S-a tras cortina la cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru. Merită precizat faptul că e singurul fenomen care a supravieţuit tranziţiei. În rest, nu doar fenomenele sociale, culturale sau de altă natură, ci şi fabricile, cinematografele, agricultura, turismul etc. au fost distruse sau vândute. Explicaţia acestei rezistenţe e simplă: festivalul nu avea încorporat, în concept, nicio conotaţie politică, nu era, în accepţia bişniţarilor postdecembrişti, o marfă  pe care s-o poată vinde la suprapreţ şi, nu în ultimul rând, Festivalul era mult prea puternic legat de tradiţia şi prestigiul teatrului românesc, ca să dispară cu una-cu două.

Anul acesta FNT s-a derulat în perioada 31 octombrie-8 noiembrie şi a „benefi­ciat” de un buget de criză (610 milioane de euro). Ceva mai mult de jumătate din cel de anul trecut (un milion de euro), ceea ce a im­pus o reconceptualizare a sa. Astfel, în loc de 46 de piese, câte au fost în 2008, au fost prezentate doar 30, în loc de şapte trupe străine n-a venit decât una, iar unii dintre actori au „subvenţionat” Festivalul prin re­nun­ţarea la onorariu. Ceea ce deno­tă foarte clar cât de importantă este existenţa acestui festival în lumea teatrului românesc şi cât de popular este el în percepţia publicului.

Cinci spectacole cu casa închisĂ. Secţiunile FNT
„Festivalul Naţional de Teatru tre­buie să fie - cel puţin asta îşi pro­pune - o prezentare a teatrului ro­mâ­nesc în cea mai bună formă a sa, spu­ne Cristina Modreanu, directorul artistic al FNT. Experimentul este destul de puţin reprezentat şi e normal să fie aşa. Dar asta nu în­seamnă că nu încercăm să atragem atenţia şi asupra unor fenomene experimentale. Spectacolele invitate în festival sunt piese care s-au jucat în stagiunea 2008-2009, deci spectacole stabilizate cumva în relaţia cu publicul”. Există însă, în cadrul FNT, şi secţiunea „Premieră în FNT” în care anul acesta s-a jucat piesa „Prinţesa Turandot” de Lia Bugnar, adaptare după Carlo Gozzi. Spec­ta­colul este o montare a Teatrului Na­ţional din Sibiu, în regia ucrainea­nului Andriy Zholdak, una dintre cele mai puternice voci teatrale din Europa.

Festivalul Naţional de Teatru a avut anul acesta, în total, 11 secţiuni: Romanian Showcase, Spectacol din străinătate, Debut în FNT, Premieră în FNT, Ionesco Event, Opera Revi­val, Film, noapte, teatru = FNT, Con­ferinţe - dezbateri, Lansări, Eveni­mente în parteneriat şi FNT vă recomandă.
Festivalul a început cu casa în­chisă la cinci spectacole: „Casa Zoi­kăi” de Mihail Bulgakov, regia Ale­xandru Tocilescu, „Ioana şi Focul” de Matei Vişniec, regia Cătălina Bu­zoianu (producţii ale Teatrului de Comedie), „Sinucigaşul” de Nikolai Erdman, în regia lui Felix Alexa (o pro­ducţie a Teatrului Naţional Bu­cu­reşti, cu Dan Puric în rolul titular), plus ambele reprezentaţii ale spec­tacolelor „Orfeu şi Euridice”, în regia lui Alexandru Darie, şi „Lear”, în regia lui Andrei Şerban (Teatrul Bulandra).

