Indiferent de numele preşedintelui ales pe 7 decembrie, de cel al premierului desemnat sau de componenţa viitorului guvern, un lucru este sigur pentru 2010: românii vor plăti TVA majorată. Fie de la începutul anului, caz în care majorarea va fi una mai redusă, fie de la mijlocul anului, când există pericolul creşterii taxei pe valoare adăugată la 22%. Acesta este preţul actualei crize politice, al decalării alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare şi europarlamentare, care au transformat România în ultimii doi ani într-un veritabil câmp de luptă electorală cu mijloace populiste.
România va depăşi cu brio deficitul convenit pentru acest an cu FMI, de 7,3% din PIB, urmând a termina anul 2009 cu un deficit de 8,1% din PIB, potrivit metodologiei ESA-95, susţin surse din Ministerul Finanţelor Publice (MFP). Acesta ar putea fi redus cu 0,3-0,4%, însă nu­mai în condiţiile în care Guvernul va reuşi să-i trimită pe bugetari, cu for­ţa sau cu vorba bună, în conce­diu fără plată. Pentru a limita ni­ve­lul ridicat al deficitului, probabil că MFP va reporta pentru prima parte a anului 2010 şi unele plăţi. În plus, împrumuturile, în lei şi în valută, contractate de Guvern în ultima par­te a anului pentru compensarea amânării plăţii celei de-a treia tran­şe a împrumutului convenit cu CE, FMI şi BM, vor ridica datoria publi­că internă scadentă în 2010 la apro­ximativ 5-5,5% din PIB. Iar obiectivul de deficit convenit cu insti­tu-ţi­ile internaţionale pentru anul vii­tor este de 5,9% din PIB. La un PIB similar cu cel al acestui an, de 500-525 miliarde de lei (creşterea eco­no­­mică pentru 2010 fiind una in­signifiantă, de 0,5%), rezultă că vii­to­rul executiv va trebui să scadă cheltuielile bugetare cu peste 11 mi­liar­de de lei pentru a se încadra în ţin­ta de deficit bugetar. La acestea se vor adăuga şi cheltuielile cu plata do­bânzilor aflate în creştere accelerată, potrivit ministrului de­mis al finanţelor, Gheorghe Pogea. Con­form declaraţiilor sale, în 2009 acestea se vor ridica la 1,5% din PIB.

Romånia spune adio zonei euro
Dar cum de s-a ajuns la această situaţie deplorabilă a finanţelor pu­blice? Un răspuns l-a dat economistul-şef al Băncii Naţionale a Ro­mâniei (BNR), Valentin Lazea. „Ro­mânia a fost izolată pentru deteriorarea dramatică a deficitului bugetar, de la 2,5% din PIB în 2007 la 5,4% în 2008 şi la circa 7,3% din PIB în acest an, şi principalele elemente ca­re au dus la această deteriorare au fost nesustenabilitatea majoră­ri­lor de pensii, cu circa două procen­te din PIB, şi a salariilor bugetare, cu aproape 3% din PIB. Dacă am eli­mina aceste creşteri nesustenabile din deficit, am vedea că încă ne-am putea înscrie în criteriile de la Maas­tricht“, a afirmat Lazea. Aces­ta este şi motivul pentru care, consideră economistul-şef al BNR, ritmul de scădere a deficitului bugetar avut în vedere anul viitor, la nu­mai 5,9% din PIB, e modest, ţinånd cont de faptul că până în 2012 indicatorul trebuie să ajungă sub 3% din PIB. „Trebuie să se hotărască România dacă vrea şi când vrea să adere la zona euro. BNR şi-a exprimat opţiunea“, a spus oficialul băncii centrale, după ce a fost întrebat dacă mai poate fi atins obiectivul de adoptare a euro în 2015. România şi-a fixat aderarea la zona euro în 2015, ceea ce înseamnă că trebuie să intre în Mecanismul ERM II în 2012. Înainte însă de a intra în zona euro, o ţară trebuie să res­pecte criteriile stabilite prin Tratatul de la Maastricht, respectiv să se afle timp de minimum doi ani în ERM-2, perioadă în care moneda naţională poate fluctua într-un in­terval de plus-minus 15% faţă de eu­ro. De asemenea, inflaţia nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media rate­lor inflaţiei din cele mai perfor­man­te trei state membre, iar deficitul bugetar nu se poate plasa peste 3% din PIB. Un al treilea criteriu este ca datoria publică să nu depă­şeas­că 60% din PIB. La cum se pre­zintă datele economice în prezent, ultimele două criterii par de nea­tins pentru 2012. Deficitul nu va putea fi redus atât de abrupt în nu­mai doi ani, iar datoria guvernamentală va creşte exponenţial, în ab­senţa unor măsuri drastice de re­ducere a cheltuielilor publice sau majorării unor impozite. În plus, 2012 va fi şi primul an de rambursare a împrumutului de la CE, FMI şi BM, iar după cum evoluează struc­tura datoriei guvernamentale, cu o evoluţie ascendentă a componentei pe termen scurt, mai mult ca sigur în acelaşi an se va înregistra şi un record al scadenţelor datoriei interne. În actualul ritm de creştere a datoriei publice, probabil că în 2012 România nu se va mai lăuda cu un nivel al datoriei de 30% din PIB, ci va sări de 60%.

