Concordatul este un mecanism de evitare a insolvenţei şi constă într-o înţelegere între debitor şi creditori cu privire la modul în care debitorul aflat în dificultate financiară îşi va plăti datoriile. Debitorul trebuie să-şi anunţe din timp creditorii cu privire la faptul ca are dificultăţi şi să le ceară şansa de a se redresa, propunându-le un plan concret în acest sens. Credi­torii trebuie convinşi să accepte planul, precum şi faptul că şi-ar putea primi banii în condiţii mai avantajoase decât în cazul falimentului. Dacă această procedură eşuează, se va trece la faliment.
Deşi iniţial a fost res­pinsă de Senat, le­gea concordatului preventiv a fost a­dop­tată de Camera Depu­ta­ţi­lor care este şi Cameră deci­zională. De data aceasta, legea a fost privită ca o soluţie pentru perioada de criză, scopul acesteia fiind salvarea întreprinderilor aflate în dificultate, în vederea continuării ac­tivităţii, a păstrării locurilor de muncă şi a acoperirii cre­anţelor asupra debitorului, prin proceduri amiabile de re­negociere a acestora ori prin încheierea unui concordat preventiv.

Mandatul ad-hoc
Mandatul ad-hoc este o pro­cedură confidenţială, de­clanşată la cererea debitorului, prin care un „mandatar ad-hoc”, desemnat de in­stan­ţă, negociază cu creditorii în scopul realizării unei înţele­geri între unul sau mai mulţi dintre aceştia şi debitor, în vederea depăşirii stării de di­ficultate în care se află întreprinderea acestuia din urmă.
Debitorul poate adresa pre­şedintelui tribunalului o cerere de numire a unui mandatar ad-hoc, dintre practicie­nii în insolvenţă. Acesta va pu­­tea propune ştergeri, reeşalo­nări sau reduceri parţiale de datorii, continuarea sau înce­tarea unor contracte în curs, reduceri de personal, precum şi orice alte măsuri consideră a fi necesare.

Concordatul preventiv
Concordatul preventiv este un contract încheiat între debitor, pe de o parte, şi cre­ditorii care deţin cel puţin două treimi din valoarea cre­anţelor acceptate şi necontestate, pe de altă parte, prin care debitorul propune un plan de redresare a întreprin­derii sale şi de acoperire a cre­anţelor acestor creditori îm­po­triva sa, iar creditorii ac­cep­tă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află întreprinderea debitorului.
Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor, cu anumite ex­cepţii prevăzute de lege, cum ar fi fapte înscrise în cazierul fiscal sau dacă împotriva de­bitorului a mai fost deschisă procedura insolvenţei cu 5 ani anteriori ofertei de concordat preventiv etc.

Deschiderea procedurii şi oferta de concordat preventiv
Debitorul poate introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv, prin care va propune şi un conciliator provizoriu, dintre practicienii în insolvenţă. În termen de 30 de zile de la nu­mirea sa de către judecătorul sindic, conciliatorul elabo­rează, împreună cu debitorul, lista creditorilor şi oferta de concordat preventiv.
Conciliatorul, al cărui o­no­­rariu va fi suportat din averea debitorului, are mai multe atribuţii, printre care întoc­mi­rea tabloului creditorilor, care include şi creditorii contestaţi sau ale căror cre­an­ţe sunt în litigiu, şi tabloul creditorilor concordatari; ela­borarea, îm­preună cu debi­torul, a ofertei de concordat; convoacă adu­na­rea creditorilor concorda­tari; suprave­ghează îndepli­ni­rea obliga­ţii­lor asumate de către debitor prin concordatul preventiv etc.
Oferta de concordat preventiv va fi depusă la tribunal şi se notifică de către conciliatorul provizoriu creditorilor prin mijloace rapide de co­mu­nicare, ce asigură posibilitatea verificării recepţiei ofertei de concordat.
De asemenea, oferta de concordat preventiv va cu­prin­de şi proiectul de concordat preventiv, la care se vor anexa declaraţia debitorului privind starea de dificultate financiară în care se află, precum şi lista creditorilor cu­nos­cuţi, inclusiv cei ale căror creanţe sunt contestate integral sau parţial, cu precizarea cuantumului şi a garanţiilor acceptate de debitor.

