Cum ieşim din criză în 10 paşi

Pasul 1. Se ia una bucată prim-ministru, cu următoarele calităţi: reputaţie profesio­nală şi morală ireproşabile, bun manager (în eco­no­mie sau administraţie), bun comunicator, să­nă­tate de fier, stomac blin­dat, izvorul lacrimi­lor secat. Cunoş­tin­ţe a­vansate de (macro)­eco­nomie repre­zin­tă un avantaj. Aşteptăm pro­vincia.
Pasul 2. Se alege una bucată ministru de fi­nanţe căpos, cu vederea, mirosul şi au­zul slă­bite rău, dar cu un hiperdezvoltat simţ tactil, cu care să pipăie banii. Poziţii similare şi/sau experienţe în cadrul instituţiilor financiare in­ter­naţionale reprezintă un avantaj. Aşteptăm Washington-ul. Pasul 3. Se identifică, în cadru cât mai re­strâns, priorităţile pentru 2010 ale guvernului, de unde rezultă ministerele-cheie. Aici trebuie găsiţi titulari cu aptitudini manageriale deosebite, cunoştinţe a­vansate ale problematicii din domeniul respectiv şi o rezistenţă nativă la corupţie. Ei vor primi feliile cele mai consistente din bugetul public pe care le vor cheltui cu chibzuinţă şi numai pe bază de pro­iecte şi bugetare multianuală. Experienţe sau poziţii similare reprezintă un impediment major! Aşteptăm societatea civilă.
Pasul 4. Se completează restul echipei guvernamentale având grijă să nu ne scumpim la tărâţe, adică la ministere, iar dacă e de im­pus o cură de slăbire apara­tului guvernamental, agenţiile sunt numai bune de jertfit pe al­tarul crizei. E o ocazie bună, poate singura. Miniştrii din grupul „restul lumii“ pot fi politruci de la partidele din majoritatea parlamentară, însă puţină decenţă e bine-venită. Mai ales că re­sur­se ar fi dacă e bunăvoinţă. Aş­teptăm trandafiri şi crini.
Pasul 5. Se scrie programul de guvernare. Şi cel pentru publicul larg, dar mai ales cel de uz intern, unde sunt trecute mă­su­ri­le indispen­sa­bile pentru reducerea drastică şi rapidă a cheltuielilor bugetare. E momentul pentru dis­ponibilizări masive în sectorul bugetar şi de introducere a criteriilor de eficienţă în cheltui­rea banului public. Aşteptăm sindicatele în stra­dă. Cu vin fiert şi covrigi.
Pasul 6. Ministrul finanţelor face soco­te­lile şi anunţă, mai întâi în incintă, la Pa­latul Victo­ria, şi apoi la televizor cum dă socoteala: cu plus, cu minus, cu rest sau nu dă deloc. Şi atunci, înainte de Crăciun, ne spune clar da­că măreşte sau nu TVA şi la ce siluiri ale Co­dului Fiscal să ne aşteptăm în 2010. Orice veste, oricât de proastă, va fi înghiţită dacă e predictibilă. Aşteptăm înfiinţarea de offshore.
Pasul 7. Programul de guvernare şi mi­niştrii sunt trecuţi prin Parlamentul bica­me­ral în re­gim de urgenţă, după care se apucă de trea­bă. Fără vacanţă, fără ipo­crizii, fără menajamente. Aşteptăm un pur­tător de cuvânt dotat cu vorbe.
Pasul 8. Se ajustează în regim de urgenţă Legea salarizării unice şi cea a pensiilor, după care sunt aprobate de Parlament şi puse în aplicare fără prea mari tangouri cu sindica­te­le. Pentru aceste legi e nevoie de voinţă poli­ti­că, consensul nu va fi ob­ţi­nut niciodată. Nu mai aşteptăm nimic!
Pasul 9. Se înfiinţează comisia de reformare din temelii a Constituţiei. Aberaţia lui Băses­cu va fi doar pretextul. Schim­barea trebuie făcută în substanţă. Aş­tep­tăm referendumul.
Pasul 10. Se schimbă în primele 6 luni de man­dat Legea electorală, ca să nu mai plân­gem din nou în 2012, nu că vine sfârşitul lu­mii, ci că iar a dat uninominalul rateuri. Aş­tep­tăm următoarele alegeri.