România s-a transformat peste noapte dintr-un El Dorado într-o veritabilă gaură neagră a economiei europene. Dintr-un stat care a crescut timp de 8 ani cât altele în 80, culminând cu un avans economic de 8% în 2008 şi cu o datorie publică extrem de scăzută, într-un singur an, România a reuşit contraperformanţa să se prăbuşească cu 8%, să-şi tripleze datoria guvernamentală, iar cursul leu-euro s-a depreciat cu doar 16% numai datorită împrumutului convenit cu FMI, CE şi BM.
Viitorul guvern, indiferent de culoarea sa politică, va avea o sarcină extrem de dificilă: să echilibreze bugetul de stat fără a compromite re­ve­nirea economică şi a deranja investitorii străini deja prezenţi sau pe cei potenţiali. Asta deoarece profitabilitatea companiilor cu capital străin este de trei ori mai mare decât cea a companiilor cu capital autohton. Din­colo de mult invocatul argument potrivit căruia străinii au pus mâna pe tot ce era productiv în România, există câteva raţiuni obiective pentru care capitalul străin este mai productiv decât cel autohton. Prima: know-how-ul unor investitori care au sute de ani de antrenament în eco­nomia de piaţă, nu doar 20 de ani, şi aceia într-o economie hibridă, controlată politic. Cea de-a doua raţiune ţine de preferinţa de timp a investitorilor: cei români vor o profi­tabilitate pe termen cât mai scăzut. Nu în ultimul rând, importantă este şi capacitatea de anticipare a evo­lu­ţiei cererii şi a pieţelor: investitorii români au dificultăţi mai mari în a identifica pieţele cu randamente ri­dicate, dar şi în a le diferenţia de cele supuse riscurilor unor bubble-uri. Un alt motiv pentru care guvernul ar trebui să-şi îndrepte atenţia către in­­vestitorii străini ar fi acela că îm­prumutul luat de la instituţiile internaţionale va expira, iar pentru a nu se deprecia dur moneda naţională a­cesta va trebui compensat de intrări pri­vate de capital străin în România.

Bugetul, alimentat de marile companii
Ultimul motiv, dar nu cel din urmă, pentru care executivul ar trebui să atragă capitalul străin este ace­la că în prezent bugetul se bazea­ză în mare parte pe impozitele plă­tite de aceste companii în România. Potrivit Ministerului Finanţelor Pu­blice (MFP), 90% din veniturile buge­t­are sunt furnizate de 1.000 de fir­me, majoritatea cu capital străin. O mare parte din veniturile statului provin din TVA (colectată ca urmare a activităţii firmelor străine, cu cifre de afaceri şi productivităţi mult mai ridicate decât cele autohtone) şi din CAS (pentru care, în pofida nu­mă­rului mai redus de angajaţi, dar ca urmare a salariilor mai mari plătite de multinaţionale, capitalul străin are partea sa de „vină”). Numai că datele MFP arată că în 2009 compa­niile au înregistrat mari probleme: în primele nouă luni, singurele în­ca­sări în creştere faţă de perioada simi­lară a anului trecut au fost cele din accize, cu 1.401,7 milioane de lei (+14,2%), asta ca urmare a elasticităţii scăzute din domeniu şi a majorării ac­cizelor. Iar companiile care acti­vea­­ză în domeniile accizate, cu ex­cep­ţia alcoolului probabil, sunt cele cu ca­pital străin, atât în domeniul tu­tu­nului (British American To­bacco, Philip Morris şi JTI), cât şi în cel al combustibililor (Petrom, Rompetrol, Lukoil). În plus, miscşorarea activi­tăţii economice a adus o reducere a veniturilor din TVA cu 5.981,8 mili­oane de lei (-19,1% faţă de perioada similară a anului trecut). Celălalt impozit important, CAS, în pofida faptului că a fost majorat la începu­tul anului cu 3,3%, a adus venituri mai mici cu 0,9% faţă de aceeaşi peri­oadă a anului precedent. Şi asta în pofida faptului că în sectorul public numărul angajaţilor şi salariile acestora, deci şi încasările din CAS, nu numai că nu au scăzut, dar s-au şi ma­jorat. Motivul: spre deosebire de statul român, companiile s-au re­struc­turat, fie de tot, în urma intro­du­cerii impozitului minim, fie par­ţial prin disponibilizări, în cazul com­paniilor mari cu capital străin.

