În anul care marchează 100 de ani de la naşterea lui Eugene Ionesco, organizatorii Festivalului Naţional de Tea­tru 2009 i-au dedicat această ediţie, în­cercând să recreeze spaţiul drama­tur­giei iones­cie­ne.
Prima seară, prima ofertă: „Cântă­rea­ţa cheală” în regia lui Jean Luc La­garce, un spectacol cu accente hilare în care absurdul e subtil înlocuit cu logica. Sigur, o logică tristă, tot despre degra­da­rea umană. Ziua a doua, o nouă în­tâl­nire cu Ionesco. Gazdă, Tompa Gabor şi Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Na­po­ca, cu un remake în limba română după succesul din 1992 cu acelaşi spectacol. „Cântăreaţa cheală” din 2009 trans­­mite mai curând mesajul - des­prins din text în fond - rutinei, repetiti­vi­tăţii, al meca­ni­zării mişcărilor, acţiu­nilor, cuvintelor! Gândită în formă de poveste muzicală, piesa te ţine prins în lumea imaginară a păpuşilor, personaje mecanice. Sceno­gra­fic, imaginea marionetelor aşezate fie­care în raftul său, toa­te acţionând la comanda unui dirijor, completează ridicolul ideii de joacă „de-a viaţa” într-un ca­dru al zădărniciei. Vorbirea e rece, dan­sul păpuşilor uma­ne e monoton. Un spectacol care se va în­toarce pe scena clu­jeană, dar care nu trebuie ocolit. Poa­te mai modest din punct de vedere fi­nan­ciar, festivalul din acest an a găsit loc pentru diversitate: modulul Opera Re­vi­val a oferit ocazia întâlnirii cu spectacole de operă create de regizori consacraţi ca Alexandru Darie, Ion Caramitru, Petrică Ionescu şi Gigi Căciuleanu.