Scandalul declanşat în urma publicării unor e-mail-uri care evidenţiază un efort concertat de deturnare a dezbaterii ştiinţifice de către asociaţii unui centru important de cercetare climatică ar putea schimba opinia publică mondială în privinţa încălzirii globale.
Luni va debuta la Copenhaga, sub egida Convenţiei-Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, mult aşteptatul summit la care ar urma să fie adoptat un nou tratat internaţional privind combaterea încălzirii globale. Acesta ar trebui să înlocuiască Protocolul de la Kyoto, primul acord internaţional de acest tip, încheiat în 1997 şi intrat în vigoare în 2005, ale cărui prevederi expiră în 2012. Deşi opţiunile şi abordările guvernelor participante sunt împărţite, organizatorii doresc adoptarea unui acord robust la Copenhaga, care să prevadă o reducere a emisiilor de carbon de 25-40% până în 2020 şi de 50% până în 2050, conform declaraţiilor lui Kofi Annan, fostul secretar general al ONU.
Dar diferendele dintre SUA şi UE sau dintre ţările emergente şi cele dezvoltate nu sunt singurele teme care jalonează dezbaterile premergătoare întâlnirii. Alarmismul şi chiar veridicitatea tezei încălzirii globale antropogenice, aşa cum este ea susţinută de rapoartele Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climei (IPCC) a ONU, sunt puse mai mult ca niciodată la îndoială, ca urmare a unui scandal declanşat la Unitatea de Cercetare Climatică a East Anglia University, un important centru internaţional de cercetare asupra încălzirii globale din Marea Britanie.
Scandalul „Climategate”
Scandalul care ar putea schimba percepţia opiniei publice mondiale asupra veridicităţii tezei încălzirii globale antropogenice, denumit de comentatorii internaţionali „Climategate”, a fost declanşat de publicarea pe Internet a unor e-mail-uri şi documente de la Unitatea de Cercetare Climatică de la East Anglia University care probează practici incorecte în comunitatea academică climatologică. Documentele arată cum o serie de cercetători internaţionali asociaţi cu IPCC pun la cale blocarea accesului colegilor care nu le împărtăşesc opinia, cercetătorii sceptici privind teza încălzirii globale antropogenice, în jurnale sau conferinţe ştiinţifice de prestigiu; plănuiesc marginalizarea acestora în sânul comunităţii climatologilor sau conspiră să ascundă, să manipuleze, ba chiar să distrugă date ştiinţifice care infirmă linia organismului ONU şi lasă fără suport ştiinţific măsurile extraordinare (plafoane privind emisiile de carbon, „taxe verzi”, subvenţionarea „industriilor verzi” etc.) de pe ordinea de zi a multor guverne sau din programul politic al multor politicieni.
International
Din motive lesne de înţeles - evitarea, cu orice preţ, chiar cu cel al sacrificării bunăstării generaţiilor viitoare, a falimentului sistemului de pensii publice -, statul român preferă ca...
Compania britanică riscă să piardă un contract de tipărire de bancnote pentru banca centrală a Indiei, în valoare de aproape un sfert din profitul său pe anul trecut, după ce a anunţat...
Majid al-Abdulaziz, 39 de ani, profesor de sport din Riad, Arabia Saudită, se află pentru al treilea an la rând în vacanţă la Paris, alături de soţia sa, purtătoare a vălului...
Produsul intern brut (PIB) al Chinei l-a depăşit în trimestrul al doilea pentru prima dată pe cel al Japoniei. Chiar dacă la nivelul primelor şase luni economia chineză s-a situat sub...
Economia Statelor Unite, cea mai mare din lume, se îndreaptă către o deteriorare semnificativă, în condiţiile în care nu va mai beneficia de măsuri de stimulare, iar...
Ştiinţă şi politică
Deşi documentele sustrase din calculatoarele Unităţii de Cercetare Climatică nu infirmă în mod direct teza încălzirii globale, ele demonstrează fragilitatea tezei, apărută de altfel abia în 1989 în discuţiile academice şi neconfirmată de cercetările paleoclimatice, ridicând un ma-re semn de întrebare privind profesionalismul acestui centru de cercetare aflat de la început în avangarda formulării concluziilor ştiinţifice în materie pe care s-au bazat atât IPCC, cât şi numeroase alte guverne.
Înfiinţată în 1972, Unitatea de Cercetare Climatică a East Anglia University a fost condusă iniţial de Hubert Lamb, „părintele climatologiei”, care considera că variaţia temperaturii terestre este determinată de modulaţiile solare, şi nu de creşterea gazelor carbonice. Dar, în anii ’80, pe fondul preocupărilor administraţiei Margaret Thatcher de a reduce dependenţa de petrol a Marii Britanii şi de a promova construcţia de centrale nucleare, studiile Unităţii de Cercetare Climatică s-au dovedit deosebit de interesante pentru guvernul britanic, care le-a subvenţionat generos deoarece puneau în discuţie fobia nucleară a stângii. Astfel, sub directoratul lui Tom Wigley, cercetările Unităţii Climatice s-au reorientat, concentrându-se asupra impactului gazelor cu efect de seră asupra temperaturii şi ignorând impactul activităţii solare.
Această orientare a fost continuată şi chiar întărită sub conducerea lui Phil Jones, care a creat o nouă bază de date cu temperaturile istorice mondiale. Aceasta contrazice măsurătorile clasice făcute de Hubert Lamb, pe care s-a bazat de altfel şi primul raport IPCC din 1990, care arăta că temperaturile din Evul Mediu, de pildă, erau mai ridicate decât în prezent. Datele lui Jones şi modul netransparent în care s-au făcut cercetările sale au fost incriminate de mai mulţi climatologi americani, ale căror opinii au fost adunate în raportul Wegman al Senatului SUA. Phil Jones, directorul Unităţii de Cercetare Climatică, a demisionat în urma scandalului, iar conducerea East Anglia University a anunţat demararea unei investigaţii.
