Entuziasmul şi pasiunea ul­timei nopţi de război, întâii nopţi de dragoste se vor şter­ge rapid din memoria vii­torului guvern, în zorii primei zile de activitate la Palatul Victoria. Deficit bugetar de 8% din PIB, finanţat prin îm­prumuturi pe termen scurt, da­torii de plătit de cinci ori mai mari decât cele din 2009, un şomaj în ascensiune şi mişcări sindicale de revendicări salaria­le vor fi principalele obstacole în ca­lea savurării de către vii­torii miniştri a visului unei nopţi de iarnă. Doar iarna nu-i ca vara!

Un exerciţiu util este re­memorarea mo-men­tului instalării guvernului PSD+PC-PD-L de iarna trecu-­tă. După ce în campania elec­to­rală au promis vrute şi ne­vru­te, majorări de pensii, salarii menite să pună în a­plicare sloganul „Să trăiţi bi­ne!“, instalaţi în fotoliile de la Palatul Victoria, miniştrii au dat cu capul de pragul gu­vernării. Au găsit, spuneau ei, un deficit bugetar de 4% din PIB. Creşterea econo­mi­că de 6%, cu care defilau candidaţii ambelor formaţiuni politice în campanie, s-a în­ju­mătăţit, ajungând la 3,5%. Dacă iniţial liderii PSD şi PD-L se gândeau să fie dar­nici cu colegii lor viitori mi­niş­­tri şi să le acorde privile­giul unui deficit bugetar de 2,5% din PIB în primul an de man­dat, după ce au aflat în parte în ce situaţie se află vis­tieria ţării, s-au răzgândit. Noul ministru al finanţelor, Gheorghe Pogea, anunţa că vrea să reducă deficitul bu­ge­tar de la aproximativ 4% din PIB în 2008 la 1,7% în 2009. „In­tenţionăm să redu­cem în mod drastic deficitul bugetar, de la circa 4% din PIB în acest an. Criza nu mai poate aştepta“, afirma Pogea. Sin­gu­rele cheltuieli publice ca­re urmau a fi  permise erau cele de investiţii. În ceea ce priveşte cheltuielile de personal (în special spo­ruri, bo­nusuri şi prime), se promi­tea reducerea lor cu aproximativ 20%. Situaţia era sintetizată de noul premier Emil Boc: „Avem nevoie de un ră­gaz, pentru a vedea care e starea vistieriei ţării, îna­inte de a da un răspuns privind majorarea salariilor profesorilor, înainte de a pu­ne în a­pli­care promisiunile din cam­pania electorală. În acest moment nu sunt bani la trezorerie, în ţară sunt situaţii în care nu se plătesc salarii, alocaţii şi pensii”.

Viaţa bate filmul guvernării
Ca şi în prezent, situaţia era însă mult mai dramatică decât anticipau guvernanţii. Deficitul pe 2008 era de 5,3% din PIB, şi nu de 4% din PIB, şi asta într-un an în care eco­nomia României crescuse cu 8%. Iar deficitul pe 2008 nu a fost redus, după cum pro­mi­tea Pogea, ci majorat la 5,2% în prezent, 7,3% la finalul a-n­u­lui, susţin guvernanţii. Du­pă modelul anului trecut, când 4% a devenit 5,3%, 7,3% se va transforma peste noap­te în 8%. Cheltuielile de per­so­nal pentru primele zece luni nu numai că nu s-au re­dus cu 20%, ci au fost majora­te cu 4,7% faţă de aceeaşi pe­rioadă a anului precedent. Deşi Ministerul Finanţelor (MFP) raportează cheltuieli cu investiţiile de 25,9 miliar­de de lei, respectiv 5,2% din PIB, execuţia bugetară ne a­ra­tă că, luate defalcat, acestea s-au redus pe toată linia.

Cheltuielile de capital s-au redus cu 8,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar dintre transferuri, singurele care s-au majorat au fost cele cu asistenţa socială (22%), me­nită a acoperi deficitul u­riaş de la bugetul pensiilor so­ciale de stat. Transferurile către unităţile administrativ-teritoriale s-au micşorat cu 63,9%, iar celelalte transfe­ruri către alte instituţii pu­bli­ce cu 20%. În plus, 1,8 mi­liarde de lei de la Eximbank, fonduri de garantare a credi­telor către companiile priva­te muribunde, au fost trans­fe­rate la rândul lor pentru a­co­perirea deficitului bugetar, ca şi un miliard de euro profitul obţinut de Banca Na­ţională a României. Cu to­a­te aceste venituri excepţionale, deficitul bugetar n-a fost de 1,7%, ci de 5,2%. Unul dintre mo­tive: cheltuielile cu do­bân­­zile au crescut cu 57,1% fa­ţă de aceeaşi perioadă a anu­lui precedent. La începutul anului 2009, dobânda la titlurile de stat era apropiată de do­bân­da de facilitate de credit lombard (14,25%), în timp ce, începând cu luna februarie, cu ajutorul necondiţionat al BNR, s-a reuşit reducerea treptată a dobânzilor, nivelul acestora situându-se, în pre­zent, la 10%. Para­do­xal, tocmai instalarea nou­lui gu­vern şi prezen­ta­rea da­telor reale pe care stă scheletul economiei româ­neşti ar pu­tea conduce la o rein­fla­ma­re a dobân­zi­lor, mai ales în con­diţiile în care FMI nu pa­re grăbit să eli­be­reze tran­şa a treia a împrumutului că­tre România.

