La preluarea mandatului, acum cinci ani, noul preşedinte al ţării ne-a promis că totul va fi altfel decât se petrecuse până atunci. Vom încheia socotelile cu „măi, animalule!“, nu vom mai avea o „anumită parte a presei“, ne vom des-solidariza de „meandrele concretului“ şi cu siguranţă nu vom avea un preşedinte „lider şi strateg european“, dar nici unul „înfrânt de sistemul ticăloşit“, pătat cu cerneală albastră la ieşirea dintr-un spaţiu public.
Pe scurt, noul conducător iubit sau urât ne va aduce prosperitate, lămurirea erorilor trecutului, o perspectivă îmbietoare şi un bun început al unei vieţi pline de satisfacţii individuale şi naţionale. Pentru că nu avem un bilanţ oficial al mandatului Traian Băsescu, nu putem să presupunem decât că acea cuvântare din faţa Parlamentului a ţinut loc de concluzie, caracteristica generală fiind aceea de prea multă ficţiune împănată cu fapte reale.
Şi cum în istoria orală, cea transmisă de la bunic la nepot, cifrele şi semnele de punctuaţie din Monitorul Oficial nu ţin loc de carte de istorie, fiecare îşi face propriul bilanţ al preşedintelui en-titre. De semnalat pentru cronicarii vremii faptul că românii ţin mult mai bine minte replica de la Revoluţie cu „Mircea, fă-te că lucrezi“ decât numărul real al morţilor din decembrie ’89.
Aşadar, folcloristic vorbind, Ion Iliescu a rămas în mintea românilor cu sintagmele citate mai sus, Emil Constantinescu de ase-menea, cu cele scrise anterior. Fiecare în parte a făcut multe lucruri, mai bune, mai puţin inspirate, mai rele chiar, pe perioada mandatului, dar fiecăruia i se pot bifa, în dreptul realizărilor, cel puţin câteva momente de referinţă.
În ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu, românii nu vor uita cu siguranţă de „ţiganca împuţită“, „ţepele din Piaţa Universităţii“ - ruginite, fireşte, „măi găozarule!“, „blonda de la Cotroceni - o pată de culoare“. Asta deşi, în faţa Parlamentului şi în copie la Monitor, Băsescu forţează nota, realitatea şi chiar memoria colectivă, vorbind despre: reforma în educaţie, aderarea la Uniunea Europeană, creşterea economică din perioada 2004-2008, reformarea serviciilor secrete - bifate pe lista realizărilor preşedintelui. De observat numai că aderarea la UE a fost muncită de toate guvernele anterioare, reforma în educaţie e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire, serviciile secrete sunt din ce în ce mai haotice, iar în privinţa creşterii economice aduc spre studiu declaraţia fostului premier Petre Roman, care spune că nu poţi să fii corect, credibil, când declari că cel mai slab guvern postrevoluţionar este cel al lui Tăriceanu, când vii şi spui, la sfârşit de mandat, că ai avut cea mai mare creştere economică exact în perioada când guvernul Tăriceanu era la putere. Nu pot să te cred! Ba cred că trebuie să credem tot, până la ultima firimitură, atâta vreme cât esenţa mandatului prezidenţial din ultimii 5 ani a fost nu doar „dezbină şi stăpâneşte“, ci mai ales „promite şi apoi reformulează“.
Dacă în ceea ce-l priveşte pe Ion Iliescu este de netrecut cu vederea afirmaţia făcută în 2001, la Focşani, potrivit căreia „sfânta proprietate privată este un moft“, tot aşa nu poate rămâne nesancţionată atitudinea de pescar într-o apă din ce în ce mai tulbure, cum este România acum, a lui Traian Băsescu. Şi în urma relaxării de la pescuit nici măcar nu s-a născut vreo soluţie miraculoasă pentru ţară, ci doar obsesii: moguli, Hrebenciuc, Vanghelie. Însă nu e cu supărare, pentru că doar EBA ne-a învăţat: poţi să ai şi succesuri în viaţă, poţi avea şi eşece, pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine...
