Candidatul PSD la preşedinţia României, Mircea Geoană, promite că nu va fi un preşedinte actor, jucător sau antrenor, ci unul unificator. El susţine că nu s-a gândit la vreun nume de premier şi că, în cazul în care va câştiga prezidenţialele, va desemna un candidat care să aibă susţinerea actualei majorităţi parlamen­ta­re. Geoană nu se împotriveşte păstrării, cel puţin pentru mo­ment, a cotei unice şi se declară împotriva ma­jorării pe timp de criză a impozitelor, inclusiv a TVA. Sti­mu­larea producerii de locuri de muncă, prin reducerea CAS, şi încurajarea par­teneriatelor public-private sunt soluţiile ieşirii din criză avan­sate de liderul PSD. Pensiile nu vor fi micşorate, iar procentul de 9% din PIB alocat cheltuielilor cu salariile bugetarilor va fi ajustat treptat şi natural. Reducerea cheltuielilor publice înseamnă, pentru Mircea Geoană, mai puţine concerte plă­tite din bani publici şi mai puţine bunuri şi servicii achiziţio­nate la suprapreţ.


Ce fel de preşedinte vă vedeţi: actor, jucător, antrenor?
Voi fi preşedintele care îi uneş­te pe români şi duce ţara înainte. Traian Băsescu a fost un actor bun, aţi văzut că până şi plânsul îl mimează foarte bi­ne. A fost un jucător abil în jo­cu­rile politice subterane. Şi a fost un antrenor sau dirijor pen­tru cei din PD-L. Iar rezultatul îl vedem cu toţii. Criză eco­nomică, criză socială şi cri­ză politică. Un astfel de preşe­dinte face rău României.

Dată fiind ambiguitatea constituţională care a permis apariţia actualei crize politice, intenţio­naţi, în cazul în care veţi ajunge preşedinte, să promovaţi o propunere de modificare a Consti­tuţiei? Daca da, pentru ce sistem constituţional aţi opta: republică parlamentară, republică prezidenţială, una semiprezidenţială etc.?
Despre modificarea Consti­tu­ţiei am vorbit încă din 2005, înaintea lui Traian Băsescu. Atunci putea fi un moment bun pentru un astfel de demers. Însă acum problemele cu ade­vărat importante sunt altele. Mai întâi să ieşim din criză şi apoi modificăm şi Constituţia. Şi o vom face aşa cum trebuie. Adică pe baza unor studii te­meinice, după consultarea spe­cialiştilor şi a societăţii civile. Acesta este şi motivul pentru care nu vreau să mă pronunţ cu privire la sistemul const­i­tu­ţional înainte de a avea nişte a­na­lize serioase. Nu poţi să modifici Con­sti­tuţia nici pe ge­nunchi şi nici după ureche.

Dacă veţi câştiga cursa pentru Palatul Cotroceni inten­ţionaţi să desemnaţi un premier care să formeze o majoritate parlamentară sau, sub ame­nin­ţarea cu dizol­varea Par­lamentului, veţi încerca forţarea instalării unui guvern PSD minoritar?
Voi desemna un premier ca­re să aibă susţine­rea parlamentară şi să obţină votul de încre­dere în Parla­ment înainte de Cră­ciun. Este so­­­luţia obligatorie pentru ca România să evite pră­bu­şi­rea e­co­nomică şi convulsiile sociale.

În cazul în care preferaţi formarea unei majori­tăţi, care ar fi partidul/ par­tidele pe care le-aţi prefera alături de PSD la guvernare?
Actuala majoritate din Par­la­ment are şanse maxime să func­ţioneze şi după alegeri.

În repetate rânduri aţi atacat ceea ce dumnea­voastră numiţi curentul neoliberal. Cum credeţi că s-ar putea ajunge la un program de guver­nare comun PSD-PNL, în condiţiile în care candidatul acestei formaţiuni la preşedinţie pare chiar unul dintre promotorii ideilor neoliberale pe care le criticaţi?
Prioritatea momentului este depăşirea crizei economice. Or, în faţa crizei, contează mai pu­ţin dacă soluţiile sunt de dreapta sau de stânga. Contează să funcţioneze şi să ducă la păstra­rea locurilor de muncă şi la crea­rea de noi slujbe. Cât de­spre ideile neoliberale, aici lu­crurile sunt evidente pentru mine. Uitaţi-vă de unde şi cum a apărut această criză econo­mică. Şi uitaţi-vă la ce măsuri au luat Statele Unite şi ţările eu­ropene. Eu vă asigur că nu sunt măsuri neoliberale. Ci, mai de­grabă, măsuri de stânga.