Căzuţi la datorie
Dar ce va găsi viitorul e­xe­cutiv în vistieria ţării? O si-tuaţie mult mai neagră decât cea de care se plângea Emil Boc iarna trecută. Datoria in­ter­nă pe termen scurt a Guvernului României a crescut exponenţial. Dublată de defi­ci­tul asumat în proiectul de buget ce va fi dezbătut în a-ceastă săptămână în Guvern, de 5,9%, această datorie va de­termina Executivul să se împrumute peste 60 de mi­liarde de lei pe piaţa internă. Cu alte cuvinte, sectorul privat va trebui să-şi ia adio de la mult promisa relaxare a cre­ditării. Valoarea titlurilor de stat în lei vândute de la în­ceputul anului de către Fi­nanţe se ridică la 59,7 miliar­de de lei, suma împrumuta­tă fiind de circa şapte ori mai mare faţă de intervalul similar din 2008, când emi-siu­nile au totalizat circa 9,08 miliarde de lei.
 
Comparativ cu suma împrumutată pe în­treg anul trecut, de 12,5 mi­liar­de de lei, valoarea titlu­ri­lor emise până în prezent de Ministerul Finanţelor a crescut de aproape cinci ori. Nu­mai săptămâna trecută MFP a vândut obligaţiuni de stat cu scadenţa la cinci ani în va­loare de 1,23 miliarde de lei, cu aproximativ 30% peste va­loarea programată, de 950 milioane de lei, iar randa­men­tul mediu s-a plasat, pen­tru a opta şedinţă conse­cutiv, la 10% pe an. Până la finalul anului, Finanţele vor să mai atragă 4,8 miliarde de lei prin vânzarea de certificate de trezorerie în valoare de 3 miliarde de lei şi obli­ga­ţiuni de stat de 1,8 miliarde de lei.
Un semnal pentru ceea ce urmează în 2010, o rosto­go­lire a datoriei publice pe termen scurt, este dat de bu­getul trezoreriei statului. Ins­tituţia va avea anul viitor un buget de 1,108 miliarde de lei, atât la intrări, cât şi la ieşiri, în urcare cu peste 100 de milioane de lei faţă de ni­velul din 2009, din care cheltuielile cu dobânzile vor re­prezenta peste 95,7%, po­tri­vit unui proiect de ho­tărâre a Gu­vernului. Pentru 2011, 2012 şi 2013 bugetul Trezo­re­riei este estimat la 1,022 mi­liarde de lei, 1,028 miliarde de lei şi, respectiv, 1,036 mi­liarde de lei.

Cu FMI şi fără de FMI
Cea mai mare necunos-cu­tă a anului viitor (dincolo de momentul în care se va de­cide majorarea TVA, la în­ceputul sau la mijlocul anului?) este soarta acordului cu FMI. Dacă vor ceda populismului, politicienii ar putea ru­pe acordul, cu consecinţe dramatice asupra cursului de schimb. Probabil că, cel puţin pentru prima parte a anului, România va fi guvernată din umbră de Mugur Isă­rescu şi experţii FMI. Pro­blema va apărea în momentul asumării măsurilor de disponibilizare a bugetarilor şi de echilibrare a sistemului public de pensii. Pentru că FMI pare decis să nu mai to­le­reze exuberanţele politicienilor ca în anul electoral de graţie 2009. În opinia şefului Departamentului European al FMI, Marek Belka, Româ­nia trebuie să acorde prioritate programului FMI.
 
„Paşii pentru asigurarea succesului programelor FMI diferă de la stat la stat. În unele ţări, printre care România şi Letonia, succesul implemen­tării programelor şi evitarea unei oboseli în realizarea re­formelor ar trebui să fie cele mai importante obiective“, a afirmat Belka. Asta în faza a doua, pentru că în prima fa­ză va avea prioritate invoca­rea dezastruoasei moşteniri, cauzată de criza politică, pro­vocată, cum e şi normal, de ad­versarii politici, care au sa­crificat interesul naţional pentru interesul de partid.