La licitaţiile de deschidere a sezo­nului toamnă-iarnă (6 septembrie-15 octombrie), semnalam o aşezare a încasărilor în tendinţele indicate de sezonul trecut: vânzări procentual mari la Artmark, printr-o strategie de promovare agresivă şi fastuoasă, dispariţia din peisaj a Casei Pogany, îndreptarea în aceeaşi „direcţie“ a Casei Monavissa, deplasarea Casei Alis din zona de performanţă în zona de subzistenţă, menţinerea la ace­eaşi cotă de vânzări a Casei Gold­art. Ultimele şase licitaţii (desfăşu­rate la Goldart, Alis şi Monavissa) pun în evidenţă o revenire uşoară la Alis şi o prăbuşire totală la Monavissa.
Pe 15 octombrie, la Art­mark avusese loc o premieră interesantă: intra­rea în clasamentul celor mai scumpe tablouri, vândute la lici­ta-ţie în România, a unei lucrări străi-ne: „Paysage du Midi“, tablou a­parţinând pictorului francez Ar­mand Guillaumin. Pictura fusese adjudecată la preţul de 60.000 de euro, cu 100 de euro mai scumpă decât cel mai scump tablou al lui Grigorescu. Care, în felul acesta, a fost scos din top. Guillaumin nu a reuşit însă menţinerea în clasament decât o lună şi jumătate, adică până pe 31 octombrie.

Regina Maria şi Horia Sima, „adversari“ în licitaţie
Goldart a avut, la licitaţia din 25 octombrie, încasări totale de 49.000 de euro, cu un indice de performan­ţă de 25,64%. Încasările la secţiu­nea artă plastică au fost de 45.000 de euro, cea mai scumpă lucrare ad­ju­decată fiind semnată de Gheor­ghe Petraşcu („Cafenea la Tur­tucaia“ - 16.320 de euro). Prin­tre cele 30 de lucrări vândute s-a remarcat o frumoasă acuarelă semnată de Regina Maria („Maci“ - 3.850 de euro). Lu­crarea are graţia şi puritatea acua­re­lelor realizate de Ottilia Michail Ote­teleşeanu care, aşa cum se ştie, a fost pictoriţa casei regale. Nu este exclus ca Regina Maria să fi luat lecţii de la aceasta. Printre lucrările interesante dar nevândute, una purta semnă­tura Ceciliei Creţulescu Stork şi era un portret al liderului legionar Horia Sima.
La licitaţia din 8 noiembrie s-a remarcat în primul rând o creştere a indicelui de performanţă a vânză­rilor la secţiunea artă plastică, de la 25,64% la 45,6%. Încasările globale au crescut şi ele la 61.713 euro, faţă de 49.000 în 25 octombrie. Cele mai scumpe lucrări adjudecate au fost două tablouri de Lucian Grigo­res­cu (9.074, respectiv 4.072 de eu­ro), un tablou de Jean Cheller (4.650 de euro), unul de Kimon Loghi (3.500 de euro) şi încă unul de Ana As­va­durova Ciucurencu (3.030 de euro).

Tonitza face presiuni asupra clasamentului
La Alis, pe 31 octombrie, deşi in­dicele de performanţă nu a fost ie­şit din comun (24,6%, cu 15 tablouri vândute, din 61), încasările au fost de-a dreptul neaşteptate (117.000 de euro), prin comparaţie cu cele de la licitaţia anterioară, din 18 octom­brie (16.300 de euro). Practic, vân­ză­rile au fost de 86 de ori mai mari. Grosul banilor a venit de la secţiu­nea pictură (111.800 de euro), celelalte secţiuni având încasări nesemnificative. De altfel, la secţiunile o­ro­logerie, icoane, covoare şi mobi­lier nu s-a vândut nimic. Tabloul ca­re a ridicat nivelul încasărilor a fost „Spaniolă“, un superb portret de Nicolae Tonitza, adjudecat cu 86.267 de euro. Acesta a modificat şi clasamentul celor mai scumpi 10 artişti vânduţi prin licitaţiile ro­mâ­neşti, „izgonindu-l“ pe francezul Armand Guillaumin, care-l scosese din top pe ultimul Grigorescu. „Spa­niolă“ a luat locul în ierarhie pe poziţia a şasea. În acest mo­ment, Tonitza domină topul cu cinci poziţii ocupate, din zece.
La licitaţia din 14 noiembrie s-a mai „calmat“ nivelul încasărilor globale (a coborât la 67.317 euro), dar a crescut indicele de perfor­man­ţă la 35% (21 de lucrări vân-dute, din 60 ofertate). Cel mai scump tablou adjudecat a fost tot de Tonitza („Flori“ - 32.580 de eu­ro), dar n-a putut intra în top 10 pentru că limita de jos a acestuia este de 60.307 euro (Gh. Petraşcu - „Podul Alcantara“). S-au mai vân­dut: un Sabin Bălaşa cu 4.190 de euro („Tineretul“), un Paul Scortes­co („Turc şezând“ - 1.862 de euro), un Ipolit Strâmbu („Nud pe canapea“ - 1.630 de euro) etc.