Caramitru, regizor de operă
Fondurile festivalului provin, pe de o parte, de la Ministerul Culturii şi de la Primăria Capitalei, iar pe de altă parte - de la sponsori şi par­te­neri. Aceştia din urmă acoperă, prin serviciile lor, o parte din costurile festivalului.
„A trebuit să redimensionăm to­tul în funcţie de buget - spune Cris­tina Modreanu. Adică să tăiem din costuri. Ca să acoperim diferenţa de amploare faţă de anul trecut, am fă­cut o secţiune de filme documen­tare despre teatrul lumii, ceea ce s-a dove­dit până la urmă o secţiune necesară şi de succes, având în ve­dere prezenţa publicului. Filmele au fost prezentate în fiecare seară, de la ora 22.00, la Institutul Francez, în ca­drul sec­ţiunii «Filme, noapte, tea­tru = FNT». Am conceput şi o sec­ţiu­ne se­parată, Opera Revival, cu spectacole de operă montate de regizori de tea­tru, care sunt destul de dife­rite - mult mai teatrale - de spectacolele obiş­nuite. De exemplu, opera «Ev­gheni Oneghin» a lui Ceaikovski a fost regi­za­tă de Ion Caramitru, «Mac­beth» (Verdi) - de Petrică Io­nescu, «Orfeu şi Euridice» (Adrian Enes­­cu - varia­ţiuni pe teme de Gluck) de Ducu Darie, iar «Othello» (Verdi) de Mihai Mă­niuţiu. O altă montare a fost «Sim­fonia Fantas­tică», un spectacol de Gigi Căciu­leanu, pe muzică de Hec­tor Berlioz şi texte de Molière, Shakespeare, Bau­de­laire, Verlaine şi Edmond Ros­tand. De asemenea, din aceleaşi ra­ţiuni de buget, artiştii se­lec­taţi pentru cea de-a XIX-a ediţie a Festi­va­lu­lui Naţional de Teatru sunt co-finan­ţatori ai evenimentului, fi­indcă au acceptat să joace fără să pri­mească onorarii. Iar cei din ţară şi-au plătit şi deplasarea la Bucureşti”.

Se poartă „Cåntăreaţa cheală”
Secţiunea Debut în FNT promo­vează regizori tineri sau foarte ti­neri, aflaţi la al doilea sau al treilea spectacol şi cărora, prin acest fes­ti­val, li se permite accesul la o platformă de top. Felix Crainicu, David Schwartz şi Alexandru Mihăescu sunt cei trei regizori pe care Cristina Modreanu i-a selecţionat la secţiu­nea Debut în FNT, ultimii doi fiind prezenţi în Festivalul Naţional de Teatru chiar cu câte două spectacole. Seria a fost deschisă la cel mai dinamic teatru independent din Bucureşti - Teatrul LUNI de la Green Hours, cu piesa „Faceţi loc!” (text Mihaela Michailov, regia David Schwartz). Celelalte spectacole ale sec­ţiunii au fost „Concreţii”, tot la Teatrul LUNI, în regia lui Alexandru Mihăescu, apoi, de acelaşi regizor, dar la Teatrul German de Stat din Timişoara, piesa „Pool (No water)”, „Hi­pioţi şi bolşevici” (Teatrul Arca), în regia lui Felix Crainicu, şi „Ro­mâ­nia, te pup!” (Teatrul „Vasile Alecsan­dri” din Iaşi) - regia David Schwartz.
Un aspect uşor redundant al edi­ţiei de anul acesta a FNT este faptul că au fost prezentate patru mon­tări ale aceleiaşi piese. E vorba de „Cân­tă­reaţa cheală” de Eugen Iones­cu: una montată de Teatrul Naţional „Lu­cian Blaga” din Cluj, a doua de Teatrul German din Timişoara, a treia la sec­ţiunea Spectacol din străi­nătate (com­pania „Les intempestifs”) şi a patra sub formă de teatru ra­diofonic (Radio România Cultu­ral), în cadrul secţiunii Ionesco Event.

Un instrument ştiinţific folosit prima oară în domeniul culturii
Anul trecut, în cadrul ediţiei a XVIII-a a FNT, organizatorii au făcut un studiu interesant în rândul pu­blicului, pe un eşantion de 452 de spectatori, „recrutaţi” la reprezentaţiile a 15 piese. Studiul s-a făcut după două criterii: tipul spectacolului şi spaţiul de desfăşurare, conclu­ziile urmărind o mai bună aşezare a raporturilor dintre public şi actul tea­tral. „E pentru prima dată când la noi se face un asemenea studiu. În România nu se lucrează absolut de­loc cu instrumente ştiinţifice în do­meniul culturii, arată Cristina Modreanu. Am decis să fac aceasta împreună cu Aura Corbeanu (director executiv al FNT - n.r.), pentru că e imperios necesar să ştii care este psihologia publicului vizavi de spectacolele de teatru. Trebuie să ştim cui ne adresăm, ce se aşteaptă de la noi, ce nu trebuie să facem. Curios e că nici finanţatorii nu ne cer asta şi nici nu-şi fac propriile cercetări de piaţă, deşi mi se pare normal să ştie cui dau banii şi de ce. Există un centru pentru asemenea studii, care func­ţionează sub egida Ministerului Cul­turii, dar pe care Ministerul Culturii nu-l foloseşte… Noi l-am folosit şi ne-a fost foarte util.”