V-aţi gândit la un nume de premier? Este el un teh­nocrat sau un membru PSD? Credeţi că eventualul premier ar trebui să aibă o pregătire economică solidă, dată fiind actuala criză economică?
Premierul se desemnează du­pă consultările cu partidele parlamentare. Acesta este textul Constituţiei şi îl respect.

În contextul actual, credeţi că guvernul României ar trebui să fie unul majoritar politic sau unul format în mare parte din tehnocraţi?
Ar trebui, în primul rând, să fie. Pentru că, deocamdată, Ro­mânia nu are guvern. Atâta vre­me cât criza nu are vreo pre­ferinţă între un guvern politic sau tehnocrat, nici eu nu am. Important este ca guvernul să fie eficient în lupta împotriva crizei.

În cazul în care preferaţi formarea unei majo­ri­tăţi, sunteţi dispus să acceptaţi păstrarea actualei cote unice (PNL şi PD-L iau în calcul micşorarea ei în 2011) şi să nu mai promovaţi majorarea impozitului pe venit la 20% pentru persoanele cu venituri de peste 3.000 de lei sau suprataxarea veniturilor excepţionale?
În recesiune nu se măresc taxele şi impozitele. Ideal ar fi să le menţinem, dacă nu le pu­tem reduce. Oferta mea econo­mică vizează un termen mai lung şi am supus-o dezbaterii publice. Ideea impozitării în funcţie de nivelurile venitu­ri­lor sau aşa-numita „taxă Robin Hood”, respectiv im­po­zitarea profiturilor excep­ţionale, a ve­nit tot dinspre mediul de afa­ceri şi este, în acelaşi timp, un mod de manifestare a solidari­tă­ţii. Dar asta nu înseamnă că aceasta e soluţia infailibilă. Este clar că experienţa cotei unice şi-a dezvăluit anumite limite. Însă lucrurile nu trebuie schim­bate în această perioadă. Ce va fi în viitor, sunt alternative pe care trebuie să le luăm în calcul pen­tru o redistribuire a poverii fiscale. Trebuie să venim cu sti­mulente fiscale pentru păstra­rea locurilor de muncă (de exemplu reducerea CAS), însă totul trebuie cumpănit pentru a nu accentua dezechilibrele bu­­ge­tare.

FMI a condiţionat acor­da­rea celei de-a treia tranşe a împrumutului de o nouă lege a pensii­lor prin care să fie majorată vârsta de pensiona­re, rupt punctul de pensie de salariul mediu pe economie, dar şi echilibrat bugetul asigurărilor sociale de stat. Dacă veţi ajunge preşedinte veţi pleda pentru modificarea acestei legi? Cum vedeţi echilibrarea bugetului asigurărilor sociale, cu atât mai mult cu cât în programul de guvernare promiteţi o reducere a CAS?
FMI nu impune măsuri. Im­pune parametri economici pe ca­re România trebuie să-i respec­te. Cum face acest lucru, este de­ci­zia guvernului. Sunt de acord că trebuie să redu­cem cheltuielile. Dar asta nu în­seam­­nă micşorarea pensii­lor. În­seam­nă mai puţine concerte plă­tite din bani publici, mai pu­ţine bunuri şi servicii achi­zi­ţionate la suprapreţ şi, în ge­neral, înseamnă reduce-rea ri­sipei.

Potrivit acordului cu FMI şi CE, în următorii doi ani va trebui redus deficitul bugetar de la o cifră de peste 8% din PIB, cât va fi, probabil, la finalul acestui an, sub 3% din PIB. Ce soluţie aţi prefera să adopte viito­rul guvern care va depu­ne jurământul la Cotro­ceni: majorarea taxelor sau reducerea cheltuielilor?
Reducerea cheltuielilor, în sensul explicat mai sus. Redu­cem cheltuielile cu bunurile şi serviciile achiziţionate de stat. Nu vom reduce cheltuielile prin disponibilizări în masă ori prin reducerea pensiilor.

În cazul în care, dată fiind rigiditatea cheltuielilor bugetare cu investiţiile, dar mai ales cu salariile şi pensiile, gu­ver­nul viitor nu va avea de ales, ce credeţi că ar fi indicat să se majoreze: impozitul pe venit sau TVA?
Este o falsă dilemă. Pe timp de criză nu trebuie crescută nici una, nici alta. Trebuie re­du­se cheltuielile.

