Hai la lupta digitală!

Din 2004 şi până azi a prins la politicieni şi la echipele lor de consultanţi ideea de guerrilla digitală. Plecând de la ideea că Internetul e liber, spaţiul dedicat până atunci imagisticii pornografice s-a umplut de site-uri, filme şi colaje ce au menirea de a pune la pământ adversarul. Toţi specialiştii în Internet se dau, mai nou, pe lângă diverşi candidaţi, propunând „virale”. Viralele sunt acele filme sau articole care se răspândesc online cu viteza unei epidemii de gripă, fiind cu atât mai reuşite cu cât ating mai multă lume într-o unitate mică de timp. Aşa cum avea pregătite bannerele şi afişele pentru referendum, echipa lui Traian Băsescu a fost prima care a scos din mânecă două-trei filmuleţe în care încearcă să-şi decredibilizeze adversarii. Judecate după standardele actuale, filmuleţele sunt şi nu prea sunt virale, din moment ce vizionările celui mai răspândit dintre ele nu trecuseră, după o săptămână, de 13.000, pe eterna sursă „Youtube”. O audienţă mediocră pentru un filmuleţ difuzat şi în emisiuni televizate şi comentat îndelung la buletinele de ştiri. De obicei, preluarea unui subiect din online de către presa clasică îi sporeşte celui dintâi audienţa, aducându-l la câteva zeci de mii de vizualizări în doar câteva ore. Din acest punct de vedere, viralele politice ale debutului de campanie nu au, încă, nevoie de vaccin. Dar campania este la început, iar departamentele partidelor abia par a se trezi. Lumea se agită, căutând pe site-urile de video sharing creatori de virale pe care să-i poată folosi în lupta dreaptă cu duşmanii.
Pe tarabele oamenilor care ştiu cu ce se mănâncă Internetul au apărut şi oferte de virale politice. Cumpărătorul vine, se uită, iar dacă-i place suma îşi alege câteva bucăţi, le personalizează şi le dă drumul în lume. Deocamdată, limbajul rămâne în limitele accepta­bilităţii. Dar, pe măsură ce se va apropia ziua primului vot, lucrurile, în clasic mod românesc, vor degenera. Tocmai pentru că unii cred că pe Internet poţi face orice. Dacă politicienii români se înjură în Parlament, îşi aruncă pahare cu apă în poală la televizor sau fac glumiţe legate de amante şi amanţi în comisiile de anchetă, de ce ar fi mai blânzi pe Internet? Acolo nu există CNA, moguli sau bun-simţ, aşa că avem motive să ne aşteptăm la atacurile cele mai stupide şi grobiene. Pe principiul că, dacă tot se poate, de ce să nu profităm. Suntem de doi ani în UE, dar fiecare campanie electorală ne apropie din ce în ce mai mult de epoca de piatră, spre bucuria puştilor plini de coşuri care-şi trăiesc neîmplinirile sexuale în lumea virtuală. Vestea proastă pentru toţi candidaţii e că, deşi sunt mari consumatori de virale vulgare, puştii nu au drept de vot. Nasol momentul?