Un lider puternic sau un tehnocrat la cârma guvernului sunt opţiunile favorite ale românilor, care devansează net preferinţa pentru
un sistem politic democratic.
Obsesia pentru lideri puternici marchează nu doar în­trea­ga istorie a româ­nilor, ci şi actualele alegeri. Con­form unui studiu realizat în octom­brie 2009 de Fundaţia Soros, referitor la preferinţele electorale ale români­lor, 43% din repondenţi considerau că ar fi foarte bine să avem un preşedinte autoritar (alţi 32% cred că ar fi doar bine), iar 40% susţineau că ar fi foarte bine dacă am avea un guvern de ­teh­nocraţi. Numai 36% din români îşi ex­primau preferinţa ne­con­diţionată pen­tru un sistem politic democratic. Partidele politice au asimilat preferin­ţe­le electoratului şi îi vor da ocazia să a­lea­gă între cele două obsesii ale sale: un preşedinte puternic şi un preşe­din­te susţinut de mai multe partide, dar care promite instalarea în fruntea gu­vernului a unui independent (tehnocrat prin neafilierea sa politică).

Radiografia unui rezultat anunţat
Rezultatele primului tur de scru­tin par să confirme studiul Fundaţiei So­ros: modelul de candidat puternic, Tra­ian Băsescu, s-a impus, urmat în­dea­proape de candidatul diplomat Mir­cea Geoană şi de cel care s-a re­marcat numai prin cariera sa poli­ti­că, Crin Antonescu. Iar finaliştii şi-au intrat deja în rol. Traian Băsescu joa­că rolul conducătorului puternic, ca­re se luptă cu sistemul politic oligar­hic, încer­când să exploateze lehami­tea româ­ni­lor pentru partidele poli­tice şi guver­nările democratice din ultimii 20 de ani. La rândul său, Mircea Geoană a optat pentru imagi­nea de apărător al democraţiei în faţa pericolului autoritar, de lider responsabil şi conştient de limitele actualei clase politice în faţa crizei, dispus să sacrifice interesele de partid prin numirea unui tehnocrat-independent, actualul primar al Sibiu­lui, Klaus Johannis, în fruntea unui eventual guvern de largă coaliţie.

De altfel, odată cu ideea numirii lui Io­han­nis premier, Geoană speră să pre­ia şi cealaltă avere a noului său aliat, candidatul liberal Crin Antonescu: electoratul. Interesant este însă faptul că, în campania sa anti-oligarhie, Traian Băsescu a reuşit să convingă doar electoratul cu studii primare şi medii. Populaţia marilor oraşe şi cea cu studii superioare, mai bine informată cel puţin teoretic, a fost mai degrabă se­du­să de discursul pro-democratic şi antiautoritar al marelui pierzător din primul tur, Crin Antonescu. Candidat care însă a pierdut extrem de mult în zonele în care maşinăria de partid (de care beneficiază ambele formaţiuni care îşi dispută finala) are cuvântul decisiv: în spaţiul rural şi în rândul persoanelor fără prea multe studii. În ceea ce priveşte vârsta electoratului, actualul preşedinte a fost votat uniform de toa­te categoriile, în timp ce procentele ridicate înregistrate de contracandidatul său din finală în rândul populaţiei cu o vârstă mai ridicată de 54 de ani ar trebui să-i îngrijoreze, în perspectiva viitoarelor alegeri, pe oficialii PSD.

Tinerii între 18 şi 29 ani, în schimb, au votat considerabil cu Crin Antonescu (29%), ceea ce ar putea alina suferinţa PNL pe termen lung. O rază de lumină, în perspectiva turului al doilea, este adusă pentru preşedintele Traian Băsescu de faptul că, potrivit exit-poll-ului CURS, 15,64% din ma­ghia­rii care au votat în primul tur au preferat să-i dea credit, faţă de numai 7,65% care l-au preferat pe Mircea Geoa­nă. 11,49% din aceştia i-au dat voturile lui Crin Antonescu şi 62,45% lui Kelemen Hunor. Aceasta ar putea fi o altă explicaţie pentru ca­re Mircea Geoa­nă a decis să ac­cep­te nominali­zarea lui Klaus Johannis ca premier, în încercarea de a-şi atrage simpatia mi­norităţilor.

Cu doctrină şi fără doctrină
Imediat după închiderea urnelor, cei doi finalişti au decis să se concentreze pe electoratul liberal. Ambii şi-au adaptat rapid discursurile. Traian Bă­sescu a făcut trimitere la înrudirea doctrinară şi la „trădarea” ideologică a lui Crin Antonescu, care s-a aliat cu Ion Iliescu (uitând că a fost ministru în acea perioadă). La rândul său, Mir­cea Geoană şi-a exprimat simpatia pen­tru ideile economice liberale (du­pă ce un an întreg a tunat şi fulgerat împotriva neoliberalismului), preci­zând că este un politician ce se înscrie pe linia Blair-Clinton - Cea de-a treia Cale.

