După creaţii marca Răzvan Mazilu pe scenele de teatru, „Dama cu camelii“ (Tea­trul Naţional Bucureşti, 1995), „Portretul lui Dorian Gray“ (Teatrul Odeon, 2004), „Un Tango Mas“ (Teatrul Odeon, 2006) sau „Block Bach“ (Teatrul Odeon, 2007), co­regraful „atacă“ scena Operei Naţionale Bucureşti cu „Simfonia Fantastică“, spectacol de teatru-balet contemporan pur­tând semnătura lui Gigi Căciuleanu, mon­tare inclusă în ultima seară a ediţiei Fes­ti­valului Naţional de Teatru 2009. În spa­te­le muzicii lui Hector Berlioz, libretul este schimbat, Gigi Căciuleanu compunând propria poveste pe muzica îmbinată cu texte din Shakespeare, Baudelaire, Mo­lière, Verlaine, Rostand. Atras de persona­jul compozitorului şi de cel al iubitei, co­re­­gra­ful compune propriul scenariu, mon­tând un spectacol care pare desprins de un timp sau de un spaţiu anume. Ce face Răzvan Mazilu? Expresiv, îmbrăcat în alb,  compune, creează stări, idei şi ima­gini, caută figura-simbol care să poată „vorbi“ despre ea însăşi prin dans. Există şi partea de umor a show-ului cu scene de dans (lecţia de balet „en francais“, maes­tră de balet - Petruţa Almosnin) sau panto­mimă (excelent momentul birocratului exasperat de hârtii). Montarea scoate în evidenţă încă o dată - dacă mai existau în­doieli - amprenta dramatică lăsată de ar­tistul Razvan Mazilu asupra creaţiei sale coregrafice, o valoroasă aptitudine, mai ales că acestei pasiuni a dansului trebuie să-i răspunzi extrem de disciplinat pentru că vine un timp când relaţia cu propriul corp începe să devină una pretenţioasă. Partenerii de scenă (Bianca Fota şi cuplu­ri­le Adela Crăciun - Ionuţ Arteni  şi Cris­tina Marinescu - George Mocanu) comple­tează în aceleaşi mişcări de dans povestea despre singurătatea artistului Berlioz - dar şi a dansatorului în lupta cu timpul şi cu sine -, în pasaje de teatru-dans cu coregrafie modernă reunite într-un model de poem coregrafic.
Spectacolul a avut premiera la finele lui 2006, dar dacă nu aţi ajuns încă merită să vedeţi ce înseamnă să provoci ingenios tea­trul, muzica şi dansul mizând pe far­me­cul şi  poezia legăturilor dintre ele. Mai ales că Gigi Căciuleanu montează acasă după o lungă absenţă. De peste 30 de ani.