Chiar dacă suma pusă la dispoziţia României de către Uniunea Europeană pentru investiţii în domeniul energiei, prin intermediul fondurilor structurale, este absolut derizorie, doar 700 de milioane de euro pentru perioada 2007-2013, autorităţile de la Bucureşti nu au reuşit să definitiveze absolut niciun contract de finanţare, de doi ani încoace. Reabilitarea termică a locuinţelor, program demarat încă din 2005, ar fi putut atrage fonduri europene de miliarde de euro, dacă România ar fi solicitat acest lucru Comisiei Europene. Condiţiile stricte de cheltuire a banilor şi supravegherea circuitului de către experţii europeni sunt principalele motive pentru care Guvernul a preferat să ocolească finanţarea europeană.
Sectorul energetic din Româ­nia are nevoie de investiţii de aproape 30 de miliarde de euro în următorii ani. Cu toate acestea, guvernele care s-au succedat din 2004 încoace, când s-au început negocierile de aderare la UE, nu au avut în vedere posibilitatea de a atrage o parte din finanţările necesare prin intermediul fondurilor de preaderare sau postaderare. Prin comparaţie, domeniul agriculturii a depăşit de departe alte sectoare economice din România, la capitolul finanţare din fonduri europene, în sensul că acestuia îi revin nu mai puţin de 11 miliarde de euro, din totalul de 35 de miliarde de euro pe care UE i-a pus la dispoziţia Româ­niei până în 2015. De miliarde de euro beneficiază şi investiţiile în do­meniul mediului, pe când pentru sectorul energiei electrice şi termice, fondurile structurale alocate nu depăşesc 700 de milioane de euro. Da­că am lua în considerare încă apro­ximativ 200 de milioane de euro, fonduri structurale destinate sectorului energetic pe filiera me­diu, ajungem la concluzia că din bani europeni nu se asigură pentru energie nici măcar 2% din totalul fondurilor alocate României. Cine este de vină? Nimeni alţii decât guvernanţii noştri, care nici măcar nu au luat în calcul această variantă de fi­nanţare. În cadrul Planului Naţional de Dezvoltare a României, elaborat încă înainte de aderare, cadrul de referinţă a ignorat cu desăvârşire aceas­tă posibilitate. Indiferenţa nu se opreşte însă aici.

Tot mai bine cu bani de la buget
Programul de reabilitare termică a locuinţelor a fost lansat cu surle şi trâmbiţe în 2006, o parte a finanţării venind de la bugetul de stat, iar cea­laltă parte de la beneficiari şi, eventual, de la autorităţile locale. Sesi­zând din vreme insuficienţa fondu­ri­lor şi mai ales limitele pe care le im­punea bugetul de stat, mai multe ţări din Estul Europei, care au înce­put şi ele să aplice un program ase­mă­nător de reabilitare termică a lo­cuinţelor, au solicitat Comisiei Eu­ro­pene (CE) finanţare prin intermediul fondurilor structurale. România s-a alăturat şi ea grupului acestor ţări (grupul de la Vişegrad), dar a renun­ţat ulterior la demersurile pe lângă CE. Mai mult, la insistenţele specialiştilor, Legea privind programul de reabilitare termică prevedea şi un capitol referitor la programul secto­rial şi atragerea de fonduri structurale, numai că s-a renunţat la el şi n-au mai fost făcute demersurile pentru conectarea la fondurile euro­pene. Dacă ar fi urmat să primim fon­duri structurale pentru reabili­ta-rea termică, banii nu mai puteau fi cheltuiţi după bunul plac al autori­tă­ţilor, iar devizele de cheltuieli nu ar mai fi putut fi umflate, cum se în­tâmplă în momentul de faţă. Aşa se face că, după trei ani de la lansarea Programului de reabilitare termică, au fost prinse în lucrări circa 100 de blocuri de locuinţe, dintr-un total de peste 80.000 de blocuri. Anul acesta programul a fost relansat în forţă, în condiţiile în care de la bugetul de stat s-au acordat 360 de milioane de lei, dar succesul lui ar fi fost altul dacă am fi beneficiat şi de fonduri europene.