Accentul pus de aceştia pe doctri­nă este însă unul inutil, dacă analizăm rezultatele studiului Soros. Electoratul român, indiferent de culoarea politică, este unul destul de analfabet doctrinar. Simpatia sau antipatia faţă de stân­ga are o caracteristică emoţională, ţinând mai mult de amintirea comunismului sau de evenimentele de la începutul anilor ’90, în special cele din Piaţa Universităţii. Din punct de ve­de­re ideologic, simpatizanţii PNL sunt la fel de înclinaţi ca şi cei ai PSD să considere că principalele servicii publice şi întreprinderi importante trebuie să fie în proprietatea statului (cu un scor identic de 4,1, unde 1 înseamnă dezacord total, iar 5 acord total). Un acord similar al celor două categorii de simpatizanţi este înregistrat şi în ceea ce priveşte responsabilitatea guvernului de a reduce diferenţele de venit prin redistribuire.

De altfel, 11% din simpatizanţii PNL se declară de stânga, 6% de centru-stânga, 14% de centru, 19% de cen­tru-dreapta şi 28% de dreapta, iar 22% declară că nu ştiu ce culoare po­li­tică au. Paradoxal, şi împotriva a ceea ce speră actualul preşedinte, probabil că majoritatea dintre cei mai informaţi liberali, cei care se declară de dreap­ta sau de centru-dreapta, îşi vor aminti că până în urmă cu câţiva ani Traian Băsescu era membru al Inter­na­ţio­nalei Socia­liste, şi nu se vor pre­zenta la vot în turul al doilea, lupta urmând a fi dusă de cei doi finalişti pentru ob­ţi­nerea simpatiei liberalilor ce se de­cla­ră de stânga, centru-stânga sau a celor care nu ştiu ce culoare politică au.

În ceea ce priveşte rolurile pe care cei doi candidaţi au decis să le joace în finală, electoratul liberal pa­re să se aşeze mai mult de partea candidatului PSD: ei sunt mai apropiaţi în egală măsură de ideea unui sistem politic democratic, ca şi de cea a unui gu­vern de tehnocraţi, şi cei mai înde­părtaţi (cu excepţia votanţilor UDMR) de ideea unui conducător puternic. De altfel, analiştii estimea­ză că, în turul al doilea, 25% din vo­tanţii lui Crin Anto­nescu decid să nu se prezinte la vot, iar ceilalţi se vor împărţi între cei doi candiaţi, cu un raport de 2/1 în favoarea lui Mircea Geoană.

Demagogia şi maşinăria de partid
În pofida efortului echipelor de campanie ale lui Traian Băsescu şi Mircea Geoană, în finală rolul cel mai important îl vor avea nu disputele ideologice, ci simpatiile şi mai ales antipatiile personale, plus rapiditatea cu care reprezentanţii locali ai PNL şi PSD vor reuşi să conlucreze. Ca şi în primul tur, capacitatea liderilor locali de a scoate la vot prin mij­loace mai mult sau mai puţin ortodo­xe electora­tul va avea cuvântul decisiv. Traian Bă­sescu joacă în special pe cartea anti­patiilor personale, cre­ån­du-şi adversari mai mult sau mai puţin imaginari, autori ai unei conspiraţii universale împotriva preşe­din­telui: partidele politice, presa, mo­gulii, analiştii. El afirmă că singurul său aliat este poporul, românul la singular, sperând că astfel va concentra voturile fiecăru­ia dintre cei care sunt enervaţi pe po­liticieni, pe zia­rişti sau pe moguli etc. Mircea Geoa­nă, în schimb, încearcă să se separe de imaginea partidului, promiţând numirea unui premier independent şi pozând într-un lider pacifist, unificator (un alt mit prezent în imaginarul românilor). Cine va fi mai convingător va decide, după pu­teri, românul! 


"Să fii liberal şi să nu vrei reformarea statului nu este liberalism. Cred că lipsă de liberalism sau non-liberalism este şi să devii suporterul unuia care are de răspuns încă pentru morţii de la Revoluţie, pentru 13-15 iunie, mineriadă. Să te duci alături de el este ceva mai puţin libe­ralism decât am crezut că se poate întâmpla"
Mesajul lui Traian Băsescu către electoratul liberal


"Ceea ce semnăm astăzi nu reprezintă o formă de troc politic, ci catalizarea energiilor pozitive ale acestei naţiuni, după cinci ani de tensiune şi de scandal, reprezintă unirea forţelor care vor mişca România în direcţia bună. Suntem doi lideri cu ideologii diferite, dar cred, ca social-democrat progresist, că putem îmbina în actul de guvernare principiile echităţii sociale şi principiile economiei dinamice cu accente liberale"
Mesajul lui Mircea Geoană către electoratul liberal