După ce ai văzut Roma toamna, nimic nu mai are importanţă. Ai văzut trecutul şi ai dat nasul cu prezentul. Viitorul mai poate să aştepte. Dar după ce ai făcut kilometri în şir şi simţi că încă puţin şi ai să începi să te târăşti, vine momentul să te opreşti. După ce ai învăţat să eviţi cu dibă­cie, fruct al unei îndelungate experienţe, restaurantele pentru turişti, ajungi în superba Piazza di Spagnia. Lipită de ea, într-un colţ al ve­chiului oraş, la picioarele lui Trinita dei Monti, se află un restaurant pe care nu l-aş rata pentru nimic din lume. Acolo vei vedea exact ce înseamnă „cucina romana“. Aia ade­vărată. Desigur că decorul este clasic pentru un restaurant de genul acesta. Mese de lemn, veselă şi lenjerie albă impecabilă, argintărie sclipitoare. Un plus ar fi doar sala interesantă a „colecţiilor“, unde panourile pe teme de tir­bu­şoane, vase de aramă, pahare sau farfurii sunt martorii pasiunilor proprietarilor. Afa­ră este o terasă unde ne aşezăm, J. şi cu mine, pentru un dineu tardiv. Afară, căci serile sunt blânde chiar în noiembrie şi, în plus, afară se mai poate încă (pentru cât timp oare?) fuma. Odată aşezaţi, alegem ceea ce ştim că este tipic pentru această parte atât de specială a Italiei. La felul întâi: „carciofo alla Giudia“, an­ghinare du­blu prăjită, cine n-a mâncat încă, mu­sai să facă această savuroasă experienţă, şi „puntarelle con alici“, adică anşoa marinate cu o varietate de păpădie, un regal pentru palat. La felul al doilea urmăm tradiţia şi co­man­dăm o „coda alla vaccinara“, coadă de vită măcelărească, îndelung fiar­tă şi agrementată cu un sos dulce-acrişor din care nu lipsesc morcovii, ţelina şi ierburile aromatice. Pentru J., iubitoare de peşte, un „spigola al forno“, lup de mare la cuptor cu o garnitură de spanac „al dente“. La desert eu am ales fragi proaspeţi cu puţină smântână pe deasupra (rău pentru siluetă) şi ea un sorbet de lămâie, unul dintre deserturile care fac cinste Cizmei. Pentru a uda cum se cuvine asemenea bucate am ales să fim modeşti şi ne-am mulţumit cu o carafă de vin alb banal, de-al „casei“, în fond un Frascati frumos mirositor, dar tânăr în gură pentru numai cei 7 euro plătiţi pentru un litru. Servi­ciul este ine­ga­labil prin gentileţe şi înţelegere pentru bieţii stră­ini ce suntem. Este evident unul dintre cele mai bune restaurante populare şi populate din car­tierele vechi ale Romei. Îi acord cu certitudinea că va fi mereu egal lui însuşi un 8/10.

Alla Rampa
✔ Piazza Mignanelli nr. 18, Roma
✔ Tel.: 0039.066.782.621
✔ 42 euro pentru două persoane