În 2010 vor ajunge la scadenţă titluri de stat în valoare de 30 de miliarde de lei
Amânarea celei de-a treia tranşe de la Comisia Europeană (CE) şi de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) va face ca Executivul să finanţeze plata titlurilor de stat scadente în ultimele două luni ale anului şi deficitul bugetar din aceeaşi perioadă prin emisiuni de titluri de stat pe termen scurt. În 2010 România va fi nevoită să găsească, în lipsa majorării unor taxe, resurse de finanţare atât a deficitului bugetar de 5,9% din PIB, cât şi de refinanţare a unei datorii publice interne de 5,7% din PIB, scadentă anul viitor.
Nota de plată a actualei crize politice, care a dus la amânarea celei de-a treia tranşe de la CE şi FMI, va fi plătită scump, însă nu de politicieni, ci de contribuabili, printr-o inevitabilă majorare a taxelor. Întârzierea disponibilizărilor în rândul celor 1,5 milioane de bugetari, transpusă într-un procent al cheltuielilor cu personalul de 8,7% din PIB în proiectul de buget pe 2010, va da o lovitură de graţie atât companiilor private, cât şi consumatorilor, care vor fi nevoiţi să plătească, probabil, un TVA majorat la 21, dacă nu chiar la 22%. Şi asta în pofida promisiunilor electorale ale politicienilor.
Absenţa reformelor sau neaplicarea legii privind salarizarea personalului bugetar, a legii pensiilor şi a legii reorganizării instituţiilor finanţate, cauzate de actuala criză politică, vor urca deficitul pe 2009 la 7,8% din PIB. Iar amânarea celei de-a treia tranşe din împrumutul convenit cu instituţiile internaţionale va face ca deficitul de 2,6% din PIB rămas (la 10 luni deficitul atinsese cifra de 5,2% din PIB) să fie finanţat de pe piaţa internă pe termen scurt şi cu un cost ridicat. În plus, în ultimele două luni ale lui 2009 mai ajung la scadenţă titluri de stat în valoare de 6,7 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, Guvernul României ar avea nevoie de aproximativ 19,7 miliarde de lei pentru a refinanţa datoria scadentă în ultimele două luni ale anului şi pentru a finanţa deficitul bugetar. Prin emisiunea de titluri de stat denominate în euro de la începutul lunii noiembrie, statul şi-a asigurat resurse în valoare de 3,5 miliarde de lei. Până la finalul anului deci, Ministerul Finanţelor Publice va fi obligat să găsească pe piaţa internă, în absenţa celei de-a treia tranşe a împrumutului cu FMI, CE şi BM, 16,2 miliarde de lei. Probabil că, ajutat indirect şi de BNR, MFP se va achita de sarcină.
Împrumuturi de minimum 11,6% din PIB în 2010
Numai că perspectiva finanţelor publice pentru anul viitor este una cel puţin îngrijorătoare. În prezent, pentru 2010 sunt scadente titluri de stat în valoare de 14,3 miliarde de lei. Cum băncile ştiu că MFP este la ananghie, finanţarea celorlalte 16,2 miliarde se va face probabil tot prin emisiune de titluri de stat cu scadenţa de maximum un an. Astfel, valoarea totală a datoriei publice interne scadente în 2010 va ajunge la 30 de miliarde de lei, echivalentul a 5,7% din PIB-ul de 525 de miliarde inclus de secretarul de stat Gheorghe Gherghina în proiectul de buget pe 2010. Sau echivalentul a 15% din totalul cheltuielilor bugetare prevăzute pentru anul viitor. Dacă adăugăm la această sumă şi deficitul de 5,9% din PIB prognozat pentru anul viitor, rezultă că Executivul ar trebui să se împrumute cel puţin 61 de miliarde de lei în 2010 (11,6% din PIB) pentru a refinanţa datoria scadentă şi pentru a finanţa deficitul. La care se adaugă cheltuielile cu dobânzile care au ajuns la 1% din PIB.
Taxe si impozite
Birocraţie suplimentară şi dureri de cap plătitorilor şi beneficiarilor de venituri profesionale. Acestea sunt principalele efecte ale Ordonanţei de Urgenţă 58/2010 de modificare a Codului...
Sunt miliardarii noştri mai zgârciţi ca ai lor? Sau presa şi comentatorii mai superficiali? Un întreg proces de intenţie a fost declanşat împotriva bogătanilor români...
Ordonanţa de urgenţă privind unele măsuri de combatere a evaziunii fiscale a intrat în vizorul Comisiei Europene, care a trimis deja la Bucureşti o Comisie de experţi tehnici ce...
Potrivit Codului Fiscal, aflat în vigoare de la 1 iulie 2010, orice venituri de natură profesională, altele decât salariile, sunt impozitate cu 16% şi li se aplică şi...
Fiscul a declanşat un amplu control la cluburile de fotbal pentru a recupera restanţele de zeci de milioane de euro pe care acestea le au de plătit către bugetul de stat....
