Parlamentarii şi-au făcut un o­­bicei din a se juca cu de­contu­rile la sumele forfetare pentru ca­binetele din teritoriu. Cu toate că au primit prin lege spa­ţii de la au­to­rităţile locale, marile par­tide drenează zeci de mii de euro de la bugetul public către or­ganizaţiile locale prin intermediul chiriilor percepute pentru birou­rile parlamentare. O al­tă categorie de parlamentari inventea­ză sedii de partid cu chirii exorbitante doar pentru a nu pierde nimic din suma forfetară de 11.000 de lei pentru fie­ca­re ales, proprietarii se­diilor fiind din cercul prietenilor de partid.

Banii parlamentarilor pentru acoperirea cheltuielilor cu sediile şi utilităţile nu au nicio îngrădire le­ga­lă, astfel că aceştia gestionează cum au chef banii, plătesc către cine vor chirii şi încredinţează con­­tracte de achiziţii. Cam­pio­nul chiriilor pentru sediul de birou parlamentar este de­putatul PD-L Mi­hail Boldea, care a decontat în primele nouă luni ale anului 2009 su­me importante pentru biroul par­lamentar din colegiul unino­mi­nal 9 din Galaţi.

Pentru luna ianuarie cheltuielile cu chiria şi utilităţile decontate de Mihai Boldea au fost de 4.165 de lei, pentru februarie 4.165 de lei, în martie 4.627 de lei, în aprilie 1.386 de lei, în mai 3.486 de lei, în iunie 5.767 de lei, în iulie 4.008 lei, în august la fel, în septembrie cheltuielile cobo­rând uşor, la 3.638 de lei. În total, sumele plătite pentru se­diu au ajuns la 35.250 de lei în primele nouă luni. De­pu­tatul de Galaţi Mihail Boldea a declarat că nu i se pare mare chiria şi că este comparabilă cu cele din Bucureşti. „Spa­ţiul are în jur de 60 mp şi a fost închiriat de la Coope­ra­tiva de Consum. Chiria luna­ră este 3.000 de lei, dar în su­ma totală sunt incluse şi uti­lităţile, şi paza. Este simplu. Am făcut cerere către Primă­ria Galaţi şi nu mi-au dat niciun spaţiu. Atunci ce să fac? Am închiriat singur un spaţiu în care să-mi desfăşor activitatea decent. Cheltuielile sunt din suma forfetară, se taie factură, nu este problema dumneavoastră dacă este prea mare sau prea mică chiria“, a pre­cizat, vădit iritat de întrebare, deputatul Boldea.

Chirie boierească la Flămånzi
Un alt demnitar care a cheltuit sume importante pen­tru sediul de parlamentar este liberalul Neculai Reben­ciuc, care plăteşte lunar 2.500 de lei chirie în oraşul Flă­mânzi, din judeţul Botoşani. Sumele decontate lunar dife­ră în funcţie de utilităţi, dar alesul poporului crede că nu aceasta este adevărata pro­blemă, deoarece ele pot fi uşor controlate, ci cheltuielile cu materialele de întreţinere. Societatea care încasează ba­nii se numeşte Carcom SRL, cu sediul în Dorohoi, şi îi are ca asociaţi pe Aurel Onofrei şi Carmen Onofrei. „Suma nu este mare, mai ales că este vor­ba de două spaţii. Unul este complet utilat şi se poate folosi la orice oră, iar altul este utilizabil numai vara de­oarece nu este racordat la căl­dură. Unul are în jur de 48 mp, iar celălalt are 62 mp. În sumele la care faceţi referire este inclus şi costul cu femeia de serviciu“, spune deputatul Neculai Rebenciuc. O simplă privire asupra cheltuielilor arată însă că această chirie e bine umflată, având în vede­re preţurile din zonă.

Cum se întorc banii la PD-L
Printre sutele de parlamentari care bifează cheltuieli pentru birouri parlamentare care sunt şi sedii de partid se regăsesc Sulfina Barbu şi Dan Radu Zătreanu. Cei doi plătesc pentru un birou parlamentar comun, si­tuat în sectorul 3 din Bucu­reşti, pe strada Hristo Botev nr. 31. Curios este că la aceeaşi adresă unde au cabinetele cei doi deputaţi se află şi PD-L Sector 3 şi Tineretul Demo­crat-Liberal Sector 3. Cei doi parlamentari plătesc chirie pentru sediul de partid sume cuprinse între 1.000 şi 5.000 de lei pe lună, în funcţie de cum au chef să deconteze, doar partidul taie chitanţă.
Deputatul Marin Bobeş a plecat din PSD, acum fiind in­dependent, şi a închiriat pentru cabinetul de parlamentar un sediu de la PD-L. Pentru sediul din Slatina, deputatul plăteşte chirie de 1.500 de lei către Partidul Democrat-Li­beral. „Nu mai sunt la PSD, acum sunt independent. Se­diul meu este închiriat de la PD-L, iar cheltuielile pe biroul de parlamentar variază de la 2-3 la 5 milioane (n.r. - lei vechi). Chiria lunară pentru acest sediu este de 1.500 de lei. În luna septembrie am de­contat pe trei luni cred“, ex­plică deputatul Marin Bobeş.

