În perioada 9-10 noiembrie, centrul Aroma va găzdui cea mai mare degustare “în orb” de vinuri cumpărate direct de pe rafturile magazinelor. Organizatorii de la Vinul.ro au decis că singura posibilitate reală de a dobândi o viziune corectă şi nealterată asupra pieţei autohtone este ca judecătorii acestui concurs să fie experţi străini. În funcţie de punctajele obţinute, cele mai bune vinuri româneşti vor fi şi vedetele “Premiilor de Excelenţă Vinul.ro”.
De ce străini, de ce de la raft?
De când există concursuri de vin în România, producătorii s-au întrecut în reproşuri, scandaluri, lansări de zvonuri şi, câteodată, chiar acuze deschise la adresa modului în care au fost punctate unele vinuri. Considerând exclusiv conţinutul “secretizat” al paharelor, marea parte a reproşurilor se leagă de faptul că cei mai mulţi membri ai juriului sunt jucători activi pe piaţă, care îşi recunosc vinurile şi le favorizează sau “fac schimb de puncte”, după modelul Eurovizion (de unde şi diferenţa mare de note acordate de unii sau alţii aceluiaşi vin). Alt reproş este că vinurile foarte bine punctate nu există, de fapt, în comerţ, producătorul X aducând, în fapt, mostre din singurul “lot de excelenţă” produs, şi asta în cazul bun în care chiar e vorba despre un vin produs de el.
Dincolo de problema vinurilor înscrise în concursuri, rămâne problema lipsei de civilizaţie din comerţ. Vinurile zac pe rafturi, la 40 de grade Celsius ziua şi 15 grade noaptea, în picioare, creându-se astfel toate condiţiile pentru denaturarea conţinutului. După câteva luni de asstfel de tratament, şi cel mai premiat Château ajunge tot un borş incoerent. Nu este doar vina retailerilor, ci şi a distribuitorilor, depozitarilor şi, în ultimă instanţă, a producătorului, care are la îndemână instrumente de verificare a stării vinurilor din retail, având oricând posibilitatea de a retrage sau reîmprospăta un stoc.
Concursul organizat de Vinul.ro încearcă să evite toate aceste probleme. Vinurile vor fi achiziţionate direct din magazine, pentru că acelea sunt vinurile care ajung, de fapt, pe masa consumatorilor. Cât despre juriu – acesta va fi format din experţi din toată Europa – Franţa, Austria, Italia, Luxemburg, Spania, Ungaria şi Italia. Sunt oameni care îşi petrec viaţa scriind despre sau pentru vin, între două concursuri internaţionale.
O piaţă confuză
La această oră, piaţa românească de vinuri este încă imatură, în ciuda apariţiei unui număr destul de important de mici producători care ţintesc producerea de vinuri de calitate, în ciuda celor 3-4 reviste de vin şi a rubricilor dedicate din ziare şi reviste şi mai ales în ciuda numeroaselor magazine specializate care încearcă să promoveze vinurile româneşti de top. Toate studiile indică un adevăr trist: românii sunt încă prizonierii “demisecului”, eventual şpriţat. Dar problemele nu se opresc aici.
“Imaturitatea şi lipsa de repere valorice care domnesc în acest moment pe piaţă au dat naştere la multe confuzii în rândul consumatorilor, dar chiar şi în rândul producătorilor, care riscă să se poziþioneze greşit şi să aibă de pierdut atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. Problemele sunt nenumărate: nu există o segmentare clară (şi consecventă de la o recoltă la alta) a palierelor de calitate, apar produse supraapreciate din punct de vedere al preþului, false legende, sistemul de certificare al vinurilor cu Denumire de Origine Controlată nu reuşeşte să garanteze, de fapt, calitatea, soiurile de vin sunt adeseori confundate de consumatori cu mărci comerciale. De asemenea, sporind confuzia, numele unor podgorii au devenit branduri adeseori monopolizate de un singur jucător, producătorii refuză sau întârzie să se implice în educarea consumatorilor, încercând adeseori să profite de această situaþie confuză, lipseşte promovarea generică a consumului de vin, lipseşte respectul reciproc al producătorilor, ceea ce este de natură să decredibilizeze întreaga industrie”, explică Cezar Ioan, organizatorul concursului.
Pentru a pune un pic de ordine în haosul mai sus descris, concursul va cuprinde aproximativ 200 de vinuri, alese după criterii clare. Nu vor exista, de exemplu, vinuri “demonstrative”, cu preţuri astronomice (pentru piaţa noastră), produse în serii foarte scurte, şi care nu sunt accesibile publicului larg. “Vor fi vinuri care se găsesc în minim o reţea mare, iar categoriile după care vor fi ordonate în concurs vor fi cele de vinuri între 9 şi 15 lei, între 16 si 25 de lei si peste 25 de lei, totul aşezat în serii omogene,pe baza caracteristicilor declarate de producători pe etichetă - soi, tip, şi cantitate de zahăr”, spune Cezar Ioan.
Că lumea nu se va schimba după acest concurs – e destul de clar. Însă este la fel de clar că, pentru prima oară în istoria postdecembristă, post-privatizare sau post-SAPARD-izare, vinurile româneşti vor fi disecate, adulmecate, măsurate, cântărite şi puse acolo unde le este locul. Şi, în cazul fericit în care acest concurs se va împământeni, poate va veni şi ziua în care nu va mai fi cazul să dăm 50 de lei pe o sticlă de vin cu miros de iad (nu e chiar metaforic – vinuri dezechilibrate, cu miros de sulf, catran şi ou clocit chiar se găsesc foarte des) şi şi nu va trebui să mai asistăm la parada de producători care au mereu “cel mai bun vin din lume”, drept pentru care trebuie să ceară dublu decât merită pentru orice sticlă de vin, ba şi cu aerul că îţi fac un favor. Până să scoatem apa minerală şi cola din paharele de vin va mai trece multă apă pe Dunăre, dar momentul se apropie, totuşi, cu fiecare mic producător care pune pe masă un vin care nu are nevoie de “reparaţii urgente”. Şi, de ce nu, cu fiecare asemenea concurs, menit să le pună oglinda în faţă tuturor jucătorilor din piaţă.