Proiectul de concordat preventiv
Acesta trebuie să prezinte, în mod detaliat:
a) situaţia analitică a ac­ti­vului şi a pasivului debitorului, certificată de un expert contabil sau, după caz, auditată de un auditor, autorizat potrivit legii;
b) cauzele stării de dificultate financiară şi măsurile luate de debitor pentru depă­şi­rea acesteia până la depu­ne­rea ofertei de concordat preventiv;
c) proiecţia evoluţiei fi­nan­ciar-contabile pe urmă­toa­rele 6 luni.
Proiectul de concordat pre­ventiv trebuie să includă un plan de redresare care pre­vede cel puţin următoarele măsuri:
a) reorganizarea activităţii debitorului, prin măsuri precum: restructurarea condu­­­cerii debitorului, modificarea structurii funcţionale, redu­ce­rea personalului sau orice alte măsuri considerate a fi necesare;
b) modalităţile prin care debitorul înţelege să depă­şeas­că starea de dificultate fi-nanciară, precum: majorarea capitalului social, îm­prumut bancar, obligaţional sau de al­tă natură, înfiinţarea sau desfiinţarea unor sucursale sau puncte de lucru, vânzarea de active, constituirea de ga­ranţii;
c) procentul preconizat de satisfacere a creanţelor, care nu poate fi mai mic de 50%, ur­mare a implementării mă­surilor de redresare propuse; în acest scop, debitorul poate propune măsuri precum: a­mânări sau reeşalonări la pla­ta creanţelor contra sa, şte­r­gerea în tot sau în parte a unor creanţe sau numai a dobânzilor ori a penalităţilor de întârziere, compensări, no­vaţii prin schimbare de de­bitor; pentru obligaţiile fiscale de plată propunerile de amânări, ştergeri, eşalonări, reeşalonări şi reduceri parţia­le se pot face numai cu res­pectarea prevederilor legale în materia ajutorului de stat; în această situaţie este nevoie de acordul expres al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care trebuie exprimat în termen de 30 de zile; în caz contrar acordul se prezumă;
d) termenul-limită pentru satisfacerea creanţelor stabi­­lite prin concordat nu poate depăşi 18 luni de la data în­cheierii concordatului preventiv.

Încheierea, constatarea şi omologarea concordatului preventiv
Debitorul va putea să a­jun­­gă la o înţelegere cu toţi cre­ditorii săi sau cu o majoritate calificată a acestora. Cre­ditorii disidenţi nu vor putea fi obli­gaţi să accepte concordatul, însă publicarea aces­tuia le va opri dreptul unei ur­măriri silite individuale pe perioada de executare a concordatului.
În vederea exercitării vo­tului creditorilor asupra pro­iectului de concordat preventiv, debitorul poate organiza una sau mai multe şedinţe colective sau individuale de negociere cu creditorii, în prezenţa conciliatorului propus de debitor. Creditorii vo­tea­ză, în principiu, prin corespondenţă. Votul favorabil necondiţionat asupra concordatului preventiv are valoare de acceptare a concordatului. Orice condiţionare a votului este considerată vot negativ.
Concordatul preventiv se consideră aprobat de creditori dacă sunt întrunite votu­rile cre­ditorilor ce reprezintă ma­jo­ritatea de două treimi din va­­loarea creanţelor acceptate şi necontestate. În cazul în ca­re nu se întruneşte ma­jo­rita­tea prevăzută, debitorul are dreptul ca, după trecerea a mi­ni­mum 30 de zile, să facă o nouă ofertă de concordat preventiv.
Creditorii care au votat îm­potriva concordatului preventiv pot cere anularea contrac­tu­lui, în termen de 15 zile de la data menţionării con­cor­da­tului în registrul comer­ţului.
Pentru a face opozabil concordatul preventiv creditori­lor nesemnatari, inclusiv cre­di­to­ri necunoscuţi sau contes­taţi, conciliatorul poate cere ju­de­că­t­orului-sindic omo­lo­ga­rea concordatului. Dispu­nând o­mo­lo­ga­rea, judecă­to­rul-sin­dic sus­pen­dă toate procedu­ri­le de e­xe­cutare silită. La cere­rea con­ci­liatorului, sub con­di­ţia acor­dării de ga­ranţii creditorilor de către debitor, jude­că­torul-sin­­­dic poa­te im­pu­ne creditorilor nesemna­tari ai concordatului preventiv un ter­men de maximum 18 luni de amânare a scaden­ţei crean­ţei lor, pe­ri­oa­dă în care nu vor curge do­bân­zi, penalităţi, precum şi ori­ce alte cheltuieli aferente crean­ţe­lor.