Datoria guvernamentală a crescut cu 105%
Ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, este singurul politician conştient de pericol, însă pare şi incapabil să-şi convingă colegii să o lase mai moale cu circul. „Riscul României nu mai e deficitul de cont curent, care s-a contractat mai mult decât era necesar. Problema e deficitul bugetului general consolidat. E periculos ritmul de creştere a datoriei publice, dacă nu vom lua măsuri de consolidare fiscală”, a declarat Pogea săptămâna trecută. Una dintre problemele principale în ceea ce priveşte bugetul general consolidat este alocarea unor sume foarte mari pentru cheltuieli sociale şi pentru salarii, care reprezintă aproximativ două treimi din cheltuielile publice totale, susţine acesta. Totuşi, Pogea a ţinut să-i calmeze pe colegii săi politicieni aflaţi în campanie electorală, precizându-le că datoria publică în România, de 28%, se află totuşi la un nivel scăzut, comparativ cu al statelor din zona euro, care se ridică la 78% din PIB. Ce a uitat să precizeze ministrul finanţelor este faptul că la 31 decembrie 2008 datoria guvernamentală a României era de doar 13,6% din PIB. În numai 10 luni ea
s-a dublat, crescând cu 105%. În acest ritm de creştere, cu sută la sută anual, în numai doi ani România va deţine recordul la datorie publică ca procent din PIB în Uniunea Europeană, putând sări de 100% din PIB.
Disponibilizările - soluţia optimă...
Dar ce s-ar putea face pentru a evita această veritabilă muncă a lui Sisif prin care se rostogoleşte datoria publică de la an la an şi cu maturităţi din ce în ce mai scăzute? Până pe 31 august, ultima dată la care este disponibil raportul privind datoria publică pe site-ul MFP, nu mai puţin de 92% din datoria contractată de la începutul anului avea o maturitate de sub un an. În acest ritm, România riscă să intre în 2012, anul primelor plăţi de rambursare a împrumutului luat de la FMI, cu o datorie publică de peste 60% din PIB, majoritară pe termen scurt şi să fie nevoită să plătească simultan şi împrumutul extern, şi risipa internă a politicienilor. Soluţia optimă şi din punct de vedere fiscal, dar şi echitabilă social ar fi micşorarea cu cel puţin o treime a numărului bugetarilor. Aceasta ar atrage după sine şi micşorarea cu un procent similar a cheltuielilor curente ale statului. Lăsând neatinse procentele de 7,6% din PIB alocat pensiilor şi de 7% alocat investiţiilor (care investiţii?!) tot s-ar realiza o reducere a cheltuielilor publice cu 5-7% (3% de la cheltuieli cu personalul şi restul de la cheltuielile curente). Astfel, România ar putea trece de la deficite de 6-8% la un buget echilibrat.
...dar nerealistă
Numai că aceste măsuri ar însemna costuri sociale şi electorale de nesuportat pentru politicieni, care şi-au făcut din umanismul retoric o filosofie de viaţă. 500.000 de votanţi fideli disponibilizaţi din sectorul public este prea mult pentru partide. Aşa că soluţia lui Pogea la echilibrarea bugetului general consolidat, care se bazează pe venituri de 31-32% din PIB şi cheltuieli de 37%, este „reforma veniturilor”. „Putem avea în vedere inclusiv o reformă a veniturilor, pentru că România are unul dintre cele mai scăzute niveluri ale veniturilor publice din PIB, de aproximativ 31,8%, spre deosebire de toate celelalte state din jurul nostru, care ajung în jur de 40%. Va trebui să facem această consolidare fiscală, iar dacă va trebui să luăm una dintre măsuri, vom păstra în continuare cota unică, impozitul pe profit, impozitul pe venit, pentru că ele au fost cele care au îmbunătăţit conformarea voluntară la plată a obligaţiilor şi au stimulat atractivitatea investiţională. Dacă este posibil ca din una dintre taxe, în special TVA, să ne rezulte că avem un deficit, o vom prezenta public“, a afirmat Pogea. Calculul ministrului este însă unul contabil. O majorare a TVA pe timp de criză, în condiţiile prăbuşirii consumului, ar afecta extrem de dur capacitatea de revenire pe creştere economică a economiei. De altfel, şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, le-a transmis viitorilor guvernanţi (oricare or fi ei) că nu prea au de unde alege: ori realocarea banilor dinspre salarii spre investiţii, ori majorarea taxelor, total nerecomandată, sau o ajustare brutală din partea pieţelor.
„Băncile centrale sunt, de regulă, un împrumutător de ultimă instanţă. Despre BNR se spune, mai nou, că este un apărător de ultimă instanţă, un fel de goalkeeper (portar - n.r.) care poate să apere orice. Eu voi spune că BNR îşi va face datoria, va apăra şi interesul naţional, şi obiectivele sale, stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară, poate va găsi şi soluţii inspirate, dar nu poate să asigure optimul”, a avertizat Isărescu.