Luni, 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, când apare pe piaţă numărul de faţă al „Săp­tă­mânii Financiare”, probabil că românii vor fi stupefiaţi de o altă casetă apărută în campania electorală, de un alt filmuleţ, şi mai hot!, de o altă dezvăluire. S-a dovedit faptul că suntem inepuizabili, ca popor, în a furniza surprize peste surprize, când nimeni nu se mai aşteap­tă. De aceea se şi ex­plică, probabil, succesul la public al longevivului show de divertisment de televiziune „Surprize, surprize”, prezentat de An­dreea Marin Bănică ani în şir la televiziunea pu­blică.
Dar acum, înainte de a pleca publicaţia la tipar, românii telespectatori sunt înmărmuriţi de ceea ce au văzut pe filmuleţul difuzat vineri seara, cu puţin înaintea orei 20.00, pe site-ul „Gardianul” şi preluat, ulterior, de televiziunile de ştiri. Pe scurt, pentru că sunteţi cu siguranţă puşi la curent, în imagini se vede Traian Băsescu, îmbrăcat în geaca portocalie de campanie, la margi­nea unei scene - aflăm că e din Ploieşti -, ca­re discută cu o femeie ce înmânează un me­moriu şi, cam din senin, îi dă una peste faţă unui copil.
În primă instanţă, pus în faţa imaginilor, Tra­ian Băsescu spune că va da un răspuns a doua zi, pentru că trebuie să vorbească cu cei care au fost prezenţi. Mai presupune că, poate, copilul i-o fi spus ceva urât, că l-ar fi înjurat. Ulterior, pe la miezul nopţii, deci la vreo patru ore diferenţă, iese voios - şi nu în­curcat şi jenat, cum era la postul de televi­ziune - şi, fără a clipi, declară că nu a bătut niciodată un copil, al lui sau al altcuiva, pe soţia lui sau pe altcineva din familie.
Între timp, televiziunile difuzează declaraţii ale copilului pălmuit care povesteşte că voia să-i ceară un autograf lui Traian Băsescu şi să-şi ceară scuze pentru că la microfon spu­sese din greşeală ceva de Ion Iliescu, ceea ce presupunea că l-a deranjat pe Băsescu. De ce nu a plâns? Cum îl apostrofează nişte necunoscuţi deghizaţi acum în martori oculari, inclusiv Roberta Anastase, şi ea de faţă? Pentru că a fost luat prin surprindere, zice Bog­dan, pentru că s-a aflat şi cum îl cheamă pe băiat. De fapt, spune el, nu a fost un pumn, ci o palmă, mai mult un dos de pal­mă, o friptă, cum s-ar zice în popor.
Acestea sunt faptele, în rezumat. Concluziile le tragem singuri. Se caută acum experţi criminalişti care să ateste veridicitatea ima­ginilor. Să ne spună dacă au fost trucate sau nu. Orice-ar zice aceşti specialişti din ţară sau din străinătate, pen­tru mine şi alte sute de mii de români ră­mâ­ne valabilă prima reac­ţie a lui Traian Băsescu, la vederea imaginilor: a fost natural de... perplex, încerca să găseas­că o explicaţie logică pen­tru gest - o înju­ră­tu­ră, ceva -, a amânat un răs­puns clar până la con­sultarea cu staff-ul.
De unde înţelegem că Traian Băsescu a confirmat, din prima secundă, posibilitatea ca el să fie prins că a aruncat aşa, ca din întâmplare, o palmă spre un co­pil sau spre altcineva. Nu era un gest necaracteristic. Nu era ceva de care să fie sută la sută sigur că nu i s-a întâmplat nici măcar o dată în viaţă.
Orice-ar spune de-acum înainte, şi orice s-ar demonstra, prima lui reacţie va fi peste co­mentariile şi răstălmăcirile ulterioare. Însuşi Traian Băsescu se crede în stare să aplice o corecţie cuiva, dacă situaţia o cere.
De fapt, acesta este modul său de a gândi şi a acţiona. Replică la replică, dinte pentru din­te, palmă pentru înjurătură, reacţiune con­tra acţiune.
Pedeliştii cei mai zeloşi încearcă acum ba să acrediteze ideea că avem de-a face cu o înscenare, ba se miră: ce atâta tevatură pen­tru o palmă, un gest reflex de apărare, de împingere, nu un act de violenţă constituit în aplicarea unui pumn sau unei lovituri puternice. Exact aşa cum spune şi vorba cân­tecului popular, dar adaptat: puşca şi cureaua lată, nu era pumn, ci un dos de pal­mă lată.