Şantajul FMI: Ne vedem la primăvară
Oficialii MFP sunt conştienţi de aceste date şi dau ca sigură, chiar da­că informal, majorarea TVA în 2010. Restructurarea radicală a apa­ra­tului bugetar şi a sistemului de pensii este puţin probabilă, din mo­­tive politicianiste, chiar dacă urmează trei ani fără alegeri în Ro­mânia. Refuzul politicienilor ro­­-mâ­ni de a accepta realitatea a fost sesizat şi de FMI, acesta fiind pro­babil motivul pentru care instituţia fi­nanciară internaţională a anunţat că tranşa a treia va fi acordată Ro­mâ­niei în luna martie. Întrebat da­că există posibilitatea primirii tran­şe­lor trei şi patru concomitent, Ton­ny Lybek, reprezentantul FMI în România, a răspuns că este foar­te posibil, având în vedere că o mi­siune de evaluare a Fondului pentru acordarea tranşei a patra este programată să vină în România la sfârşitul lunii ianuarie sau înce­pu­tul lui februarie. El a arătat însă că amânarea va depinde de momentul adoptării bugetului pentru 2010. „Dacă va fi o întârziere, va trebui să întrebaţi politicienii“, a spus Lybek. Lucru pe care presa l-a făcut imediat. Răspunsul premierului demis Emil Boc a venit prompt: „Gu­vernul e pregătit pentru toate scenariile. Ţara va avea resurse pentru acoperirea tuturor deficite­lor“. Doar dacă BNR decide micşo­ra­rea rezervelor minime în euro la 10%, iar băncile comerciale vor fi­nanţa statul român. Deşi are şi a­cest proces o limită, pentru că infla­ţia rezultată le va compromite por­tofoliul de credite.

Părinţii (revizuirii) Constituţiei
Dar poate că politicienii ar trebui întrebaţi şi în legătură cu mo­tivele pentru care s-a decis transformarea anului 2009 într-unul electoral, fapt ce a anulat orice disponibilizare sau micşorare de salarii în sectorul public. Ca să nu mai vorbim de reformarea sistemului de pensii. Puţină lume îşi aminteşte entuziasmul cu care au fost primite decalarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare şi majorarea mandatului prezidenţial de la 4 la 5 ani. Comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei a votat în u­nanimitate acest amendament constituţional. Iar iniţiativa privind mandatul de cinci ani al preşedintelui României a aparţinut repre­zen­tanţilor din Comisie ai PNL, PD şi parlamentarului Antonie Iorgo­van, având ca motivare asigurarea decalării alegerilor prezidenţiale de alegerile parlamentare.