După modelul steagurilor lui Pristanda
Să revenim însă la puţinii bani pe care i-am negociat cu UE pentru sectorul energetic şi pe care nu suntem în stare să-i luăm.
Există, în momentul de faţă, trei mari domenii ce pot fi finanţate prin intermediul fondurilor structurale: domeniul energiei regenerabile, creşterea eficienţei energetice atât la populaţie, cât şi în industrie, şi domeniul investiţiilor de mediu, pentru reducerea emisiilor de gaze. Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Econo­mice” conţine şi Axa prioritară 4, intitulată  „Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice”. Programul se bucură şi de înfiinţarea unui Organism In­termediar pentru Energie, pe lângă Ministerul Economiei. Schimbarea succesivă a guvernelor şi a miniş­tri­lor energiei a avut, între altele, ca efect şi amânarea creării instrumentelor instituţionale necesare atragerii fondurilor. „La aşa specia­lişti, aşa metodologii”, a fost urmă­toarea piedică în accesarea fondu­ri­lor, căci din aceste elemente birocra­tice nimeni nu a înţeles nimic. De­sigur, ne referim la potenţialii beneficiari. În fine, regulile jocului se schimbă sistematic, pe măsură ce metodologiile se vor îmbunătăţite. S-a ajuns astfel ca în doi ani să avem aprobate doar câteva contracte, dar bani atraşi zero. Concret, pentru fi­nanţări în domeniul resurselor re­ge­nerabile de energie, eficienţă energetică şi transport au fost depuse 62 de proiecte, din care 52 pentru re­surse regenerabile, 3 pentru eficien­ţă energetică, două pentru instalaţii mari de ardere şi 5 pentru transport. Finanţarea solicitată este de peste 1,3 miliarde de lei, proiecte eligibile sunt 34, iar proiecte evaluate (după etapa de eligibilitate) doar 23, pentru care finanţarea se ridică la 660 de milioane de lei. În final, spre apro­bare au fost depuse doar 14 pro­iecte (12 ale agenţilor economici şi două ale autorităţilor locale), a căror valoare de finanţare este de doar aproximativ 250 de milioane de lei. Bineînţeles, nu s-a primit încă ni­ciun euro.

Lege fără norme
Indolenţa autorităţilor nu se opreşte aici. În domeniul investi­ţii­lor în surse regenerabile de energie, care au devenit prioritare pentru UE, România a reuşit să elaboreze o lege abia anul trecut. Numai că aceasta n-a fost însoţită şi de norme de aplicare. La un an după apariţia legii, investitorii solicită cu insistenţă publicarea normelor, numai că nu prea are cine să-i audă. Mariana Gheorghe, directorul general al Pe­trom, declara zilele trecute că „este nevoie de o hotărâre de guvern pentru aplicarea Legii 220. Facem un apel să se acorde prioritate acestei legi, pentru că fără un cadru legislativ stabil şi adecvat nu se pot lua de­cizii de investiţii. E nevoie de ac­ţiu­ne în următoarele şase luni”. Acest sector al energiei regenerabile poate să devină un factor de creştere economică pentru România, consideră şi Consiliul Investitorilor Străini, pe care nu-i ascultă însă nimeni. Cu toate acestea, ministrul economiei, Adriean Videanu, aruncă responsa­bilitatea finanţării în cârca băncilor comerciale, care „ar avea o birocraţie de neînţeles” în ceea ce priveşte fi­nanţarea proiectelor de investiţii în surse regenerabile de energie „susţi­nute şi de fonduri europene”. Halal susţinere!
Pe fondul lipsei banilor de inves­tiţii în domeniul energetic, privatiza­rea unităţilor de producere a ener­giei ar putea fi o soluţie. Numai că nici cu acest lucru nu sunt de acord politicienii din România. Secretarul de stat în ministerul economiei, Tudor Şerban, spunea de curând că privatizarea unor societăţi din do­menii strategice ar trebui oprită. Mai nuanţat, ministrul Videanu zice că nu-l interesează privatizările cantitative, ci cele calitative: „Nu vreau să vând companii sau active. Vreau parteneri străini care să vină cu li­chi­dităţi pentru dezvoltarea business-ului. Sigur, dacă avem o ofertă de nerefuzat, putem să facem şi asta”. Deocamdată nimeni nu bate la poarta noastră, din rândul posibililor investitori.

Dezgheţul de iarnă
Ministerul Economiei a încheiat, săptămâna trecută, cu cinci companii şi o autoritate locală, contracte de investiţii în unităţi de producere a electricităţii şi căldurii în valoare totală de 269 de milioane de lei, din care 114 milioane fonduri ne­rambursabile. Proiectele fac parte dintr-un total de 14 cereri de finanţare aprobate în cadrul Programului Operaţional „Creşterea competitivităţii economice”, se arată într-un comunicat al instituţiei.
Aceste proiecte vizează construcţia unor unităţi de producţie a energiei cu o pu­te­re de 31,557 MW pe partea de electricitate şi de 30,55 MW, pe partea de pute­re termică. Acordurile vor fi semnate cu societăţile Hidroconstrucţia, Rom­electro, Unicom 3N 2000, Romconstruct, Balkan Hydroenergy şi Primăria Beiuş.