Caseta bunului-simţ

În lipsa camioanelor de dovezi pe care le plim­bă Liviu Dragnea dintr-o parte în alta a gurii, societatea românească post-alegeri pa­re a se concentra pe caseta lipsă din evoluţia politică a lui Mircea Geoană. Ştiţi ce casetă: cea pe care Băsescu a spus că n-o dă, dar a văzut-o jumate din Bucureşti + zoso.ro.
Nu mă număr printre fericiţii care au avut ac­ces la vizionările private, dar mă aflu la ca­pătul unei linii de zvonuri care dau drept sigu­re următoarele variante:
- pe casetă se vede clar cum Mircea Geoa­nă exersează „săritura prostănacului”, pentru a o putea reproduce fidel în noaptea alege­rilor;
- pe casetă este înregistrat Sorin Ovidiu Vân­tu în timp ce îi prestează fostului candidat PSD-PNL-PRM-PNG-UDMR un masaj indonezian;
- pe casetă sunt surprinse imagini cu Mihaela „dragostea mea” Geoană făcându-i pedichiura lui Liviu Dragnea;
- pe casetă e Costache Patriciu dând un pumn în plex şi în faţă copilului unui general de securitate;
- pe casetă se văd Crin Antonescu şi Lu­dovic Orban, în genunchi, rugându-l pe Viorel Hrebenciuc să-i bage în seamă;
- pe casetă e Iohannis, refuzând postul de „posibil prim-ministru”;
- pe casetă e Corneliu Vadim Tudor, bând şampanie cu un pumn de Xanax;
- pe casetă e Mihaela Rădulescu, cerând de la MG o emisiune matinală pentru Dani la An­tena1 Monte Carlo.
Şi aş putea continua, căci zvonuri sunt multe şi neplăcute. Nu am sursele lui Horia Roman Patapievici ca să pot da drept sigură una dintre variante şi nici face-lift la blog nu mi-am făcut cu ajutorul specialiştilor de la „La Van­guardia”. Dar ceea ce mi s-a arătat pe post de casetă anti-Geoană chiar nu merita expus public. Fiindcă în imaginile alea nu apare nici Mircea Geoană, nu apare nici Ion Iliescu şi nu apar nici Hrebenciuc sau Vanghelie, şi nu apare nici Nicolae Bănicioiu. Pe acea casetă, care de fapt e CD, se văd nişte rătăciri erotice ce nu au legătură cu politica, cu stânga sau cu dreapta sau cu unul dintre candidaţi. Dacă aceste imagini ar fi fost postate pe sursa youtube, campania electorală pentru prezi­den­ţiale ar fi depăşit cu mult statutul de „cea mai murdară”, trecând într-o nouă d­i­mensiu­ne. Dar n-au fost postate, n-au fost di­fuzate nicăieri şi, aşa, am ratat să ne adâncim în penibil şi mizerie. Nu am dubii că staff-ul de campanie al PSD, având ceva similar, n-ar fi ezi­tat să le difuzeze. Iar aici se face diferenţa. Pentru că, deşi nu sunt plătit şi nici dispus să-i înalţ ode lui Traian Băsescu, decizia lui de a nu-şi bate joc de viaţa privată a unui copil doar de dragul unor voturi în plus mi-l face, brusc, mult mai simpatic. Căci bunul-simţ nu se construieşte cu declaraţii şi bannere, ci cu reţineri şi responsabilitate. Ceea ce, în Româ­nia relaxată a lui Vântu, nu prea am văzut.