Politică şi (non)reformă
Dar poate că actuala criză i-a res­ponsabilizat pe politicieni. Pu­ţin probabil, fapt recunoscut indirect şi de Economist Intelligence Unit (EIU), potrivit căruia respec­ta­rea în totalitate de către noul gu­vern a programului cu FMI ar intra în conflict cu sindicatele din sectorul public şi s-ar crea riscul unor tensiuni sociale. „Oricare ar fi complexitatea politică a noului guvern, sunt dubii dacă acesta va implementa tăierile dure de costuri din sectorul public, inclusiv reducerile salariale şi de pensii cerute de FMI“, menţionează EIU.
În plus, România este deja în urmă în ceea ce priveşte câteva ce­rinţe ale politicilor aferente programului multilateral de asistenţă, în special în ceea ce priveşte austeritatea fiscală. „Cu cât se prelungeşte criza politică, cu atât mai mari vor fi şansele unor întârzieri în implementarea măsurilor asumate cu FMI, dar şi în acordarea următoa­re­lor tranşe“, se mai arată în raport.

De ce TVA?
Puşi în faţa alternativei disponibilizării mai multor sute de mii de bugetari sau a majorării unei taxe importante, politicienii vor opta mai mult ca sigur pentru cea de-a doua variantă. Motivul: astfel vor dis­persa costurile asupra tuturor contribuabililor. Iar singura taxă majoră ce poa­te fi majorată cu oarecare eficienţă e TVA. Ponderea impozitului pe venit în totalul înca­sărilor buge­tare este mică, iar celălalt impozit ca­re aduce încasări importante (CAS) se află deja la un nivel-record la ni­ve­lul statelor membre UE. Pro­ba­bil că vor fi majorate considerabil şi im­po­zitele pe proprietate, acestea fiind cele mai inelastice. Nimeni nu re­nun­ţă la proprie­tate numai ca să nu plătească im­po­zit. Guvernul vrea de altfel să pro­fite şi de faptul că sectorul privat şi-a restrâns deja consu­mul, ca ur­ma­re a crizei, cu 15%, spe­rând că acesta a atins nivelul minim, dincolo de care orice majorare de TVA va avea o elasticitate scă­zută, neafectând încasă­rile buge­tare. Cu toate acestea, până după alegerile pre­ziden­ţia­le niciun oficial nu va recunoaş­te că este analizată majora­rea TVA, deşi s-au făcut simulări pe această temă. Dimpotrivă chiar, MFP dă comunicate prin care neagă a­ceas­tă posibilitate, iar secretarul de stat Graţiela Iordache, membru PD-L, face chiar apologia reformei siste­mului pubic. „Această criză se poa­te dovedi o oportunitate pentru a reforma puternic, din punct de ve­de­re economic şi financiar, statul ro­mân şi finanţele statului român. Multe dintre cheltuielile statului ro­mân, în special cele cu pensiile şi salariile, sunt, în mod cronic, ridicate în România faţă de ce ne permitem, fiind aproape dublu, ca pon­dere în PIB, faţă de cât sunt în alte state ale UE. Această criză ne poate da oportunitatea de a transforma sta­tul dintr-o frână într-un factor ca­re să contribuie la creşte­rea econo­mi­că a României. Trebuie să învă­ţăm din aceste lecţii ale trecutului, pentru a evita politicile prociclice. Ma­jorările de taxe ar fi o mare gre­şeală, pentru că s-ar dovedi că sunt politici prociclice şi nu trebuie să repetăm gre­şelile trecutului“, a afirmat săptă­mâna trecută Iordache.

Valentin Lazea, economistul-şef al Băncii Naţionale a Ro­måniei (BNR):
„România a fost izolată pentru deteriorarea drama­tică a deficitului bugetar, de la 2,5% din PIB în 2007 la 5,4% în 2008 şi la circa 7,3% din PIB în acest an şi principalele elemente care au dus la această deteriorare au fost nesustenabilitatea majorărilor de pensii, cu circa două procente din PIB, şi a salariilor bugetare, cu aproape 3% din PIB“