Cât ne costă un preşedinte

Laureatul premiului Nobel pentru pace, domnul Barack Obama, a avut la dispoziţie unele dintre cele mai mari bugete de campanie electo­rală: aproximativ 750 de milioane de dolari. Mai mult decât dublul sumei de care a dispus contracandidatul său, John McCain. Cu banii ăia, actualul preşedinte american ar fi putut cum­păra vreo două companii strategice româ­neşti sau vreo trei ţărişoare mai micuţe de prin lumea a treia. Ar mai fi putut investi aiurea într-o echipă de fotbal din Marea Britanie sau ar fi putut să salveze de la faliment niscaiva bănci mai pricăjite sau nişte producători de automobile. El a ales ca de banii ăia să-şi cumpere di­ta­mai jan­dar­mul mondial ca să aibă o poziţie impozantă din care să se poată ploconi în faţa lui Putin şi a şeicilor arabi. Chestie de opţiune perso­nală, aşa că nu discutăm gusturile omului.
La noi se vehiculează o sumă între 60 şi 80 de milioane de euro pentru toată campania electorală, a tuturor candidaţilor la preşedin­ţie. Sin­cer, cred că suma este mult umflată, să părem şi noi importanţi. Evident, e vorba doar de banii daţi pe producţia publicitară, pe spaţiile din media, pe consultanţi şi pe deplasările prin ţară, mai ales de către pri­mii patru candidaţi, în ordinea numerelor din son­daje. Ar veni o medie de 15-20 de mili­oane de euro pe cap de candidat cu pretenţii de tur 2. E nu mult, ci de-a drep­tul enorm şi, mai ales, ineficient. La banii ăştia, mai de­grabă dai câte 10 euro fiecărui ale­gător şi-l rogi să-ţi aducă dovada că te-a votat pe tine. Ar fi nişte bani investiţi mai cu cap, deşi ar fi extrem de ilegal. Dar, oricum, le­ga­litatea e ceva ce interesează mai puţin candidaţii la pre­zidenţiale atunci când miza o re­pre­zintă cinci ani în fruntea bucatelor.
Dincolo însă de sumele vehiculate prin presă, România a plătit mult mai mult în ultimii doi ani pentru campaniile lui Băsescu, Geoană şi An­to­nescu. Au fost cheltuielile de sute de mi­li­oa­ne euro făcute de guvernul Tăriceanu pe­ ultima sută de metri înainte de alegerile parlamentare. Au fost ministerele mănoase date PSD-ului la început de an. Au fost ministerele de casă ale familiei Băsescu prin care s-au tocat mărunt fonduri negre pentru mandate albe în Parla­men­tul European. Şi au mai fost miliardele de euro luate cu împrumut de la FMI, Banca Mon­dială şi Uniunea Europeană. Toţi aceşti bani nu au fost altceva decât bani de campanie pentru candidaţii la funcţia de preşedinte. Pe lângă aces­te sume pălesc până şi fondurile lui Oba­ma, ba ar putea păli chiar Obama însuşi. Şi, la ce bun? Păi aşa, ca să avem şi noi cu ce ne lăuda în Guinness Book: cel mai costisitor pre­şedinte al unei ţări sărace şi, pe alocuri, cam prostuţe.