Mai sunt două săptămâni până la alegerile prezidenţiale, iar dezbaterea publică nu are nicio legătură cu temele de campanie pentru cucerirea postului de cel mai jucător sau cel mai arbitru dintre politicieni. În Dealul Co­troceni s-a instalat clopot nou, pe care s-a gravat nu­me­le actualului şef al statului, dar as­ta nu este o ga­ranţie că, de Moş Nico­lae, clo­po­te­le vor bate anunţând re­in­stalarea celui cu nu­me­le încrustat pe fotoliul mult râvnit.
Se naşte o întrebare sim­plă: de ce s-ar bate cineva pentru a conduce o „ţară muribundă”? Să o salveze? Să-i facă respiraţie gură la gură? Să-i pună perfuzii? Are cineva antidotul pentru sărăcie? Că, dacă îl are pe acesta, poate deţine şi antidotul pentru pros­tie, laşitate, minciună. Am avea nevoie. Vă explic prin trei informaţii - decideţi apoi dumneavoastră cine are dreptate, cine exa­gerează, cine delirează: în contextul pier­derii miliardului de euro de la Comisia Euro­pea­nă, al amânării emisiunii de euro­bonduri şi a tranşei FMI, Guvernul a vândut vineri pe pia­ţa internă titluri de stat în valută în valoa­re de 400 de milioane de euro. Totodată: le­gea salarizării unice nu poate fi aplicată pentru că a fost gândită pe un deficit bugetar de doar 3%, iar bugetul pe anul viitor este cre­io­nat pe un deficit bugetar de 5,9% din PIB.
În aceste condiţii, este limpede că toate mă­su­­rile care se anunţă acum, la final de mandat prezidenţial, cu un guvern demis, cu mi­niştri interimari dubli, toţi de la aceeaşi for­ma­ţiune politică, nu pot fi luate în seamă decât ca note de subsol. Ele nu au relevanţa unor hotărâri pe care românii să se şi poată baza. Acum, la înghesuială, în grămadă, lip­să de atenţie, din cauza zumzetelor de cam­pa­­nie, se anunţă măsuri pentru oieri, agricultori, poliţişti, conturi de 500 de euro pentru naşterea unui copil, acum se fac şi restructu­rări, se limitează birocraţia, se umflă şi anti­co­­rupţia, odată cu creşterea bugetelor de pu­blicitate stradală pentru candidatul care are privilegiul de a-şi permite plata afişelor pri­vind referendumul pentru o singură Ca­me­ră parlamentară şi 300 de aleşi. Mult mai cos­ti­­sitori decât acum, pentru că nu numărul par­­­lamentarilor dă măsura cheltuielilor, ci e­co­nomiile care se pot face dacă parlamentarii nu ar mai fi obişnuiţi cu diurne luxoase şi deplasări exotice în străinătate. De exemplu, cheltuielile de transport ale Adminis­tra­ţiei Pre­­zidenţiale pentru 2009 s-au majorat de 32 de ori faţă de anul 2008, de la 3.000 la 100.000 de lei, iar cheltuielile de personal au crescut în acest an cu 51,87% faţă  de a­nul 2008, ajungând la 29,78 milioane de lei.
Concluzia fiind aceea că buna gospodărire face mai multe eco­nomii decât propo­vă­dui­­rea populistă a tăierii la cantitate a bugetelor, la număr, ignorând calitatea.
Preşedintelui ţării părea că nu i se mişcă niciun muşchi de pe faţă la au­zul veştii că FMI a amâ­nat acordarea celei de-a treia tranşe, anunţând că se întoarce în jur de 20 ianuarie la Bucu­reşti, pentru a discuta cu noul guvern. Rea­li­ta­tea e dură: FMI a dat Ro­mâniei primele două tranşe din pachetul de a­sistenţă financiară ne­go­ciat, în valoare totală de 6,57 miliarde de euro. A treia tranşă, de 1,5 miliarde de euro, era programată iniţial pentru jumătatea lunii decembrie, conform calendarului stabilit. Iar Comisia Europeană a amânat deja acorda­rea celei de-a doua tranşe, de 1 miliard de euro, din împrumutul acordat României, în valoare totală de circa 5 miliarde de euro, pe o perioadă de doi ani.
Dar cui îi pasă? În merţanele puterii e dificil să simţi tragismul supravieţuitorilor ce rămân fără bani de medicamente şi încălzire. Cui fa­ce fâţa-fâţa pe la Bamboo şi are ca unică prioritate legalizarea drogurilor uşoare nu are cum să-i stea mintea la cei care nu au mai vă­­zut o bucată de carne de la Paşte sau ca­re, dacă îşi cumpără un vaccin antigripal, ră­mân fără bani de pâine. Parfumul de lux, de 100 de euro la 50 de mililitri, acoperă damful sărăciei lucii, dar nu şi forţa conştiinţei. Cât despre noul premier desemnat, Liviu Ne­goiţă, de remarcat faptul că Traian Băsescu l-a confundat cu Piedone, ridicând în slăvi competenţele „primarului de la sectorul 4”. Atât!