Guvernul viitor va fi nevoit să finanţeze, pe lângă deficitul bugetar aferent anului viitor, şi o mare parte din împrumuturile luate de guvern de pe piaţa internă şi scadente în 2010. Consi­deraţi că acesta ar trebui să adopte o politică similară, şi să prefere piaţa internă, chiar cu riscul creşterii costului creditării pentru companiile private, sau să prefere emisiunile de euro-obligaţiuni?
Încă din vară am propus, în pachetul de măsuri anti-criză, emisiunea de euro-obligaţiuni. Din pă­cate, Ministerul Finan­ţe­lor continuă să se împrumute exagerat de mult la dobânzi exa­gerate.

La cât credeţi că ar trebui să se ridice, ca procent din PIB, cheltuielile cu personalul ale statului român? În cazul în care consideraţi că nivelul actual, de 9% din PIB, este prea ridicat, ce soluţie vedeţi la această problemă: micşorarea salariilor bugetarilor sau micşorarea numărului acestora?
9% din PIB este mult. Dar o ajustare bruscă a acestui procent este extrem de dificilă pe ter­men scurt şi în timp de cri­ză. Nici micşorarea salariilor şi nici disponibilizările în masă nu sunt soluţia. Soluţia este cea prezentată de Marian Sârbu şi negociată cu sindicatele. Adică o ajustare treptată şi naturală a cheltuielilor cu personalul.

Singura atribuţie executivă care v-ar putea oferi posibilitatea de a ajuta direct viitorul executiv în tentativa sa de a reduce deficitul bugetar este cea de preşedinte al CSAT. Veţi încerca, în acest sens, să amânaţi achiziţionarea de echipament militar?
Unele achiziţii de echipament şi tehnică militară pot fi a­mânate, altele nu. Aici este ne­voie de o ierarhizare a priori­tă­ţi­lor. Sunt angajamente de res­pectat şi sunt militari care îşi pun viaţa în pericol. Nu poţi pur şi simplu să vii peste noap­te şi să spui că de azi înainte nu se mai fac achiziţii pentru armată.

Cum credeţi că se va re­flecta actuala criză poli­tică, instabilitatea guvernamentală, asupra eco­no­miei? Cine credeţi că este responsabil pentru eventualele efecte negative?
Criza politică declanşată de Traian Băsescu durează deja de mai bine de o lună. Iar prima consecinţă este lipsa de predic­ti­bilitate. Investitorii sunt în aş­tep­­tare, cursul este volatil, iar băn­­­cile îşi penalizează clienţii în această stare de incertitudine.

În ce monedă preferaţi să vă ţineţi economiile şi de ce?
Fac aşa cum orice român chib­zuit face. Are economii şi în lei, dar şi în euro şi dolari.

Preferaţi încurajarea ca­pi­­talului autohton sau în­curajarea marilor compa­nii, deţinute în general de capitalul străin, dar care produc efecte pe ori­zontală în economie? Sau poate credeţi că statul român ar trebui să ducă o politică neutră, că nu este benefică încurajarea niciunei părţi pe banii contri­buabililor români?
Investiţiile care creează lo­curi de muncă trebuie încurajate şi susţinute, indiferent dacă vorbim despre capital străin sau capital autohton. Firmele mici sunt la fel de utile ca şi cele mari, pentru că asigură o distribuţie echilibrată a locurilor de muncă. De exemplu, o mică fa­brică de mobilă poate func­ţiona foarte bine într-o comună sau într-un oraş mic. O compa­nie mare va investi însă doar în apropierea unui centru ur­ban important.

În programul dumnea­­voastră optaţi pentru un rol activist al statului în economie. De unde veţi obţine resursele necesare subvenţionării şi investi­ţiei publice în diferite sectoare precum energie alternativă, infrastructură rutieră şi broadband, construcţii, în condiţiile în care viitorul executiv va trebui să reducă deficitul bugetar cu 2% din PIB faţă de 2008, iar creş­terea economică, dacă va exista, va fi pro­babil una insigni­fiantă?
Sunt anumite domenii care se pretează foarte bine parteneriatelor public-privat. Iar cel al energiei verzi, pentru că l-aţi dat ca exemplu, este unul dintre ele. Pentru infrastructură, so­­lu­ţia este ca banii alocaţi de la buget să nu se mai arunce pe tot felul de studii, ci să fie daţi pentru lucrările care deja au toate studiile pregătite. În ul­ti­mii 5 ani s-au făcut mai mulţi kilometri de dosare decât kilometri de autostradă. Pentru construcţii, am soluţia propusă pentru Fondul Naţional de Lo­cuinţe. Adică mutăm garanţia care se dă acum la „Prima Ca­să”, un proiect care nu ajută su­ficient economia, la Fondul Na­ţio­nal de Locuinţe. Soluţiile se gă­sesc, chiar şi în această si­tua­ţie economică dificilă. Im­por­tant este să avem un gu­vern, să avem o listă clară de priorităţi şi să ne ţinem de ele.