acord al autorită­ţi­lor de reglementare din ţările parti­ci­pante la tranzacţii, astfel încât tra­derii să deţină licenţe pe teritoriul fiecărei ţări. De asemenea, este necesară o platformă de tranzacţionare co­mună, la care să aibă acces toţi participanţii, şi o înţelegere la nive­lul companiilor de transport al ener­giei privind capacitatea de alocare transfrontalieră. Companiile trebuie să se angajeze să recunoască toate tran­zacţiile făcute la bursa respecti­vă şi să garanteze ferm livrările de e­nergie, precum şi acordurile de echi­li­brare. Dacă există mai multe zone de preţ, tranzacţiile trebuie să în­de­pli­nească aceleaşi condiţii. Am a­min­tit toate aceste lucruri tocmai pentru a demonstra cât de important era ca sediul ACER să fie la Bu­cureşti, şi nu la Ljubljana, cum a de­cis Comisia Europeană.

Fără amestec politic
Agenţia Europeană pentru Coo­pe­rare a Autorităţilor de Regle­men­tare în Domeniul Energiei va trebui, în primul rând, să vegheze la to­tala in­dependenţă a autorităţilor naţio­na­le de reglementare din fie­ca­re ţa­ră membră, în raport cu in­te­resele o­peratorilor de piaţă. Toc­mai acest lu­cru s-ar putea să nu fie pe placul gu­vernului de la Bucu­reşti, care şi-a sub­ordonat total Agenţia Na­ţională de Reglementare, astfel în­cât aceasta să răspundă comenzi­lor de la Pa­latul Victoria. În acelaşi timp, nu vor fi per­mise nici imixtiunile private în de­ciziile Agen­ţiei, cum de multe ori s-a întâmplat în ţara noastră. ACER va monitoriza şi cooperarea dintre o­peratorii de sistem din do­meniile e­nergiei electri­ce şi ga­ze­lor naturale şi va avea un rol consultativ între au­torităţile na­ţionale şi Co­misia Euro­peană în ceea ce pri­veşte activităţile de reglementare a pieţei. Nu în ulti­mul rând, ACER va avea rolul de a e­mite un set de reguli pentru apro­fun­darea integrării pieţelor de ener­gie şi realizarea u­nui comerţ între sta­te cu energie şi ga­ze natura­le mult mai eficient decât în prezent.
Înfiinţarea ACER este una dintre prevederile pachetului legislativ pri­vind piaţa internă de energie electri­că şi gaze naturale, publicat de Co­mi­sia Europeană în septembrie 2007 şi adoptat de Parlamentul European în luna aprilie a acestui an. Agenţia ar urma să fie complet funcţională la 3 martie 2011, când va şi prelua rolul de coordonare a  activităţii autori­tă­ţi­lor de reglementare din sectorul e­nergiei din statele membre ale blo­cu­lui comunitar. Potrivit unui co­mu­nicat al Comisiei Europene, numi­rea di­rectorului ACER este prevă­zu­tă pentru prima jumătate a anului 2010. Mai trebuie spus că numărul angajaţilor Agenţiei va fi de circa 50 de persoane, iar conducerea va fi asi­gurată de un Consiliu de Adminis­tra­ţie format din 12 membri, din ca­re şase vor fi numiţi de Comisie şi şase de Consiliu, cu un mandat de cinci ani ce poate fi reînnoit o singu­ră da­tă. De asemenea, ACER va bene­ficia de toate privilegiile şi imuni­tă­ţile specifice instituţiilor europene. Ve­ni­tu­rile Agenţiei se compun, în prin­ci­pal, dintr-o subvenţie de la bu­getul U­niunii Europene, taxele plă­ti­te către instituţie pentru acordarea u­nor de­rogări, contribuţii benevole din par­tea statelor membre sau a au­tori­tă­ţi­lor de reglementare ale acestora.

Condiţii avem
Revenind la bursa regională de e­nergie şi la dorinţa României de a găzdui o asemenea instituţie, trebuie să spunem că, din fericire, in­frastructura şi experienţa de care beneficiază OPCOM ne-ar îndreptăţi să mai sperăm încă într-o asemenea bursă. Spre deosebire de alte platfor­me de tranzacţionare a energiei din ţările vecine, platforma administra­tă de OPCOM are unul dintre cele mai ridicate grade de lichiditate şi chiar printre cele mai multe tranzacţii. Nu în ultimul rând, în domeniul reformei energetice şi al des­chi­derii pieţelor, România este printre cele mai avansate ţări europene. Ge­ne­rarea de energie este de mulţi ani separată de serviciile de transport de distribuţie şi furnizare, ceea ce în alte ţări membre ale UE nu se în­tâmplă încă. Iată însă că toate aceste argumente nu au convins membrii Comisiei Europene să aleagă Bucu­reştiul drept capitală-gazdă a ACER, pentru simplul motiv că lobby-ul slo­ven a fost mult mai eficient decât cel al autorităţilor de la Bucureşti, care au stat cu mâna în sân. Desigur, pentru Slovenia mai sunt şi alte interese ale unor companii occidentale. Să a­mintim doar că Proiectul South Pool înseamnă de fapt o companie mixtă deţinută în proporţie de 51% de Bor­zen, din Slovenia, şi 49% de Eurex, din Elveţia. La o privire mai atentă observăm însă că în parteneriat cu Eurex se află cea mai importantă bur­să germană, Deutsche Borse, cu o participaţie de 50%.

Numire de consolare
Răzvan Eugen Nicolescu, manager în cadrul companiei Petrom, a obţinut un man­dat de şase ani în cadrul Consiliului de Administraţie al Agenţiei Europene pentru Cooperare a Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei.
Nicolescu, candidatul propus de România pentru această funcţie, a întrunit cele mai multe dintre voturile exercitate la Bruxelles, de către statele membre UE.
Celelalte locuri ce revin statelor membre în Consiliul de Administraţie au fost a­tri­buite, în ordinea voturilor obţinute, candidaţilor din Italia (mandat de 6 ani), Po­lonia (mandat de 6 ani), Germania (mandat de 4 ani) şi Franţa (mandat de 4 ani). În competiţie s-au aflat, printre alţii, foşti şi actuali demnitari din mai multe state membre UE, cu o solidă expertiză în domeniul pieţei de energie şi al procedurilor de lucru comunitare. Răzvan Eugen Nicolescu are 32 de ani şi a fost, în pe­rioada 2006-2008, ataşatul României la UE pe probleme de energie, în pre­zent fiind responsabilul pentru activitatea de afaceri publice în cadrul companiei Petrom.
„Am avut mai multe voturi decât au avut doi miniştri în funcţie împreună. Cred că, dincolo de importanţa acestei autorităţi europene de reglementare în energie, rezultatul are o semnificaţie simbolică. Am demonstrat la nivel european că ro­mânii pot câştiga în competiţii foarte dificile“, a declarat Nicolescu.