Extravaganţă
Sunt extrem de uimit văzând că unii, în aceste vremuri de criză, deschid restaurante de sute de locuri, când în realitate tendinţa pare a fi spre bistrourile de 40-50 de tacâmuri. Mai intim, mai şic, mai eficient. Mă rog, poate nu înţeleg eu nimic din socotelile cârciumarilor. Tot aşa m-am mirat văzând noul restaurant ardelenesc din strada Silvestru. Cramă la subsol, salon mare la parter şi un altul şi mai mare, destinat fumătorilor, la etaj. Scară de marmură, perdele duble, profuziune de lampadare şi aplice, parchet sobru. Lenjerie imaculată, scaune matlasate şi spaţiu, mult spaţiu, ceea ce adaugă o notă de eleganţă eleganţei deja prezente. Un superb şemineu care abia aşteaptă prima cădere de omăt ca să îmblânzească frigul cu flăcările sale vesele. Toate astea pentru ce? Când ne-am dus la parter nu era nimeni, iar la etaj un singur cuplu, care a plecat în curând lăsându-ne singuri în imensitate. Meniul în culori bej, roşu şi aur dezvăluie specificul ardelenesc al localului. Colegii au ales pentru felul întâi o ciorbă de varză cu afumătură şi dovlecei în crustă de seminţe de dovleac (original). Pentru mine, răcituri ardeleneşti, tot un fel de piftie, dar cu afumături. Predomina sosul închegat, carnea fiind foarte puţină. Pentru urmare, C. a ales o mămăliguţă în straturi cu jumări, o altă specialitate de dincolo de munţi. B. s-a pricopsit cu vinete umplute cu piept de curcan, bune, le-am gustat. Eu m-am aruncat la o tocăniţă de miel, excelentă de altfel. Fără garnitură, ca să păstrez linia. Doar cu o salată de murături, „hungarian style“. Am fost singurul care a încercat un desert: rug de mere, o prăjitură care seamănă mai mult cu un flan cu mere, destul de înecăcioasă. La capitolul băuturi: am început cu vilmoş - un rachiu de pară, înmiresmat şi deschizător de apetit, apoi un Sauvignon Blanc de Segarcea, un vin limpede, dar cu caracter, şi un Byzantium Rosso di Valachia de la Cramele Prahova, un lichid fără prea mare interes. Câteva sticle de import - din Franţa sau Italia, Uruguay şi Chile, deşi eu aş prefera pe cele din Ungaria, care sunt şi mai corecte la preţ faţă de colegele lor din străinătate sau chiar faţă de cele neaoşe, evident supraevaluate. Ansamblul e, cum spuneam în titlu, extravagant, elegant şi… vid. Poate pentru că este doar la început, cine ştie!? Viitorul ne va spune. Eu vi-l recomand, căci este o experienţă interesantă de făcut, o bucătărie de descoperit. Nota 7.
Transilvania Regia
- Str. Silvestru nr. 67
- Tel.: 021.211.50.18
- 220 lei pentru trei persoane