Bugetul, petrolul şi contribuabilii
Rezultatele la nouă luni ale în­ca­sărilor la bugetul de stat sunt, de altfel, reflectarea fidelă a rezultatelor ma­rilor companii.
Cel mai mare contribuabil, Petrom, a raportat la nouă luni o scădere de 33% la ni­velul pro­fitului net, până la 1,53 mi­li­arde de lei, în condiţiile unei cifre de afaceri de 9,45 de miliarde de lei, în scădere cu 27%. Petrom şi-a bugetat pe acest an un profit net de 1,11 miliarde de lei şi afaceri de 11,12 miliarde de lei. Investiţiile s-au redus în primele 9 luni cu 42%, până la 2,7 miliarde de lei, iar numărul an­ga­ja­ţi­lor cu 16%. La sfârşitul lui septembrie 2009, Pe­trom avea 28.215 sala­riaţi, cu 16% mai puţini faţă de septembrie 2008 (33.656). În perioada ianuarie-septembrie 2008, Petrom raportase un rezultat net de 2,29 mi­liarde de lei, la o cifră de afaceri de 13 miliarde de lei. Grupul austriac OMV, acţional majoritar al Petrom, a afişat în al treilea trimestru un pro­fit net de 362  milioane de euro, în scădere cu 34% faţă de aceeaşi peri­oa­dă a anului trecut, rezultatele fiind afectate de scă­derea masivă a preţu­lui petrolului. Anul trecut, Petrom a plătit taxe şi im­pozite (pe profit, pe dividente, TVA, accize, redevenţe, pe ţiţei şi ga­ze etc.) în valoare de 6,5 mi­li­arde de lei, adică 4,5% din totalul veniturilor la bugetul consolidat sau 10,7% din veniturile bugetului de stat.
La rândul său, Rom­petrol Rafinare Constanţa (RRC), principala companie a grupului Rompetrol, a înregistrat în trimes­trul al treilea un profit net de 15,2 mi­lioane de lei (3,53 milioane de euro) faţă de pierderi de 214,5 mi­lioane de lei în aceeaşi perioadă a anului trecut, însă o cifră de afaceri de 1,71 miliarde de lei,  în scădere cu 29%. Rompetrol Rafinare are, la nouă luni, pierderi de 245,8 milioane de lei (57 milioane  de euro), la o cifră de afaceri de 4,69 miliarde de lei (1,1 miliarde de euro), în scădere cu 31% faţă de anul trecut.
Nici Lukoil nu stă mai bine: a înregistrat în primele nouă luni ale anului afaceri de 932 de milioane de dolari, de aproa­pe do­uă ori mai mici faţă de afacerile de 1,7 miliarde de dolari în­registrate în perioada similară din 2008. Pro­fitul înainte de plata dobân­zilor, taxe­lor, deprecierii cursului şi amorti­ză-rii a fost de 47,4 milioane de dolari, în scădere cu 23,5% faţă de anul trecut.

Majorările de taxe pe combustibili alimentează stagnarea
Cu toate evidenţele unei elasti­cităţi considerabile a cererii de combustibili în condiţii de criză, oficialii români par să parieze pe încasări mai mari din accize majorate. Drept urmare, preţurile la pompă ale carburanţilor ar putea creşte în 2010 cu 5-7%, la o medie de 4,2 lei pe litru, pe fondul majorării accizelor şi dacă nivelul mediu al barilului de ţiţei va ajunge la 80 dolari, potrivit Rompe­trol Downstream, divizia de distri­buţie a Rompetrol. Din 1 ianuarie 2010 acciza la benzină va creşte de la 436 euro/tonă la 452 euro/tonă, iar pentru motorină va urca de la 336 euro/tonă la 347 euro/tonă. În prezent, 45% din preţul la pompă al carburanţilor este reprezentat de taxe şi accize. În cazul benzinei, acci­za reprezintă 36% din preţ, respectiv 27% în cazul motorinei. Nici situaţia internaţională nu pare a sări în ajutorul guvernanţilor, dar mai ales al contribuabililor. Experţii avertizea­ză că, în urma injecţiilor financiare ale statelor, preţul internaţional al ţiţeiului ar putea avansa considera­bil, compromiţând şansele de reve­nire rapidă a economiilor. Iar Româ­nia nu va fi ocolită de acest feno­men, cum ar vrea politicienii. Mult in­vocata majorare a TVA ar repre­zenta lovitura de graţie dată consu­mului şi, implicit, buzunarului contribuabilului român.

Afacerile cu statul, insuficiente pentru sistemul bancar
Un alt indicator semnificativ pentru starea economiei româneşti şi a finanţelor publice este sectorul bancar. În pofida afacerilor făcute aproape exclusiv cu statul în 2009, băn­cile româneşti au raportat, în pri­mele nouă luni din 2009, un pro­fit de cinci ori mai redus decât cel din perioada similară a lui 2008, de numai 680 de milioane de lei.  În 2008, profitul net al băncilor a fost de 4,4 miliarde de lei. Îngrijorătoare pentru MFP este însă evoluţia pe 2010 a încasărilor la buget din impo­zitul pe profit al băncilor. Şi asta din cauza modului de plată a acestuia. Societăţile comerciale bancare, persoane juridice române, şi sucursa­lele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaţia de a plăti impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflaţie (de­cembrie faţă de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate. Este posibil ca băncile, deşi au majorat provizioanele făcute în acest an, să fi plătit sume mult mai mari către buget în 2009, plăţile fiind stabilite în funcţie de rezultatele pe anul anterior. Dacă este aşa, în 2010 vor putea cere compensarea acestor sume cu plăţile aferente im­pozitului pe profit, dar şi pe salarii. Ceea ce înseamnă venituri mai mici la buget, dacă nu chiar sume de restituit de către MFP. De asemenea, multe bănci şi-au externalizat anumite activităţi, pentru care însă MFP se încăpăţânează să reţină impozite la sursă. Potrivit unor surse bancare, subiectul se află deja pe masa Co­mi­siei Europene, motiv pentru care sta­tul român s-ar putea trezi cu de­clan­şarea unei noi proceduri de infringement, dar şi pus în situaţia retur­nă­rii acelor bani.

Companiile de stat au cele mai mari restanţe
Printre cei mai mari datornici la bugetul de stat se află CFR Marfă, Electroputere Cra­iova, Moldomin şi UCM Reşiţa, a declarat recent directorul Direcţiei Mari Contribua­bili din cadrul ANAF, Andrei Has. În total, datoriile marilor contribuabili pe primele 9 luni ale anului se ridică la 7,8 miliarde de lei. „La 30 septembrie, când au fost publicate a­ceste date, totalul datoriilor marilor contribuabili s-a ridicat la 7,8 miliarde de lei. În general, avem o cotă de a reduce arieratele acestea undeva la 20-25% pe an”, a declarat acesta, precizând că până la finalul anului este posibil ca datoriile să scadă cu 5%.