La Monavissa nici nu se poate vorbi de procente
Monavissa a atins, la licitaţia din 15 noiembrie, apogeul contra­performanţei sale. Practic, aproape că nici nu se mai poate vorbi de o vânzare în procente, ci în număr de obiecte. A vândut, pe toate cele trei secţiuni, 16 piese în total: 13 cărţi, două obiecte decorative şi un singur tablou. Aceasta în condiţiile în care nu se poate spune de fel că n-a avut ofertă serioasă. Lista celor 59 de lucrări plastice prezente în licitaţie este aproape impresionan­tă. Iată câteva nume de autori: Sa­muel Mützner („Peisaj cu stânci“ - ulei pe carton), Arthur Verona („Pei­saj din Brăila“ - ulei pe lemn), Corneliu Baba („Autoportret“ - ulei pe pânză), Kimon Loghi („Femeie în faţa casei“ - ulei pe pânză), Gh. Vânătoru („Fată în costum popular“ - ulei pe carton), Alexandru Ţi­p­oia („Compoziţie cu violoncel“ - ulei pe carton), Bogdan Pietriş („Peisaj de iarnă“ - ulei pe pânză), Miliţa Petraşcu („Nud pe scaun“ - ce­racolor pe hârtie), Iosif Iser (Ca­ricatura lui Theodor Antoniu - tuş pe hârtie), Constantin Piliuţă (un tuş pe hârtie), Mişu Teişanu („Ini­mă însângerată“ - tehnică mix­tă/ hârtie), Mircea Şeptilici („Por­tretul actriţei Tanţi Cocea“ - creioane co­lo­rate/hârtie), Nicolae To­nitza (do­uă desene în tuş), Augus­tin Costi­nescu („Balerina“ - ulei pe carton), Ra­du Dărângă („Notre Dame de Pa­ris“ şi „Doamnă cu pă­lărie“ - teh­ni­că mixtă), Nicolae Am­brozie, Lili Pan­cu, Irina Codrea­nu, Lucia Dem. Bălăcescu, Ion Pan­teli Stanciu, N. De­lavrancea Dona etc… Ei bine, din toate aceste lu­crări nu s-a vân­dut de­cât una: un desen în creion de Iri­na Codreanu, intitulat „Ţă­ran­că bretonă“. Preţul: 233 de euro. Asta a însemnat întrega vân­zare la sec­ţiu­nea pictură. Indice de „per­for­manţă“ - 1,7%. To­talul înca­să­ri­lor: 1.181 de euro.
Este aproape inexplicabil cum s-a ajuns la această situaţie. Pare un re­fuz programatic al colecţionari­lor de a cumpăra lucrări de la Casa de li­ci­taţii Monavissa. Credem că a­ceas­tă sancţiune severă îşi are ori­ginea în gre­şelile de management făcute în 1997. De atunci Monavissa se află în­tr-o cădere liberă constan­tă şi de neoprit. Iar rezultatul ulti­mei licitaţii e atât de concludent, încât e clar că se impune o strategie nouă, un concept inovator sau un alt tip de afacere. Dis­pariţia Casei Mo­navissa de pe pia­ţa comerţului cu artă ar avea însă un efect negativ asupra tuturor licita­ţi­ilor şi a pre­ţurilor de vânzare a obiec­telor de artă. Cu cât sunt mai puţine asemenea case, cu atât e mai înceată atingerea unei cote de piaţă de nivel european, a plasticienilor români - fie ei clasici sau contemporani -, în concordanţă cu valoarea lor artistică.

Clasamentul general actual (noiembrie 2009)
  1. „Aişe“ (Camil Ressu) - 160.000 de euro (Artmark)
  2. „Port“ (Marcel Iancu) - 130.000 de euro (Artmark)
  3. „Fata în roz“ (N. Tonitza) - 120.000 de euro (Artmark)
  4. „Minora“ (N. Tonitza) - 104.360 de euro (Goldart Gallery)
  5. „Studiu pentru un portret“ (N. Tonitza) - 97.000 de euro (Monavissa)
  6. „Spaniolă“ (N. Tonitza) - 86.267 de euro (Alis)
  7. „Păunii privirilor“ (Ion Ţuculescu) - 80.000 de euro (Artmark)
  8. „Nud cu eşarfă galbenă“ (Theodor Pallady) - 75.758 de euro (Alis)
  9. „Nud văzut din spate“ (N. Tonitza) - 70.422 de euro (Alis)
10. „Toledo - Podul Alcantara“ (Gh. Petraşcu) - 60.307 euro (Alis)