Statul a dat cu două måini
Prin Legea 90/2003, parti­dele politice au avut posibi­li­tatea să-şi cumpere de la au­torităţile locale, la preţuri de nimic, sediile unde funcţio­nea­ză, deşi acestea erau cotate la milioane de euro. Legea a fost promulgată pe vremea PSD, în 2003, dar cel mai mare beneficiar a fost PD-L, for­maţiunea care deţine, du­pă fuziunea PD cu PLD, cele mai multe sedii. Potrivit legii, fiecare partid putea să cum­pere la valoarea de inventar doar o singură clădire în fie­care arie administrativă, deşi unele formaţiuni politice au deţinut chiar mai multe sedii pe sector, pentru organizaţiile de tineret sau de femei.

Văzându-se proprietari pes­­te noapte, politicienii au de­cis că pot să mulgă în continuare bugetul public, prin închirie­rea sediilor unde sunt „pro­prie­tari“ către politicie­nii aleşi parlamentari. Astfel, toa­te cheltuielile de partid intră în sarcina deputatului care plă­teşte, chipurile, şi chirie la partid. În realitate, o mare par­te din parlamentari iau ba­nii cu o mână de la stat, din su­ma forfetară, şi o duc sub for­mă de chirie la partid. Un sim­plu calcul arată că la o chi­rie de 1.000 de euro pe lu­nă către par­tid, în 4 ani se strâng 48.000 de euro, bani suficienţi pentru a susţine o campanie electorală într-un muni­cipiu. Deconturile parlamentarilor nu au fost luate la puricat de nimeni, astfel că mi­li­oa­nele se scurg nesti­nghe­rite, deşi sta­tul deja a pus la dispoziţie se­dii la preţuri simbolice.

Legea lor, banii noştri
Totul a plecat de la Legea 90/2003 privind vânzarea spa­ţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a uni­tă­ţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice. Potrivit actului în cauză, spaţiile destinate sedii­lor partidelor politice aflate în proprietatea privată a sta­tului sau, după caz, a unită­ţi­lor administrativ-teritoriale pot fi vândute partidelor poli­tice în condiţiile legii. Bene­fi­ciază de prevederile ei numai partidele politice care se reînscriu în condiţiile Legii partidelor politice nr. 14/2003. În cazul imobilelor pentru care există solicitări de restituire, legal formulate şi înregistrate, vânzarea se face numai după clarificarea regimului lor ju­ridic. Partidele politice pot cum­păra în fiecare unitate ad­ministrativ-teritorială spaţiile destinate sediilor acestora. Este vorba însă de un singur spa­ţiu, destinat sediului, la va­loarea lui de inventar. Imo­bilul care urmează a fi astfel cumpărat trebuie să fi fost deţinut cu chirie de către partidul politic respectiv cel pu­ţin trei luni anterior intrării în vigoare a legii. Legea spune că „se pot cumpăra, în muni­ci­piul Bucureşti, un spaţiu pen­tru organizaţia Bucureşti şi câte unul pentru orga­ni­za­ţiile fiecărui sector al muni­ci­piului, destinate sediilor acestor organizaţii, la valoarea de inventar a acestora“.
Sediile partidelor, dobân­di­te în condiţiile legii, nu pot fi înstrăinate sub nicio formă timp de 10 ani de la data cum­părării. Preţul acestor sedii va fi astfel stabilit încât să fie actualizat cu indicele inflaţiei la valoarea de inventar, astfel încât să nu constituie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 43/2003, un scop evident de a obţine un avantaj econo­mic sau politic“. Curios este că politicienii exact asta fac: îşi oferă o serie de avantaje financiare.

Chirii de peste un milion
Numai în primele nouă luni ale acestui an parlamentarii au decontat cheltuieli cu chiriile, în mare parte la partid, în sumă de 1.183.730 de lei. Majoritatea parlamen­tari­lor preferă să deconteze chi­ria şi cheltuielile din biro­urile parlamentare odată cu înce­pe­­rea sesiunilor parla­men­ta­re. Cea mai mare su­mă a fost decontată în luna septembrie 2009, când deputaţii au solicitat 157.807 lei pen­tru plata chiriei şi a utili­tăţilor.